779 matches
-
Într-o abordare raționalistă exhaustivă. Tradițiile pot constitui, Într-adevăr, un factor de ponderare a entuziasmului raționalist, mai ales că ele au, În sensul lui Mircea Florian, un caracter recesiv și sunt rezultatul unei Înțelepciuni colective Îndelung exersate. Iar În fața exuberanței este mereu necesar un filtru al unei atitudini mai conservatoare. S-au exprimat și puncte de vedere extreme privind situația actuală din această disciplină: „Sociologia nu este decât un cuvânt, sub care se plasează diferite activități eterogene: frazeologia și topica
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Mistica vizând marile chestiuni ontologice e dublată de o „mistică” a poemului, a captării inspirate a Cuvântului, poetul devenind, undeva, „aproape un cerc”. Fervoarea căutării epifaniei, comunicată de regulă într-un registru de un patetism sobru, se asociază cu o exuberanță de un dramatism stenic, uneori cu accente postmoderne de umor sau autoironie. SCRIERI: Norul de marmură, București, 1981; Alergarea copacului roșu, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, București, 1989; ed., postfețe Constantin Hușanu și Val Condurache, Iași, 1995; Aproape un cerc
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
veac - „cânticele țigănești” ale lui Miron Radu Paraschivescu. Pentru că piesele adunate „se smintise din calea lor”, editorul intervine, inventiv și cu un bun instinct, în recuperarea clarității și cu deosebire în plasticizarea expresiei. Același vers fluent și un duh al exuberanței verbale în mai toate cărțile populare pe care le prelucrează: Hristoitie au Școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834), Noul Erotocrit (I-V, 1837), Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam (1850). Mai înzestrat decât I. Barac
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
vitrege, poetul își publică târziu prima carte, în care Perpessicius identifica „unul dintre debuturile cele mai elocvente ale lirismului nostru contemporan”. Particularitatea poemelor lui P. este lirismul imnic și glorificator - Magnificat, titlul unui volum din 1983, e simptomatic, cum, pentru exuberanța vitală juvenilă, era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
prima ei carte fiind Lenevind într-un ochi, apărută în 1990. În versurile din Lenevind într-un ochi, P. se relevă ca o poetă a dragostei, a universului intim, cotidian. Jocul delicat al sentimentului oscilează între euforie și îndoială, între exuberanță și melancolie, având ca punct de referință armonia și dizarmonia cuplului. Dintre simboluri o mare frecvență o are acela al ochilor, ca în tablourile lui Ion Țuculescu. Cu volumul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T. (1999; Premiul Uniunii
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
rafinată din punct de vedere formal a autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
metafizicii aristotelice. Fântâna arteziană de goluri braziliene nu se recunoaște în metoda carteziană de calcul al suprafeței. Darul fotbalului nu poate fi povestit decât, tangențial, prin recurs la realismul magic al literaturii sud-americane. Fenomenologia fotbalului este un poem anonim al exuberanței sau poate mai mult - o școală a vieții în care „nu se știe cine dă și cine primește” (L. Bloy). Darul e imposibil de obiectivat. Nimeni, în sens juridic sau biologic, nu-l girează. Darul absolut - nu un cadou, nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologie mistică în care discursul de tip metafizic asupra dumnezeirii nu se poate regăsi. Provocând teologia speculativă, acest poem vizionar se întemeiază pe radicalitatea unei experiențe care debordează structurile obișnuite ale comprehensiunii; un realism sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
