571 matches
-
aici decurge o recuperare a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
44 Nu ne vom referi pe parcursul acestor pagini la poezia românească a vremii care, prin atitudini poetice de înaltă ținută artistică, prin nuclee metaforice memorabile, înglobează programatic secvențe de istorie națională. 45 De exemplu, se consideră de multe ori că exotismul anulează caracterul de roman istoric al lui Salammbô (aceste considerații au la originea lor afirmațiile lui Gustave Lanson din L'art de la Prose, Paris, Librairie des Annales, 1809, p. 232). În literatura română sunt cunoscute diferitele modalități de receptare a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
originară și își croiește o altă piele, plină de toate parfumurile pe care le poartă noua sa limbă de expresie, care de acum nu mai e nici cu totul aceeași, nici cu totul o alta... Rezultă o franceză alintată cu exotism, un mozaic în care sclipesc împrumuturi din arabă, slavă, limbile africane sau caraibeene, romani etc., un fel de turn Babel trepidînd de inventivitate lexicală și poetică, o limbă metisată, modulabilă potrivit identităților căutate. 3. Răbdarea persană și piatra de încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de vedere al calității criticilor, blogurile feminine nu au nimic de invidiat celor masculine, iar discuțiile se învîrt prea puțin în jurul literaturii chick și mult mai mult în jurul textelor franceze sau a traducerilor de calitate, cu o anumită înclinație spre exotism, scriitorii chinezi sau indieni fiind preferați omniprezenților anglo-saxoni. Ar mai fi o diferență semnificativă: femeile par să aprecieze mult mai puțin decît bărbații ironia tăioasă, postmodernismul agresiv, mesajele de gradul doi sau textele șocante. Linia narativă clasică este privilegiată în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Island, a și primit importantul premiu Médicis pentru cel mai bun roman străin din 2010. Poate că un anume rol în acordarea acestei distincții l-a jucat și recenta pasiune a europenilor "de mijloc" pentru literatura nordică și acel nou exotism sălbatic și polar, care îngheață la propriu șira spinărilor. Iar David Vann s-a născut într-o improbabilă insulă din Alaska, Adak, în 1966, iar acum globalisation oblige trăiește în însorita Californie și predă la universitatea din San Francisco... Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a ne transforma viziunea despre viață, moarte, muncă, economie, societate, spiritualitate. Evident, scriitorii nu puteau rămîne în urma trendului, astfel încît tot mai multe povești se țes pe imaginarul chinezesc. Nici Franța nu prea mai visează colonial, în schimb un nou exotism (după cel japonez, dominant în sec.XIX) și-a făcut apariția în paginile de ficțiune. Printre cei care au simțit cel mai bine și mai repede noua orientare se numără și flamboiantul romancier Patrick Grainville, care semnează al 35-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nouă vogă occidentală, intitulîndu-și ultimul text Poeții morți nu scriu romane polițiste. Va fi probabil și acesta un fenomen de modă, ca thriller-ul ezoteric à la Dan Brown. Sau nu... Secretul acestor best-seller-uri? Depeizarea, desigur, un anume fel de exotism (!) pe care îl degajă frigul, izolarea, însingurarea nordică, și care declanșează resorturi neexplorate ale imaginarului. O curiozitate privitoare la ceea ce se petrece "acolo sus", în vîrful lumii, dar care se îmbină repede și cu plăcerea descoperirii unor ținuturi, societăți și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu sălbaticul alb, 2012). De altfel, într-un timp record, volumul a primit douăsprezece premii, desigur, de importanță variabilă, dar e limpede că departe de a trece neobservat, a atins niște coarde sensibile ale cititorilor și nu doar prin aparentul exotism al subiectului. Autorul însuși are un parcurs biografic atipic ; născut în 1959, este jurist și înalt funcționar francez, absolvent al ENA (Ecole Normale d'Administration), fost administrator superior al Ținuturilor australe și antarctice franceze, fost Secretar general al guvernului Noii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pare desprins din Halima, duhul Șeherezadei bântuind (și sădind, iată, semințe fertile ale epicului) întreaga adolescență a autorului. Mai mult, stilul contrapunctic al lui Beckford, precum și permanenta raportare speculară la tradiția narațiunii arabe conferă prospețime paginilor, care, glisând în trena exotismului asiatic, se particularizează în raport cu literatura perioadei din Occident. Precum