KorAP: Find »[drukola/base=extraterestru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...30 >

743 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu“, Își aminti Mașa de cuvintele Mântuitorului. „Dar cine-i atât de curat la inimă - Își spuse ea - Încât să nu-și pună nici un fel de Întrebări?“ În fond, despre ce fel de Dumnezeu pomenise Extraterestrul? În orgoliul său, el Îi vorbise Mașei despre sine Însuși, ridicându-și eul la rang de Dumnezeu. Dar poate că el voia să fie doar Dumnezeul Mașei, nu al alteia. Voia să fie doar Dumnezeu al unei singure ființe, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi extrem de Încăpățânat: o ținea mereu pe a lui, că el se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de ce nu, o tot lălăia vizitatorul. Tot n-are cine să-ți păzească curtea... Am să fiu câinele tău de pază și am să dorm la picioarele casei tale...“ „Bine, bine, vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați-vă“, Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot face și pe câinele. Cum trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
iartă-mă, cu cracii În sus. Pentru asta sunt În stare să se târască În patru labe după tine. Dar dă-le un pic de nas și ai să vezi ce vei păți!“ „Dacă Îmi dai un pupic, Îi propusese Extraterestrul, adorm pe loc. La noi e obiceiul, adăugase el, ca, Înainte de culcare, să fii sărutat pe tălpi...“ „Nu-mi mai Împuiați capul cu obiceiurile voastre, aveți așternutul făcut, faceți bine și vă culcați... V-am adus și o cană cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
v-am mai pus tot acolo, adăugase ea, și o țâră de rachiu, asta dacă veți simți nevoia să vă dregeți... Răposatul Onisei așa obișnuia...“ „Eu nu sunt răposatul Onisei, să avem pardon, replicase Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-e totuna...“ „L-ați cunoscut pe fostul meu bărbat?“ Întrebase cu inimă strânsă Mașa. „L-am cunoscut, cum să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de nas. Ce poate să știe despre adevăr o ființă plămădită din carne și sânge? Adevărul există acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta, se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni În memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am suferit astfel de transformări?“, Îi trecu prin minte. „Dar când?“, se Întrebă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Închipui ceea ce mi-am Închipuit pentru ca dorința să se transforme-n faptă?“ Nu văzuse ea, oare, această entitate, În imaginația sa, acționând În toată forța bărbăției sale? Cine a pus-o să-și imagineze cele trei țevi de plumb ale Extraterestrului aflate În extaz și pe ea Însăși Întinsă În iarbă sau pe trunchiul unei răchite, gata-gata să-i satisfacă toate poftele? „Dacă ți-ai făcut de cap, ia și trage ponoasele“, se apostrofă femeia. „Totuși, ceea ce se Întâmplă cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
verzi pe pereți? Ia uite-o cum arată...“ Parcă ghicindu-i gândurile, Evlavia Își răsuci gâtul, aruncându-i o privire plină de reproș. Privindu-o la rândul său, Mașa tresări de spaimă: capul ce se Întorsese spre ea semăna cu Extraterestrul. „Vasăzică așa, umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va curge numai aur... Șobolănoiaca, desigur, ghicește-n cărți...“ După ce termină de rumegat ziarul, Extraterestrul exclamă: „Lasă-i pe Ippolit și pe acoliții lui În pace. Nu cu ei ai treabă, ci cu mine. Acum suntem totuna...“ „Cum adică?“, făcu femeia. „Adică amândoi suntem o apă și-un pământ, răspunse acesta.“ „Ce vreți să insinuați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În clin, nici În mânecă... Mai bine ai privi cu atenție În jurul tău, ca să Înțelegi și tu ce s-a Întâmplat...!“ „Nu s-a Întâmplat nimic, zise ea cu teamă În glas, ce putea să se Întâmple!?“ „He, he, râse Extraterestrul, behăind din nou... Ce rost are să faci acum pe mironosița!?“, adăugă el, scoțând prin gâtlej același sunet neplăcut. Și atunci Mașa privi În dreapta sa și rămase Înmărmurită. Capul de femeie ce se ițise pe sub coada Evlampiei semăna perfect cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