personajul înțelege să-și acopere fragilitatea și singurătatea structurale. Ca orice atribute exterioare, ele vor ceda - aproape până la dispariție - atunci când împrejurările devin suficient de consistente pentru a ocupa o poziție privilegiată. În funcție de acestea, personalitatea lui Marlowe poartă masca duală a exuberanței ironice și a depresiei fără leac. În ipostaza ultimă, el apare drept un individ eșuat într-o lume coruptă și care, în cele din urmă, admite acest lucru, un individ care a eșuat în prietenii și a cărui intimitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deliberat, să fie parte a unei serii despre care scriitorul știe, de-acum, că e aproape încheiată. Cu toate acestea, e greu de identificat în roman prezența notei funerare, a tonului dramatic din preajma sfârșitului. Dimpotrivă, există o jubilație nezăgăzuită, o exuberanță atotcuprinzătoare, vizibilă în tehnica amânării secvențelor dramatice. Trei sferturi din carte nu ni se „oferă” nici un cadavru, iar când acesta e invocat, el rămâne - ca în The Little Sister - în afara razei vizuale a cititorului. Impersonalizarea (undeva, cineva, dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ispita, 120-127; Zaciu, Lancea, 9-24; Doinaș, Lectura, 154-159; Cristea, Faptul, 42-49; Lit. rom. cont., I, 207-210; Sângeorzan, Conversații, 158-162; Paleologu, Ipoteze, 267-273; Tomuș, Mișcarea, 79-82, 180-182; Martin, Paranteze, 53-55; N. Steinhardt, Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Cândroveanu, Printre poeți, 13-20; Doru Scărlătescu, Geo Bogza, București, 1983; Ștefănescu, Dialog, 146-153; Leonte, Prozatori, I, 93-101, II, 23-31; Titel, Cehov, 139-142; Flămând, Intimitatea, 88-96; Ungureanu, Proza rom., I, 154-177; Iorgulescu, Prezent, 170-173; Scarlat, Ist. poeziei
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
protagonista, elevă în ultima clasă de liceu și apoi studentă în primul an, neavând nume. Despărțirea unui foarte tânăr cuplu nu este văzută ca un efect al geloziei, romanul punând accentul pe frământările sufletului adolescentin, pe senzațiile, capriciile, interogările, culpabilizările, exuberanțele și decepțiile specifice vârstei. În Dincolo de dragoste, substanța epică reflectă tentațiile de evadare din ambianța cuplului de care sunt încercați succesiv bărbatul și femeia, pictorul Remus și actrița Ana. Tribulațiile celor doi, cu rememorări ale pasiunilor anterioare sunt filtrate prin
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
asemenea unor menhire, fac relieful acestei lirici, în care orașul, „bătrân”, se animă de o continuă, subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele, „susurul”, ca un „plămân”. Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
are un profil psihomoral specific, căruia nu i se poate sustrage. Viața Începe cu aspirații și se termină cu regrete, făcându-ne să oscilăm Între plăcere și durere (N. Zahariaă. Tinerețea, cu care Începe viața, este vârsta iluziilor și a exuberanței. Vârsta adultă este cea a experiențelor stabile și a echilibrului. Bătrânețea este vremea reflecției și a regretelor. Tânărul este cel care privește către viitor. Adultul trăiește În prezent. Bătrânul se Întoarce nostalgic către trecut, meditând asupra binelui și răului, adesea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din exuberanțele comice, în Bună dimineața, băieți! (1972), unde disputa ingenuă clasă-catedră e ecou târziu din Cișmigiu et Comp. SCRIERI: Din țara basmelor, București [1924]; Un plagiat ardelenesc după romanul „Ciocoii vechi și noi” al lui N. Filimon, București, 1932; Schițele și nuvelele
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
al regelui Franței, fiind primit la Școala militară din orașul Brienne, la vreo cincizeci de leghe de Paris. Departe de părinți, despărțit de fratele și de sora lui, la numai zece ani, elevul de școală militară și-a pierdut din exuberanța de până atunci. A devenit mai puțin sociabil, mai interiorizat. Poate și mai profund în înțelegerea împrejurărilor și rigorilor cărora trebuia să se supună. Doar mândria, adese manifestată printr-o demnitate excesivă, se vedea cu ochiul liber. Făcuse o pasiune
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
