1,468 matches
-
două compartimente sunt foarte deosebite. LEC se poate împărți din nou în două subcompartimente majore, separate de endoteliul vascular. Plasma sângelui și limfei este LEC circulant din sistemul cardio-vascular, reprezentând ~25% din LEC (fig. 108). Lichidul interstițial (LI) este lichidul extracelular care scaldă toate celulele țesuturilor și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate. Din punct de vedere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
măsurabilă cu osmometrul sau calculată este de 290-300 mOsm/l. După cum se poate observa din tabelul de mai sus, există diferențe semnificative în compoziția LIC și LEC. Celulele au o concentrație mai mare de potasiu, magneziu și proteine decât mediul extracelular, care la rândul său are mai mult sodiu, clor, bicarbonat și calciu. Diferențele foarte marcate de concentrație ale sodiului și potasiului sunt consecințele activității ATP azelor membranare ale tuturor celulelor vii. Concentrația scăzută de clor și bicarbonat se datorează potențialului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
clor și bicarbonat se datorează potențialului electric negativ al interiorului celular, care produce un eflux de ioni negativi, iar calciul intracelular este sechestrat în organite, și concentrația lui citosolică este foarte mică, 10-7 M. In condiții obișnuite, lichidele intracelular și extracelular se află în echilibru osmotic, ceea ce înseamnă că presiunea osmotică de o parte și de alta a membranei celulare este similară, chiar dacă este menținută de alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
potasiului Potasiul este cel mai abundent ion intracelular. In LEC există doar 2% din totalitatea potasiului din organism. Cu toate acestea, este extrem de important pentru supraviețuirea organismelor. Potențialul de repaus al tuturor celulelor este dependent în mod direct de concentrația extracelulară de potasiu. Variații anormale ale potasemiei vor produce tulburări de excitabilitate cardiacă (aritmii) și tulburări ale contractilității mușchiului scheletic, precum și ale excitabilității neuronale. Balanța potasică este redusă, pierderile zilnice extrarenale (transpirație și fecale) fiind foarte mici. Principalul mecanism prin care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de potasiu în LEC, ceea ce crește sinteza și eliberarea de aldosteron, care, prin efectul său asupra tubilor colectori, va elimina excesul de potasiu iar o scădere a potasiului va produce efecte inverse. 26.3.3. Reglarea renală a calciului Concentrația extracelulară a calciului este păstrată constantă, deoarece acest ion este implicat într-o multitudine de funcții celulare de importanță vitală și orice variații importante ale concentrației sale plasmatice ar fi cauzatoare de tulburări majore. O scădere importantă a concentrației extracelulare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
Concentrația extracelulară a calciului este păstrată constantă, deoarece acest ion este implicat într-o multitudine de funcții celulare de importanță vitală și orice variații importante ale concentrației sale plasmatice ar fi cauzatoare de tulburări majore. O scădere importantă a concentrației extracelulare de calciu produce creșterea excitabilității neuromusculare, producând spasme ale musculaturii scheletice. O concentrație crescută a calciului extracelular va duce la scăderea excitabilității neuromusculare, la astenie musculară, aritmii cardiace și alte tulburări, datorate mai ales capacității calciului de a se cupla
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
celulare de importanță vitală și orice variații importante ale concentrației sale plasmatice ar fi cauzatoare de tulburări majore. O scădere importantă a concentrației extracelulare de calciu produce creșterea excitabilității neuromusculare, producând spasme ale musculaturii scheletice. O concentrație crescută a calciului extracelular va duce la scăderea excitabilității neuromusculare, la astenie musculară, aritmii cardiace și alte tulburări, datorate mai ales capacității calciului de a se cupla cu proteinele-canal, alterând fluxurile ionice transmembranare și astfel potențialele celulare. Homeostazia calcică depinde de aportul alimentar și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
se realizează mai ales la nivelul reabsorbției tubulare, care crește în condiții de hipocalcemie sau scade în situația în care calciul plasmatici este crescut. Pe de altă parte, și gestionarea renală a ionilor fosfați joacă un rol în reglarea calciului extracelular (fig. 113). Cei doi hormoni de importanță majoră ce sunt implicați în reglarea concentrației plasmatice a calciului sunt hormonul paratiroid și 1,25dihidroxivitamina D3, la care se adaugă calcitonina. Secreția de hormon paratiroid este realizată de glandele paratiroidiene, în număr
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
a calciului sunt hormonul paratiroid și 1,25dihidroxivitamina D3, la care se adaugă calcitonina. Secreția de hormon paratiroid este realizată de glandele paratiroidiene, în număr de 4, situate pe fața posterioară a glandei tiroidiene. Aceste celule sunt sensibile la concentrația extracelulară a calciului prin intermediul unei proteine-receptor membranare. Celulele principale (celule C) produc un hormon pre proparatiroid, care este apoi redus în reticulul endoplasmic la hormonul proparatiroid, care la rândul său va fi clivat în aparatul Golgi la hormonul paratiroid (PTH). PTH