era de așteptat în cazul unui produs estetic atât de straniu, Vathek, a cărui sursă, crede Guy Chapman, "este Beckford însuși" (1937: 108), nu a avut continuatori direcți nici în Anglia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Rusiei surprinse în plin proces al insurecției comuniste, puțin citit, din păcate, astăzi 59. În volumul al patrulea al operei, consacrat exilului siberian, care, alături de volumul al cincilea, conține, în opinia lui Mihai Zamfir, "paginile cele mai inspirate, memorabile prin exotismul lor intact conservat" (2006: 67), prozatorul demonstrează aptitudini de instaurator al terifiantului sublim în care este antrenat elementul antropic. Faptul este intuit și de Nicolae Manolescu, care recunoaște în autor "un extraordinar observator al mulțimilor, din care indivizii se rețin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în acest caz, pe linia pur horror a scenariilor senzaționaliste din secolul al XX-lea, miza șocului provocat cititorului depășind net miza beletristică. Teroarea din opera lui Beneș, atâta câtă este, se găsește diseminată, cred, în două nuvele de un exotism poesc, ambele prezente în volumul Semn rău (1943). Prima dintre ele, Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, pare o înscenare în registrul hard al basmului Flautistul din Hamelin. Ducatul lui Wilhelm nu poate prospera precum celelalte cetăți vecine din pricina numărului mare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
seiner Einsamkeit, das sich über seine wichtigsten Anliegen nicht mehr exemplarisch auszus pre chen ver mag, selbst unberaten ist und keinen Rat geben kann“; a doua este informația jurnalistică, lipsită de istorie și de semnificație și, de asemenea, lipsită de exotism. Benjamin îl citează pe Hyppolite de Villemessant, directorul ziarului Le Figaro, între 1854 și 1875, pentru care „un incendiu în Cartierul Latin este mai important decât o revoluție la Madrid“. Veri ficabilitatea informației este mai importantă decât caracterul ei de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
auch das einer topographischen, dergestalt, daß ganze Straßenzüge so im Zeichen der Prostitution entdeckt wurden.““ Lumea urbană este, prin definiție, multiplă, stratificată și doar aventura străbaterii labirintului poate să-i pună în evidență diversitatea, să facă să se ivească marginalitatea, exotismul. Explorările copilului sunt rememorate și reactualizate prin lungile plimbări ale flaneurului. În ambele cazuri, periferia, secundarul sunt investite cu atributele autenticității și devin suportul seducției urbane, în timp ce siguranța burgheză a Berlinului de Vest, pe de o parte, sau centrul orașului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck / 319 X.2. Țigăncile lui Vermont Senzualismul decadent / 326 Capitolul XI. XI.1. Salomeea în literatură: de la simbolism și decadentism, la avangardă / 329 XI.2. Salomeea în arta plastică / 334 XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
4. Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck / 342 XI.5. Frederic Storck Salomeea / 348 XI:6. Kimon Loghi: Postmortem Laureatus / 351 Capitolul XII. XII.1. Locuința artistului: mizanscene simboliste / 357 XII.2. Burghezul gentilom Nicolae Petrașcu / 366 XII.3. Casa Storck exotismul încarnat / 368 Capitolul XIII.. XIII.1. Pictorul vieții mondene Emilian Lăzărescu / 377 XIII.2. Sigmund Maur, Theodorescu Sion și spectacolul de cabaret / 379 XIII.3. Mișu Teișanu și jocul cu măști / 381 Concluzii / 385 Bibliografie / 387 Prefață Odată cu cartea lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maeștrilor" și ale "minorilor" sunt tratate de pe poziții de egalitate. În plus, consider că fenomenul simbolist/decadent în artele plastice ca și în literatură este deopotrivă relevant atât prin realizările majore, cât și prin cele care alunecă spre consumerism, spre exotismul de "bazar sentimental", sau spre kitschul erotic, adesea chiar la limită cu pornografia, acuzația fiind nelipsită din repertoriul de acuze aduse noilor formule în artă. Avem și o artă care își face publicitate la confiniile cu Art Nouveau-ul, care tinde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un context european mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire din afară asupra culturii române. Pentru L. Bachelin, personajele literaturii populare, ale folclorului, au în plus și o notă de exotism, de noutate, care suscită interesul unui public străin. Jules Michelet în Légendes démocratiques du Nord207 se arăta interesat de poezia lui Vasile Alecsandri, ciclul