725 matches
-
vom face doar două remarci generale. Prima observație, de ordin metodologic, se referă la introducerea TDO, din volumul 1, unde, pe suprafața unei duzine de pagini, P. Stăniloae glosează redundant, într-un vag jargon filozofic (aparent de filiație fenomenologică și existențialistă), pe marginea legăturii între „revelația naturală” (artificial deosebită de cea „supranaturală”) și „credința naturală”, înțeleasă ca dorință perpetuă a omului de aflare a unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul Atanasie cel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Marcel - filozoful pentru care reflecția asupra sfințeniei constituie „veritabila introducere în ontologie”2 - pregătește, în economia cărții lui A. Louth, tema esențială a tainei revelației sau a misterului cunoașterii ecleziale. Nu este prima oară când un teolog optează pentru formularea existențialistă a lui G. Marcel (1889-1973). Mai aproape de noi, D. Stăniloae, vorbind despre „existența lumii ca mister insondabil” care reclamă un sens divin totalizator, folosește la rândul său conceptele lui Marcel 1. Ontologia marceliană este compusă dintr-un lanț de binomuri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată, pe de altă parte, nici atmosfera românească a deceniului al treilea, marcată - nu numai În interiorul avangardei - de căutarea „autenticității”, a „experienței”, a „trăirii” ori a „aventurii”, pe un fundal european existențialist (de la Kierkegaard și Nietzsche, la Bergson sau Lev Șestov). CÎnd Încearcă, așadar, să definească poemul, Voronca o face Întotdeauna În termeni existențiali. Dacă afirmase - Într-o notă la eseul A doua lumină - că: „Poemul nu «trebuie» să fie nimic”, fusese
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o succesiune de forme de supremație a bărbaților asupra femeilor. Femeile rămân prizoniere ale imanenței, trebuind să ceară pentru orice act în afara spațiului privatxe "„privat", și adesea și pentru cele din spațiul privatxe "„spațiuprivat", permisiunea bărbatului de care depind 5. Existențialistă fiind, Simone de Beauvoir neagă faptul că există o esență (femeiască, în acest caz) anterioară existenței: „On ne nait pas femme, on le devient” („Femeie nu te naști, ci devii”). Devii femeie, cu toate caracteristicile relevate anterior, prin intermediul contextului cultural-politic
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
este cea luată de o femeie în privința faptului de a deveni mamă. Indiferent cât este sistemul de opresiv-patriarhalxe "„patriarhal", în ultimă instanță, hotărârea că orice persoană se va naște aparține femeii. Femeia poate să aleagă să avorteze sau, in extremis, existențialist vorbind, ea mai poate avea o alegere și când pare că nu are nici una: aceea de a se sinucide în loc să dea curs unei sarcini. Maternitateaxe "„maternitate" face ca femeile să aibă o esență diferită de a bărbaților. Datorită ei, femeile
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
pe care le oferă. În fața aceluiași tip de întrebări se configurează atitudini filosofice diferite. De la atitudinea de repliere asupra valorilor a regelui Solomon, care redescoperă sensul vieții în dimensiunea metafizică și religioasă, la atitudinea de respingere a oricărui sens, proprie existențialiștilor care sondează cu acribie absurdul, putem parcurge o multitudine de nuanțe și poziții. Existențialiștii pornesc de la premisa că existența este cea care precede esența. Mai întăi ești aruncat în lume, exiști, apoi alegi să fii într-un anume fel. Această
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
De la atitudinea de repliere asupra valorilor a regelui Solomon, care redescoperă sensul vieții în dimensiunea metafizică și religioasă, la atitudinea de respingere a oricărui sens, proprie existențialiștilor care sondează cu acribie absurdul, putem parcurge o multitudine de nuanțe și poziții. Existențialiștii pornesc de la premisa că existența este cea care precede esența. Mai întăi ești aruncat în lume, exiști, apoi alegi să fii într-un anume fel. Această alegere care te responsabilizează excesiv implică și consumarea ființei tale care, descoperindu-și limitele
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
este cea care precede esența. Mai întăi ești aruncat în lume, exiști, apoi alegi să fii într-un anume fel. Această alegere care te responsabilizează excesiv implică și consumarea ființei tale care, descoperindu-și limitele, descoperă și absurdul vieții. La existențialiști, disperarea de a fi nu are alinare. De aceea am considerat că Ecleziastul care traversează și el absurdul existenței cu deosebirea că-l și transgresează, poate fi un model de redescoperire a sensului după ce acesta fusese negat. Ecleziastul este un
