735 matches
-
sfîrșit prin a mă arunca în brațele culturii. Am început să citesc. Nu „cu patimă“ și nici pierzîndu-mi nopțile, cum am auzit că fac adevărații oameni de cultură. Am citit, în schimb, cam tot ce era tradus la noi din existențialiștii francezi. Găseam în ei tot ce-mi trebuia : aura individului cu preocupări superioare, blazarea și disprețul față de cei din jur, greața sartriană sau variațiunile pe tema sinuciderii din Mitul lui Sisif. La scurt timp, l-am desco perit și pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care tipurile psihologice se reflectă în literatură, dar și modul în care principalele curente privind psihologia persoanei sunt influențate de literatură, căci „meritul de a fi atras atenția asupra factorilor din actualitatea vieții noastre revine și literaturii, filosofiei și psihologiei existențialiste”. Sunt avute în vedere ca factori formativi și de comportament erosul, familia, profesia, căsătoria și cultura. Se vorbește și de repercusiunile biotipului asupra gândirii, caracterului și emotivității, cu exemple din modul de conduită al lui Al. Macedonski, Mateiu I. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
sa nu este satu- rată de vreunul dintre răspunsurile primite și ne putem imagina acest personaj prelungindu- și interogația la infi- nit. Golită de orice conținut din moment ce alegerile sunt aranjate, acțiunea de a vota devine autoreferențială, chiar cu o notă existențialistă în care absurdul își aduce o substanțială contribuție. Acest personaj care ne amuză prin absența oricărui pragmatism și a cărui onestitate o găsim justificată de starea de intoxicație alcoolică, este totuși cel mai tulburător nimic din comedia lui Caragiale. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
realizare estetică se obține prin con- juncția estetic- moral” . În cele din urmă, criticul dorește reorientarea filozofiei românești pe baza datelor fenome- nologiei către o analiză a structurii axiologice umane, în general, și a spiritului românesc, în particular, eludând filozofia existențialistă socotită drept inadecvată pentru o cultură precum cea română, dezorganizată, cu serioase deficiențe „de structură”. Negoițescu indică și drumul lite- raturii către obiectivitate cu eliminarea subiectivismului literaturii psihologice de sorginte dostoievskiană sau prous- tiană, cu emanciparea unui „realism în sens
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Acțiunile UTC au fost o vreme (’69-’71) mai mult decât plăcute: discoteca de sâmbătă, excursii cu chitariști și „maguri”, reviste și cenacluri. Acea lume părea să fie a noastră, să poată deveni a noastră. Citeam „les poets maudits”, filosofie existențialistă, romane cu premiul Goncourt. Gustam deliciile prozei apusene în așteptarea celei latino-americane. Ne distanțam de cultura sumară și improvizată a generației părintești. Ne băteam cu societatea de consum în plină societate a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
o categorie întreagă, implicit față de indivizii care o compun. Pensionarii, maturi sau prematuri, nu au nici o vină că au trăit în comunism și s-au adaptat la „veșnicia” acestuia. Pentru ei comunismul nu avea deadline și trebuiau să trăiască. Sigur, existențialist vorbind, mai aveau alternative: să emigreze, să devină disidenți, să protesteze sau să se sinucidă!? Responsabilitatea însă este direct proporțională cu informația și accesul la decizie. Cei despre care vorbește Mircea Mihăieș aveau informațiile livrate de statul totalitar (cu mici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
o succesiune de forme de supremație a bărbaților asupra femeilor. Femeile rămân prizoniere ale imanenței, trebuind să ceară pentru orice act în afara spațiului privatxe "„privat", și adesea și pentru cele din spațiul privatxe "„spațiuprivat", permisiunea bărbatului de care depind 5. Existențialistă fiind, Simone de Beauvoir neagă faptul că există o esență (femeiască, în acest caz) anterioară existenței: „On ne nait pas femme, on le devient” („Femeie nu te naști, ci devii”). Devii femeie, cu toate caracteristicile relevate anterior, prin intermediul contextului cultural-politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
este cea luată de o femeie în privința faptului de a deveni mamă. Indiferent cât este sistemul de opresiv-patriarhalxe "„patriarhal", în ultimă instanță, hotărârea că orice persoană se va naște aparține femeii. Femeia poate să aleagă să avorteze sau, in extremis, existențialist vorbind, ea mai poate avea o alegere și când pare că nu are nici una: aceea de a se sinucide în loc să dea curs unei sarcini. Maternitateaxe "„maternitate" face ca femeile să aibă o esență diferită de a bărbaților. Datorită ei, femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de sens sau chiar al sensului prin antonomasie, fără a presupune nici un fel de sens intrinsec al realității. Găsesc problematic că trebuie să-mi creez propriile valori, fie ele și de tipul celor materialiste (așa cum considerau Feuerbach sau Marx) sau existențialiste (proiectând eu însumi existența și morala mea, cum vrea Sartre), sau structuralistă (după exemplul lui Saussure și al semiologilor, pentru care sensul este doar o construcție lingvistică a omului). Ar trebui într-adevăr să devin propriul meu Dumnezeu și creator