erau trei Mașe. Mașa-ou, În interiorul căreia se afla Mașa-Mașa, iar În dreapta ei, capul răvășit al unei alte Mașe, purtând toate Însemnele unei orgii. „Care din aceste trei arătări sunt eu?“, se Întrebă ea. „Toate la un loc, răspunse În locul ei Extraterestrul. „Dar celelalte două Îmi sunt străine, exclamă cu naivitate Mașa-Mașa. Cea care simte și gândește sunt eu...“ „Toate gândesc și toate simt la fel... Între Mașa-ou și Mașa-tu și Mașa-eu nu-i acum nici o deosebire. Întreabă-le și ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sunt străine, exclamă cu naivitate Mașa-Mașa. Cea care simte și gândește sunt eu...“ „Toate gândesc și toate simt la fel... Între Mașa-ou și Mașa-tu și Mașa-eu nu-i acum nici o deosebire. Întreabă-le și ai să te convingi..., râse Extraterestrul. Privește la această Mașă, crezi că n-a simțit nimic? Întrebă el, făcând semne spre capul spășit al celei de-a treia Mașe ce foia sub coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
spre capul spășit al celei de-a treia Mașe ce foia sub coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă el, pufnind din nou În râs. „Există o Mașă-tu?“, exclamă femeia. „Păi, jubilă Extraterestrul, tu ești Mașa-tu, iar eu sunt Mașă-eu și viceversa...“ „Îmi vâjâie capul de atâta harababură. Am să Înnebunesc de tot. Oriunde Îmi Întorc privirea dau de aceste Mașe... Nu cumva mi-ați făcut felul?“, se Îngrijoră gazda. „Ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
eu sunt Mașă-eu și viceversa...“ „Îmi vâjâie capul de atâta harababură. Am să Înnebunesc de tot. Oriunde Îmi Întorc privirea dau de aceste Mașe... Nu cumva mi-ați făcut felul?“, se Îngrijoră gazda. „Ne-am unit În interiorul acestei arătări“, zise Extraterestrul, arătând spre capră. Acum suntem legați unul de altul pe vecie“, adăugă el. Mașa-Mașa aruncă o privire cercetătoare spre fața sulemenită a celeilalte Mașe, pe care strălucea fardul de un deget. Oare trăia Într-adevăr un vis urât? Un strat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de ruj Îi acoperea gura, scurgându-se pe la colțuri. Pleoapele boite i se lăsau pe ochii strălucind de pofte. Din gâtlej Îi izvorau gemete și șoapte neobrăzate, În timp ce părul despletit Îi mătura podeaua... „Ne-am Împerecheat În interiorul acestui animal, repetă Extraterestrul. Tu Însuți, În dublă ipostază, ai fost martoră la acest proces.“ „Și acum ce se va Întâmpla cu mine?“, Întrebă femeia. „Nu fi Îngrijorată, răspunse oaspetele, Îmblânzindu-și vocea. Te voi lua În lumea mea...“ „Nu plec nicăieri, spuse Mașa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
există dimensiuni. La noi conținutul e totuna cu forma, iar universul mare e circumscris celui mic... Înțelegi?“ Desigur că Mașa nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind, nici n-o interesau. Pentru ea tot ce spunea Extraterestrul era vorbărie goală. „Probabil vrea să mă Îmbrobodească. Cum e posibil, Își spuse ea, ca un singur suflet să viețuiască În două sau mai multe trupuri ce se mișcă În locuri diferite? Sau cum pot ocupa mai multe trupuri același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
care se risipesc și se strâng la un loc ca o armonică... Un trup de-al meu a poposit În casa ta, celelalte s-au răspândit prin alte case...“ „Și-și fac mendrele acolo“, replică Mașa cu năduf. Ideea că Extraterestrul bântuise sau bântuia acum și prin alte case tăvălindu-se prin pat sau cine știe prin ce alte locuri cu alte femei n-o Încânta deloc... „Poate că-și fac, ce te interesează? Nu cumva te Încearcă gelozia?“, behăi oaspetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cumva te Încearcă gelozia?“, behăi oaspetele. „Văd că ați organizat aici o adevărată orgie!“, exclamă ea. „Nu am organizat-o singur...“ „Nu, spuse Mașa, nu singur, ci cu toate celelalte șaptezeci de trupuri ale dumneavoastră...“ „Șaizeci și nouă, o corectă Extraterestrul. Am făcut această precizare pentru o oareșicare simetrie.“ „Pentru simetrie?“, făcu Mașa, clătinând din cap. „Da, replică vocea Extraterestrului. Pentru noi șaizeci și nouă e o cifră sacră. E ca yin și yang.“ „Nu mă interesează nici yin, nici yang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-o singur...“ „Nu, spuse Mașa, nu singur, ci cu toate celelalte șaptezeci de trupuri ale dumneavoastră...“ „Șaizeci și nouă, o corectă Extraterestrul. Am făcut această precizare pentru o oareșicare simetrie.“ „Pentru simetrie?“, făcu Mașa, clătinând din cap. „Da, replică vocea Extraterestrului. Pentru noi șaizeci și nouă e o cifră sacră. E ca yin și yang.“ „Nu mă interesează nici yin, nici yang... Mai bine mi-ați spune cine v-a ajutat să puneți la cale acest sabat? Nu cumva Ippolit...“ „Voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
arate, ca să zic așa, cât de cât acceptabil...“ „Nu v-ați mulțumit să corupeți doar oamenii, ci v-ați dat și la animale! Ce se va Întâmpla acum cu Evlampia?“, exclamă Mașa cu-ngrijorare. „Care Evlampia?“ „Căprița mea.“ „A, făcu Extraterestrul. E spurcată. O vom sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]