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
său va fi clivat în aparatul Golgi la hormonul paratiroid (PTH). PTH este un peptid monocatenar cu o greutate moleculară de 9500 Da. PTH este hidrosolubil și se cuplează la receptorii săi membranari, care prezintă șapte domenii transmembranare, un domeniu extracelular foarte mare și sunt cuplați cu proteine G din familia GPCR3, familie din care mai fac parte și receptorii glutamatergici și de tip GABA-B. Activarea acestor receptori produce ca mesageri secunzi atât Ca2+ intracelular cât și AMP ciclic. Efectele majore
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
4. Homeostazia acido-bazică Mecanismele ce reglează compoziția LEC sunt deosebit de sensibile în ceea privește acest ion aparte, deoarece funcționarea tuturor celulelor organismului este foarte sensibilă în ceea ce privește concentrația acestui ion. Concentrația protonilor este diferită în mediul intracelular față de cea din mediul extracelular, iar această diferență este menținută prin mecanisme aparte, dar variațiile din LEC pot afecta în mod semnificativ conținutul celulei. Rinichii corectează dezechilibrele metabolice ce rezultă din aportul alimentar sau datorat tulburărilor metabolice ale organismului. În mod normal, o populație a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
numai 15-20% din încărcarea acidă este tamponată de sistemul H2CO3-HCO3și majoritatea restului este tamponat în interiorul celulelor. In cazul alcalozei metabolice, aproximativ 30-35% din încărcarea cu OHeste tamponată în interiorul celulelor, în vreme ce în cazul variațiilor de pH respirator, aproape toată tamponarea este extracelulară. La nivelul celulelor, principalii reglatori ai pH-ului intracelular sunt transportorii de HCO3-. Până la ora actuală au fost identificați antiporterul Cl-/HCO3-, trei cotransportori Na+/HCO3și un cotransportor K+/HCO3-. 26.4.3. Participarea renală la echilibrul acido-bazic Când se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
moderat de etanol (13-24 g alcool/zi pentru bărbați și 7-12 g alcool/zi pentru femei). Recent un studiu efectuat în Italia de către Emdin și colab. a evidențiat valoarea predictivă a GGT pentru evenimentele coronariene explicată prin intervenția enzimei în catabolismul extracelular al glutationului (principalul tiol antioxidant). Ar fi utilă o analiză a implicării acestei enzime și în progresia AOMI. Hiperlipoproteinemia este prezentă la 50% dintre pacienții cu arteriopatii obliterate. La valori ale colesterolului seric > 270 mg% (7 mmol/l) incidența claudicației
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
periferică nesemnificativă hemodinamic. Diabetul zaharat și scăderea toleranței la glucoză. Diabeticii prezintă mai frecvent, mai precoce și mai sever AOMI. Pentru explicarea apariției aterosclerozei precoce la pacienții diabetici a fost emisă ipoteza răspunsului-laretenție care presupune că evenimentul inițial este retenția extracelulară în regiunea subendotelială a peretelui arterial a lipoproteinelor aterogenice bogate în colesterol care sunt ulterior modificate enzimatic (oxidativ) generând bioproduși activi care induc numeroase răspunsuri locale (chemotactice etc). Deseori se întâlnește o asociere a mediocalcozei, arteriopatiei distale și neuropatiei. Prezența
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
structurală). Într-un sens larg, remodelarea poate fi definită ca orice modificare în dimensiunile arterei (lărgire/ îngustare) independentă/ dependentă de îngroșarea neointimală (remodelare favorabilă/ nefavorabilă). Remodelarea vasculară implică cel puțin patru procese celulare: creștere, apoptoză, migrare, producere/ degradare a matricei extracelulare. Remodelarea vasculară este dependentă de interacțiunea dinamică între factorii de creștere generați local, substanțele vasoactive și stimulii hemodinamici (Gibbons și colab. 1994). La remodelarea vasculară care asigură o lărgire compensatorie adecvată sau inadecvată se adaugă și procesul de îngustare vasculară
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
modificând proprietățile biomecanice ale regiunii afectate. Impactul structurii asupra biomecanicii arteriale se traduce prin: 1. comportamentul constitutiv complex: perete aproape incompresibil, viscoelatic, cu stress rezidual; nonliniaritate caracteristică. 2. deformare multiaxială, finită. 3. anizotropie. 4. heterogenitate (compoziție celulară și a matricii extracelulare variabilă de la un pacient la altul, cu vârsta și cu severitatea bolii). Stress-ul este definit ca fiind forța exercitată pe unitatea de aria iar strain-ul este definit ca modificarea fracționată a unei dimensiuni (l-l0/l0) ca rezultat al stress-ului
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
ce poartă numele de mediu intern, și care are o concentrație molară apropiată celei a apei oceanice, leagănul vieții. De altfel, corpul uman conține 60% apă, restul de 40% fiind reprezentat de substanțele solide. Apa din organism se distribuie compartimentului extracelular și celui intracelular. 1.1.Apa Lichidul extracelular Lichidul extracelular este situat între piele și membranele celulare, reprezentând 20% din greutatea corporală. La rândul său este subâmpărțit în lichid interstițial (situat între membranele celulare) și lichid plasmatic (situat în interiorul vaselor