Doine și lăcrămioare publicat în 1853, și mai ales de balada Miorița, pe care poetul o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dubla ipostaziere a artistului, ca pictor și poet, literatura servind asemeni unui libret picturii simboliste care își manifestă metabolismul poetic deopotrivă cu libertatea fanteziei pe care basmul o condiționează în formule bine precizate. Orientalizarea basmului, "fantezia orientală", consună cu un exotism pe care metisajul mitologic al picturii lui Loghi îl revendică plenar chiar în notele sale kitsch. Karnabatt sugerează că lumea basmului reprezintă deopotrivă o formă de evaziune și de transcendență puse sub semnul artei, pentru care simbolurile joacă rolul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus în evidență cu o mare finețe de Kolo(man) Moser, un maestru al artei aplicate în Design pentru o fereastră circulară 374 ("Die Kunst
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și artă română. În fulguranta ei apariție, revista Ileana configurează mai clar fenomenul secesionist în artele plastice, încadrat de o pronunțată sensibilitate decadento-simbolistă, marcată definitoriu în jurul anului 1900 și cu reverberații până în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. Capitolul X X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck Țigăncile constituie una dintre temele picturii românești care redescoperea pe filieră romantică aportul de exotism adus de țigani, prin obiceiurile lor ancestrale, în amestec cu folclorul românesc. Răzvan și Vidra (1867), drama romantică de inspirație istorică a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o pronunțată sensibilitate decadento-simbolistă, marcată definitoriu în jurul anului 1900 și cu reverberații până în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. Capitolul X X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck Țigăncile constituie una dintre temele picturii românești care redescoperea pe filieră romantică aportul de exotism adus de țigani, prin obiceiurile lor ancestrale, în amestec cu folclorul românesc. Răzvan și Vidra (1867), drama romantică de inspirație istorică a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, aducea, în prim plan, un erou romantic, înnobilat de înzestrările naturale, dar și de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
secol sau a Secession-ului la Ștefan Luchian, Nicolae Vermont sau Kimon Loghi, Theodor Pallady. Abia cu Cecilia Cuțescu-Storck va dobândi o cu totul altă dimensiune, care o va scoate din pitorescul senzual sau naturalist, pentru a o integra unui exotism spiritualizat de factură gauguiniană. Tudor Arghezi remarca chiar prolificitatea temei: Se petrece, de câțiva ani încoace, în pictura noastră, un fel de dezrobire, și a țigăncilor"516. În vara anului 1904, Cecilia Cuțescu-Storck are ocazia să vadă câteva desene de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mediu străin, la fel de exotic pentru ele, pe cât de exotice sunt aceste prezențe într-un spațiu închis. Cecilia Cuțescu-Storck se află în căutarea gestului, posturii revelatoare, care intervine spontan; pentru aceste gesturi arhetipale, ea creează, însă, o ambianță vag orientală, de exotism hindus, în felul picturii lui Gauguin din etapa sa tahitiană, departe de modelul romantic, respirând prin decor dolce farniente-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de cea a unui sacerdot care participă la misterii. "Aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orientale, suveniruri cu caracter estetic își au locul lor în economia simbolică a interiorului care configurează un spațiu deschis prin sugestie unui evazionism delectabil pentru care Pompei, Napoli, Paris, Constantinopol, reprezintă deopotrivă repere reale și imaginare. XII.3. Casa Storck exotismul încarnat Asemeni simbolistului belgian Fernand Khnopff, care-și încredințează viziunea unui arhitect, casa fiind făcută după planurile sale în 1900 și semnate cu monograma sa în aur -, și Frederic Storck împreună cu soția sa, Cecilia Cuțescu-Storck, colaborează cu arhitectul Alexandre Clavel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Și pentru că locuința este o scenă, nu trebuia ea să recurgă la repertoriul comediei, la toate mijloacele artei dramatice?"591. Este posibil ca sursa de inspirație a Ceciliei Cuțescu-Storck să se afle și într-o altă zonă, cu propriul ei exotism: curțile vechilor nobili spanioli în insula Malorca, pe care artista le vizitase cu o încântare pe care o transmite și în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]