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
se pot clasifica în5: * teorii ce pun în centrul lor ființa umană: teorii psihodinamice (inclusiv psihanaliza), teorii comportarnentaliste, teorii ale învățării sociale, teoria cognitivă, teoria centrată pe client (nondirectivă sau rogersiană), teoria gestaltistă, teoria transpersonală, programarea neurolingvistică, analiza tranzacțională, teoria existențialistă; * teorii care se referă la individ în cadrul societății: teoria centrată pe rezolvarea de probleme, teoria centrată pe sarcină, teoria intervenției în criză, teoria sistemică și ecosistemică, teorii feministe, teorii psihosociale, teoria pledării cauzei, teoria comunicării, teorii organizaționale, teorii de grup
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
opere de artă, facilităm „Înțelegerea”, realizăm condițiile optime unei desăvârșite contemplații estetice. CAPITOLUL al IIIlea FORMELE SACRULUI ÎN HERMENEUTICĂ ȘI CREAłIA ARTISTICĂ A LUI M. ELIADE M. Eliade este cel dintâi care introduce În literatura română o problematică de tip existențialist, ceea ce vrea să spună, Înainte de orice, o intuiție globală a lumii și a existenței. Este ceea ce lipsește spiritului nostru. Indivizii se mulțumesc să aibă adevăruri mărginite și infecunde, ei nu vor să-și „cosmicizeze” opțiunile, intuițiile, să facă - altfel spusfilosofie
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cum spunea Eugen Simion, un text (o istorie de suprafață) și un subtext În care trebuie să pătrunzi pentru a putea descoperi Întreaga semnificație a romanului” (/46). Există, totuși, o deosebire importantă Între cele două tipuri de narațiune: una (cea existențialistă) duce spre o metafizică ascunsă, nedeslușit legată de noțiunea de destin, cealaltă (mitică, fantastică) merge spre un sistem de simboluri foarte complicat și cere un anumit tip de lectură: „lectură inițiatică” (/46). Scopul ei este tocmai acela de a descoperi
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
existenței persoanei care prezintă tulburări psihologice. Conform acestei orientări ar trebui înainte de toate, o percepere a pacientului așa cum este el în realitate, o ființă în lume și nu drept o simplă proiecție a teoriilor noastre despre el (Tudose, 2002)10. Existențialiștii, fiind preocupați de problemele voinței și deciziei umane, pun accentul asupra faptului că ființa umană poate interveni în relația cu destinul. Modelul existențialist aduce în prim plan delimitarea dintre patologie și normal, descoperind o psihopatologie a majorității răspândită în societate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ființă în lume și nu drept o simplă proiecție a teoriilor noastre despre el (Tudose, 2002)10. Existențialiștii, fiind preocupați de problemele voinței și deciziei umane, pun accentul asupra faptului că ființa umană poate interveni în relația cu destinul. Modelul existențialist aduce în prim plan delimitarea dintre patologie și normal, descoperind o psihopatologie a majorității răspândită în societate și regăsită în membrii acesteia. Modelul experimental al psihopatologiei are la bază cercetările realizate de Pavlov. El folosește pentru prima dată termenul psihopatologie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Printre cauzele apariției depresiei la adolescenți putem enumera consecințele depresiei materne, pierderea unui părinte (chiar dacă decesul a avut loc cu mulți ani în urmă), divorțul sau separarea părinților, dar și relațiile cu aceștia. La vârsta adultă, indivizii suferă o criză existențialistă, în momentul în care s-au acumulat frustrările și dezamăgirile vieții, ei fiind foarte conștienți de oportunitățile pe care le-au ratat; acceptarea limitelor și a realității este dureroasă ducând la depresie. Sunt întâmpinate dificultăți în diagnosticarea cu depresie a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
încearcă să dea un sens traumei într-un anumit fel (Lehman, Wortman & Williams, 1987296; Silver, Boon & Stones, 1983297). Ei încearcă să găsească anumite motive sau scopuri ale traumei, pentru a înțelege ce înseamnă aceasta în viețile lor. Teoriile psihodinamice și existențialiste argumentează că această căutare a semnificației traumei este un proces sănătos, care îi poate conduce pe oameni la descoperirea unui sens al stăpânirii asupra traumei și la a integra această experiență în procesul de autocunoaștere. S-a arătat că oamenii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