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
are o concentrație molară apropiată celei a apei oceanice, leagănul vieții. De altfel, corpul uman conține 60% apă, restul de 40% fiind reprezentat de substanțele solide. Apa din organism se distribuie compartimentului extracelular și celui intracelular. 1.1.Apa Lichidul extracelular Lichidul extracelular este situat între piele și membranele celulare, reprezentând 20% din greutatea corporală. La rândul său este subâmpărțit în lichid interstițial (situat între membranele celulare) și lichid plasmatic (situat în interiorul vaselor sangvine). Cel dintâi cântărește 15% din greutatea întregului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
concentrație molară apropiată celei a apei oceanice, leagănul vieții. De altfel, corpul uman conține 60% apă, restul de 40% fiind reprezentat de substanțele solide. Apa din organism se distribuie compartimentului extracelular și celui intracelular. 1.1.Apa Lichidul extracelular Lichidul extracelular este situat între piele și membranele celulare, reprezentând 20% din greutatea corporală. La rândul său este subâmpărțit în lichid interstițial (situat între membranele celulare) și lichid plasmatic (situat în interiorul vaselor sangvine). Cel dintâi cântărește 15% din greutatea întregului organism, iar
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de protoni. Azotul deține 12,85 % din substanța solidă a organismului uman, intrând în structura proteinelor, bazelor azotate, acizilor nucleici. Procentele din reziduul uscat reprezentate de celelalte microelemente sunt cuprinse în tabelul... Sodiul are o concentrație mai mare în lichidul extracelular decât în celule. Participă la polarizarea membranelor și deci la excitabilitatea tisulară și la menținerea echilibrului acido-bazic. Potasiul se găsește mai mult intracelular, fiind important pentru ecitabilitate celulară și pentru reglarea pH-lui sangvin. Calciul se află în cantitate relativ mică
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
celule. Participă la polarizarea membranelor și deci la excitabilitatea tisulară și la menținerea echilibrului acido-bazic. Potasiul se găsește mai mult intracelular, fiind important pentru ecitabilitate celulară și pentru reglarea pH-lui sangvin. Calciul se află în cantitate relativ mică în lichidul extracelular, ionii de calciu având rol enzimatic; participă la constituția oaselor, dinților. Magneziul, ion predominant intracelular, este important pentru excitabilitatea celulară, activează numeroase enzime. Clorul, ion situat mai mult extracelular, participă la reglarea echilibrului acido-bazic și la formarea acidului clorhidric din
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
pH-lui sangvin. Calciul se află în cantitate relativ mică în lichidul extracelular, ionii de calciu având rol enzimatic; participă la constituția oaselor, dinților. Magneziul, ion predominant intracelular, este important pentru excitabilitatea celulară, activează numeroase enzime. Clorul, ion situat mai mult extracelular, participă la reglarea echilibrului acido-bazic și la formarea acidului clorhidric din sucul gastric. Fosforul intră în structura acizilor nucleici și participă l areglarea echilibrului acido-bazic. Sulful intră în structura mucopolizaharidelor care au rol în protecția mucoaselor, a aminoacizilor ce conțin
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
procesele de excitație și inhibiție nervoasă. Cromul participă la hematopoeză și la metabolizarea acizilor grași și a colesterolului. Substanțele anorganice ale organismului uman sunt reprezentate de săruri minerale și de apă. Sărurile minerale, sub formă dizolvată în mediile intracelular și extracelular, asigură schimburile electrolitice necesare proceselor vitale. Substanțele organice prezente în organismul uman se împart în substanțe organice simple (monozaharide, acizi grași, aminoacizi) și substanțe organice macromoleculare rezultate prin polimerizarea primelor: poliozide (glucide), lipide, proteine. Proteinele sunt constituienți de bază ai
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
conține genomul, prin care sunt declanșate și controlate toate toate reacțiile din organism, inclusiv cele din timpul diviziunii celulare. 1.4.Transportul subtanțelor prin membranele celulare Apa și substanțele solvite se află într-un schimb dinamic între mediile intracelular și extracelular. Transportul prin membrane poate fi pasiv sau activ. a) Mecanismele de transport pasiv Difuziunea este procesul care realizează egalizarea concentrațiilor a două medii, solvitul deplasându-se spre mediul cu concentrație mai mică. Trecerea particulelor de solvit prin porii membranei celulare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
globular crește prin contracția splinei ce aruncă eritrocite în circulație și prin creșterea secreției de eritropoetină, hormon ce determină formarea eritrocitelor în măduva hematogenă. Organismul uman mai conține înafară de sânge 12-18 l lichid interstițial, ce împreună cu sângele constituie lichidul extracelular. Totalul apei din organism este completat de lichidul intracelular - aproximativ 30 l. Schimburile de apă și substanțele dizolvate în aceasta au loc permanent între sânge și lichidul interstițial și apoi între lichidul interstițial (mediul intern) și lichidul intracelular. 2.2
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]