la ușa subsolului. Apoi coborau din America muncii În uzină și a șefilor de tură tiranici Într-o grotă idilică a uitării. Bunicul meu așeză Într-un colț gramofonul Victrola. Punea pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
imposibil să vorbesc. Nu lângă ea așa cum eram În sala de mese, când Îi curgea lapte din gură la altă masă. Ci lângă ea la repetițiile pentru o piesă de școală, cu toată așteptarea implicată, toată intimitatea din culise, toată exuberanța emoțională intensă, temătoare, frivolă, provocată de Însușirea unei alte identitați. ― Nu cred c-ar trebui să folosim scenariul, declară acum Obiectul Obscur. Venise la repetiție arătând foarte profesionist, cu toate replicile ei subliniate cu galben. Puloverul Îl avea legat În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
treacăt fie spus, Diana e mult, mult mai perspicace decât Sophie, și ușor ușor își dă seama că asta nu e ce pare, mai ales din cauza expresiei de pe fața lui Ben). Noi ne mai jucăm câteodată, continuă Sophie, care, în exuberanța ei prostească nu-și dă seama că planul ei de fapt nu merge... conform planului. ― A, da? face Diana, dând-o pe șarm și zâmbind într-un fel despre care colegii ei știu că înseamnă un singur lucru: va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prin Orașul Sfânt, interpretând diverse scene din cele patru Evanghelii. Chiar și pe plajă fiind, bătrâna nu se sfiia să-l imite pe Iisus, mergând pe ape sau Înmulțind pâinile și peștii. Bătrâna părea cuprinsă de o fantezie debordantă. În exuberanța ei, Încerca să reconstituie călătoria magilor, cumpărând doi asini și plecând dinspre Golgota spre Betleem. Moartea o surprinse În Nazareth, În timp ce bătrâna se așezase la o masă și ceruse o cafea. Muri cu zâmbetul pe buze, cu ceașca În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se legănau În bătaia vântului, era de un alb care sărea În ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un roșu Închis. Acoperită, mereu oropsită din cauza sărăciei părului ei. Poate că tocmai abundența naturală, puterea de a crește, exuberanța era ce admira ea la flori. Văzând-o Înconjurată de narcisele aurii cu gurile deschise, pe care vântul le revărsa Înainte și-napoi, tatăl ei se gândi că e Îndrăgostită. Din felul În care Își ținea umerii lăsați și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cobora. Sus, zidăria maronie; jos, umbrele Întunecate și șinele de oțel. Urmară casele, sărăcia mizeră a cartierului de portoricani. Apoi Universitatea, mizeră Într-un alt fel. Era deja mult prea cald În oraș. Primăvara ieșea de sub influența iernii și căpăta exuberanța verii. Între stâlpii de pe 116th Street Sammler privi În interiorul curților pătrate de cărămidă. Aproape că se aștepta să Îl vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași vârstă, adică se apropiau de patruzeci de ani, dar părul îndrăzneț, de blond platinat, al lui Irene se unduia cu exuberanță adolescentină, în timp ce buclele blonde, dar terne ale lui Mary dădeau senzația unei poveri pe capul femeii. Jina a făcut cumpărături până la trei, apoi s-a dus să aștepte într-un locaș obscur din parcarea din fața școlii, acolo unde îi ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tânărul judecător, după atâția ani de când locuia aici. Soneria zbârnâi. Judecătorul răsări în fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mâna! întâmpină cu vădită bucurie, mirându-se el însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sunt tulburi. „Nu se poate!” își spuse, dar ea, ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
osul. Pieptul Îi scăzuse pînă se transformase În niște adieri de piele, șoldurile păreau ale unui băiețaș, iar carnea ei, tare și colțuroasă, scăpa pînă și privirii lui don Ricardo Aldaya, căruia Îi era suficient să intuiască o scăpărare de exuberanță ca să izbească furios, cum prea bine știau fetele angajate la el În casă și cele din casele apropiaților. E mai bine așa, Își spunea Jacinta. N-avea timp de prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]