umanității. „Aveți moartea În mână!” Puține morți sunt filozofice, așa cum e aceea a lui Cato, model de supunere În fața Voinței Divine - după explicația dușmanului de moarte al stoicului, Cezar. Pentru că prea puține Îngemănează cele patru mari cerințe stabilite de filozofia existențialistă romană: libertas, virtus, dignitas, fides. Funcția de model a sinuciderii s-a pierdut cu totul. Din conotația pedagogică pe care o avusese În timpurile antichității precreștine n-a mai rămas nimic. Astăzi, elogiul sinuciderii făcut de către Seneca În Despre providență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o multitudine de doctrine" (J. Piaget, 1970: 123). Dacă despre existențialism s-a afirmat "atîtea existențialisme cîți existențialiști", același lucru se poate spune (fără teama de a greși) și despre structuralism atît în ceea ce privește disocierea teorie-metodă cît și variatele domenii abordate (filosofie și antropologie, lingvistică și psihanaliză). Deși majoritatea pozițiilor au fost în favoarea structuralismului metodologic (infra i), nu lipsește
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
talia lui Anatole France, Romain Rolland sau Roger Martin Du Gard și se continuă printr-o dezvoltare în direcții din cele mai diverse, căpătând, în perioada postbelică, înfățișări opuse, de la romanul modernist proustian la metaromanul cultivat de André Gide, cel existențialist reprezentat prin Jean-Paul Sartre ori Albert Camus sau chiar antiromanul practicat de Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon, este surprinzătoare, dar nu singulară. Ea fusese pregătită de preceptele, programul și produsele literare ale mișcării Ou.li.po, la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că aceste "aventuri" pe care Robinson-ul lui Tournier este pus să le înfăptuiască doar pentru a le putea comenta imediat în log- book-ul său nu reprezintă nimic altceva decât prilejul care i se oferă romancierului pentru a polemiza cu filozofia existențialistă și a supune conștiinței cititorilor săi o dezbatere ancorată în trecutul apropiat asupra singurătății omului modern, intuim că specia romanului de aventuri este fără drept de apel surclasată de discursul romanului filozofic, de înaltă ținută în tradiția literară franceză. De
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
XX: "Singurătatea nu e doar o situație permanentă-n care mă aflu cufundat de la naufragiul Virginiei încoace. Este-un mediu coroziv care-acționează asupra mea lent, dar fără-ncetare și-ntr-un sens distructiv"360. Nu lipsesc nici trimiterile la filozofia existențialistă, la iluzoriul chin sisific pe care-l reprezintă existența individului privat sau îndepărtat, printr-o insulară întorsătură a destinului, de esența lui adevărată. Locuri comune ale existențialismului precum îndoiala sau excluderea alterității revin în acest "roman secund" care este jurnalul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată civilizația europeană de a migra și de a se putea reconstrui pe sine oriunde în lume"365, capătă dimensiuni existențialiste, prin modificarea raporturilor de putere între occidentalul pus să se lupte cu o natură exotică, dar și cu propria natură instinctuală și aborigenul care îi devine din slujitor stăpân și ajunge să-l domine în toate sectoarele vieții sale "organizate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fel legătura dintre roman și opera memorialistică. Pe de altă parte, succesiunea autor-narator-personaj nu generează decât la începutul lui Bizu o delimitare corespunzătoare, în cadrul primelor trei capitole. În rest, ordinea e aleatorie. 35 Moldovenismul se vede răstălmăcit aici în grilă existențialistă, așa încât personajul lovinescian nu mai lasă impresia unui "inadaptat" oarecare, erou "de nuvelă veche". Ion Negoițescu e primul critic care face trimitere la romanul lui Robert Musil, afirmând: "Bizu e un om fără calități" și "e de mirare cum critica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
spațiu, compromisul tragic cu ideile, amintirea, arivismul, copilăria, despărțirea, omniprezența spiritului primar agresiv, frica, dorința, vidul interior, singurătatea etc. A uita fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii înconjurătoare, ce ascunde canonul de umanitate în codul semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mișcare largă care cuprinde toate manifestările postromantice înscrise sub semnul unui „principiu de progres“ (E. Lovinescu). În proza veacului XX, modernismul se manifestă prin: - mutații în sfera problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
are însă caracter integrator, inserând și pauze descriptive ori secvențe dialogate/monologate. Criteriile de clasificare au în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]