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de putere. Relațiile dintre oameni sunt modificate prin diverse metode de legitimare, de întărire și altele de descurajare a anumitor comportamente. A deține putere poate însemna și a obstrucționa șansele de afirmare, de acțiune, de a afecta, după o expresie existențialistă, proiectul cuiva. Atunci când se intenționează deținerea controlului asupra cuiva, dominarea situațiilor de viață în care acesta se află, cele mai frecvente modalități sunt cele de influențare la nivel simbolic. Aceasta presupune modalități diverse, de la accentuarea unor stereotipuri (de pildă, femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
initiation a avut un ecou puternic în gândirea lui H. Filosoful francez opunea aspectului exoteric al marilor religii istorice o tradiție unică originară - conștiința ezoterică. Citite în această perspectivă, romanele din trilogia exilului nu acceptă comparația, uneori ispititoare, cu doctrina existențialistă: viziunea romancierului român e aceea a unui exilat prin acțiunea forțelor antiumane ale unei istorii potrivnice; el nu e, ca personajele lui Camus, de exemplu, un însingurat prin propria voință. Poate că mai curând s-ar putea desluși aici o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
maheșa;/ Și fetele -/ Stelele;/ Ficiorii -/ Luceferii!”. Viziune familiară din Miorița, cântecele ritual-ceremoniale și bocetele, antropomorfismul aștrilor făcuți părtași la gesturile umane prin roluri bine delimitate în procesul nupțial pun în permanentă relație omul arhaic cu sferele divine, departe de sentimentul existențialist. Liturghia cosmică invocată de Mircea Eliade, referitoare la creștinismul arhaic, are în acest motiv punctul culminant, prin bucuria supremă a simțirii umane integrate în ritmul planetar. Îndeplinirea acestei condiții de către „craiul mare”, mirele, care în alte variante „ciumpăvește” nouă cai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a percepțiilor și trăirilor, topite într-un imagism frenetic, dar aleator și nebulos. Acest tratament oarecum experimental al stării lirice este continuat la alt nivel expresiv în Un anumit anotimp (1977), în care apar și unele reflexe filosofice, de nuanță existențialistă. Cum pentru poet viața este o călătorie onirică sub semnul veșnicei enigme a genezei, traversând un spațiu lipsit de repere, călătorie sfârșită cu „un naufragiu” „în toamnă și ceață”, iar „sensul poetic” „deformează cuvintele până la sânge”, textele sale au și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
să devină ea însăși o ancilla historiae, cu atât mai mult cu cât nu ripostează. Acest arianism modern, care făcea din Iisus un personaj istoric genial, omițând natura sa divină, a provocat reacția unei teologii noi, dialectice, bazată pe filozofia existențialistă a lui Kierkegaard și, mai târziu, Heidegger. Karl Barth, cel mai cunoscut teolog al acestei direcții, merge până la a tăgădui istoricitatea lui Iisus, așa cum o vedeau neoprotestanții liberali, considerând-o nerelevantă pentru fenomenul credinței: În cadrul istoriei, Iisus ca Hristos poate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
XX-lea. "Și dacă Iisus n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră" (I Corinteni, 15, 14), avertizează Apostolul neamurilor, avertisment care nu pare să aibă ecou în dezbaterile teologice de la fin du siècle. Greșeala teologilor existențialiști constă în a fi acceptat fără rezerve principiile enunțate de Troeltsch, mai ales pe acela al cauzalității, care nega posibilitatea producerii a ceva absolut unic în istorie, așa cum era Învierea Domnului. Dacă învierea este adusă în contextul istoriei, spune Barth
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la explicarea evenimentelor prin relația cauza-efect, inaugurând istoria mântuirii (Heilsgeschichte). Secularizarea istoriei în teologia creștină începe cu Sfântul Luca50. El este primul care dovedește că Revelația a avut loc în Istorie, fapt ce i-a atras, mai târziu, antipatia teologilor existențialiști în frunte cu Karl Barth și Rudolf Bultmann. Ultimul chiar formulează un program de "demitologizare" a Noului Testament, socotind incompatibilă credința în miracole cu descoperirile științifice ale secolului al XX-lea: Este imposibil să folosim lumină electrică și radio și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
vom observa încă o dată că „sensul vieții”, cum îl interpretăm noi, nu se leagă de „succes”, de nici o fațetă a sa, indiferent că avem în față „pilda” cam opresivă și ubicuă a „succesului de tip american” sau speculațiile unor filozofi existențialiști. Deși credem în „succes” și nu întoarcem ipocrit fața atunci când se pune această problemă, afectând nu știu ce „necesități interne, misterioase”. Gloria, succesul sunt daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu l-am ascultat pe Matei - nu știu dacă am făcut bine sau rău, who knows?! - și am atact un „roman polițist”, Animale bolnave, unde din fericire mâna mea m-a „trădat” și intriga social-polițistă este înecată în părțile largi, existențialiste. Susțineam însă de pe vremea aceea - o mai cred oare și azi?! - că un romancier de anvergură și importanță națională trebuie să aibă și un public al lui, relativ larg, pentru a putea fi și un factor de influență al suprastructurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de evoluție ale gândirii psihologice, psihologia umanistă, s-a afirmat la jumătatea secolului trecut, ca reacție la adresa behaviorismului și psihanalizei. În vreme ce ultimele două curente supralicitau determinismul social sau instinctual, umaniștii insistau pe alegerea liberă, teză alimentată de orientările fenomenologică și existențialistă contemporane. Behavioriștii utilizau metode nomotehnice și o interpretare statistică a omului, în timp ce umaniștii instrumentau metode ideografice izvorâte din istorie, filozofie, arte, accentuând studiul omului ca individ. Fondatorii psihologiei umaniste admiteau că trebuie să se renunțe la subiecte tradiționale precum frica
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o alegere responsabilă, deoarece ea se realizează doar în acțiune. În schimb, alegerile și responsabilitățile omului sunt concepte gândite abstract, deoarece ele pot fi abordate drept modalități umane de care putem face abstracție: ,, Indiferent despre ce circumstanțe este vorba...” Curentul existențialist abordează existența umană ca pe o entitate care precede esenței sau ființei sale. Aceasta înseamnă că, în cazul omului, nu putem indica o ființă dată, prestabilită, deoarece omul se creează pe sine prin alegerea liberă de sine însuși. Această concepție
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
privită ca fiind una radical subiectivistă sau individualistă, deoarece nu există posibilități generale asupra cărora ar trebui să se fixeze în opțiunea/alegerea sa. Fără îndoială, pot fi identificate o serie de trăsături comune între existențialismul lui Sartre și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează un gen negativist de filosofare, deoarece ambii determină existența umană dinspre fenomene negative: frica, disperarea, lipsa. În mod similar, Kirkegaard determină ca și Sartre subiectivitatea fundamental ca negativitate, deoarece subiectul există în devenire. Subiectul, omul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
trei nivele ale ființei individuale - nivelul psihobiologic, nivelul social și nivelul cultural, investigând ,,adevărata educație care se referă la cea de-a patra treaptă a ființei individuale, treapta metafizică”. În legătură cu pedagogia esenței umane avem în vedere opțiunile pedagogice personaliste, pedagogia existențialistă, fenomenologică etc. Soluționarea conflictului dintre esență și existență umană la nivelul gândirii pedagogice moderne impune adoptarea unei teorii unificatoare, aptă să asigure instituirea unei corelații optimale între idealul educației - chintesența pedagogiei esenței - și activitatea instructiv-educativă focalizată pe competențe impuse de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în «cetatea filozofiei» deasupra partidelor politice, iar în viața de toate zilele este redactor la Figaro, ziar al marii finanțe franceze. Dușmanii marxismului se găsesc adesea într-o situație ridicolă: ei ba acuză socialismul că este imoral și inuman (unii existențialiști ca Sartre și reprezentanții «socialismului etic»), ba susțin că marxismul nu este decât o etică, o doctrină «mesianică» (alți existențialiști ca Albert Camus, Calvez etc). În graba de a calomnia socialismul se pare că orice argument este bun și că
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
franceze. Dușmanii marxismului se găsesc adesea într-o situație ridicolă: ei ba acuză socialismul că este imoral și inuman (unii existențialiști ca Sartre și reprezentanții «socialismului etic»), ba susțin că marxismul nu este decât o etică, o doctrină «mesianică» (alți existențialiști ca Albert Camus, Calvez etc). În graba de a calomnia socialismul se pare că orice argument este bun și că astfel de contradicții strigătoare înlăuntru ideologiei burgheze nu-i tulbură pe apărătorii orânduirii burgheze...“ (Gazeta literară, 12 februarie 1959) GURGHIANU
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vocații artistice. „Rebelul” care respinge calea unei cariere banale și conformiste și a unei existențe terne constată că aspirația către independența deplină față de societate este irealizabilă, iar „evadarea” sa eșuează. Aici descripția amănunțită a cotidianului e dublată de o morală existențialistă, contrabalansată, pe de altă parte, de o propensiune spre cultivarea unui „exotism” social (peripeții prin mediile plastico-expoziționale, amoruri pasagere, salahorie ocazională în piața de legume, chefuri ostentativ boeme, situații laborios pitorești, stranii și „semnificative”). Autenticitatea artistică cedează astfel teren în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]