787 matches
-
cotidian pe fondul presiunii excepționale a supraviețuirii și amplificării spiritualului din ființa umană, spiritual care, departe de a fi eclipsat întru totul, s-ar chema necontenit pe sine. Pentru a evita împlinirea unui astfel de scenariu sunt acceptate izbucnirile de exuberanță ale artei fiind însă riguros încadrate în mobilitățile sociale sub impresia unei protecții ocrotitoare. De fapt, în acest context, banalitatea fluxului cotidian se protejează numai pe sine preferând descătușări limitate de energie spirituală în locul unei târzii dar radicale desubstanțializări impusă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
insulare și oaze de lumină spirituală ce mențin și salvează cetatea de la o dramatică pierdere în prăbușirea de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii constituie una dintre experiențele cele mai intense pe care și le poate asuma o individualitate descătușată în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive și aplatizante ale comunității umane. Liniștea solitară ca fundament al reechilibrărilor interioare întâmpină și învăluie ființa
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metafizicii aristotelice. Fântâna arteziană de goluri braziliene nu se recunoaște în metoda carteziană de calcul al suprafeței. Darul fotbalului nu poate fi povestit decât, tangențial, prin recurs la realismul magic al literaturii sud-americane. Fenomenologia fotbalului este un poem anonim al exuberanței sau poate mai mult - o școală a vieții în care „nu se știe cine dă și cine primește” (L. Bloy). Darul e imposibil de obiectivat. Nimeni, în sens juridic sau biologic, nu-l girează. Darul absolut - nu un cadou, nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologie mistică în care discursul de tip metafizic asupra dumnezeirii nu se poate regăsi. Provocând teologia speculativă, acest poem vizionar se întemeiază pe radicalitatea unei experiențe care debordează structurile obișnuite ale comprehensiunii; un realism sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
convins de „acțiunea misterioasă și inefabilă a celor Trei Persoane Dumnezeiești” în propria sa viață, care nu îl judecă, ci lucrează să îl mântuiască. De aceea, mărturisirea sa nu este un act de disperare sau descurajare și nici o manifestare de exuberanță excesivă, de moment, ci o afirmare a încrederii profunde pe care o trăiește cu curaj înaintea lui Dumnezeu. Mărturisirea ar putea cuprinde chiar o triplă secvență: „confessio laudis”, „confessio peccati” și „confessio fidei”, fiind un triplu act: de laudă, de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice (parțial Sărmanul Dionis), totuși în poetica eminesciană ironia nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vitrege, poetul își publică târziu prima carte, în care Perpessicius identifica „unul dintre debuturile cele mai elocvente ale lirismului nostru contemporan”. Particularitatea poemelor lui P. este lirismul imnic și glorificator - Magnificat, titlul unui volum din 1983, e simptomatic, cum, pentru exuberanța vitală juvenilă, era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
foarte departe, figură arhetipală ce recapătă forță și vigoare în practicile cotidiene. În acest sens, "indienii metropolitani" ce populează megapolisurile postmoderne, acești sălbatici ce perturbă raționalitatea pe care burghezismul l-a impus societăților moderne nu fac decât să traducă, în exuberanța lor, procesul de metamorfoză aflat la baza unei socializări inițiatice. Și în loc să le condamnăm, ar fi bine să le privim cu atenție. Căci asta traduce o "căutare" ce busculează certitudinile noastre instituite. Romantismul Anilor de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
finalitatea tuturor impulsurilor spirituale ale omului ce rămân mereu active. Mitologia este creația inspirației creației, adică ceea ce este creat prin impulsul spiritual al omului care, mai apoi, folosește ca materie pentru inspirațiile creațiilor ulterioare. Această energie a omului vine din exuberanța theoriei jocului. Pentru Kant jocul este caracteristic spiritului (Geist) care duce la geniul artistic 28. Doar prin jocul impulsurilor spirituale mitologia are loc servind ca sursă de inspirație pentru operele de artă. Ideea de mythos exprimă reprezentări ale limbajului imagistic
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
orbirea intru în lumine.// Ce văd e demn de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază"67. Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se odihnește în vederea frumuseții lumii; ea exclude exuberanța, juisarea, plăcerea de a obține. E luciditatea - luminarea -, desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei superiorități sfidătoare și la care nici un muritor nu poate aspira, proiecția utopică a unei lumi situate deasupra realității. Dar Cioran ne previne asupra iluziei acestei iluzii: "Să nu se creadă însă că această lume personală ar fi elucubrația unei exuberanțe interioare, a unui plus de umanitate ce nu se poate comprima". O astfel de lume creată de provincial este deopotrivă efectul unei imposibilități de a se închide în sine în mod etanș și rodul tendinței de a transcende realul. Numai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
demers care pendulează benefic între hermeneutica puterii corpului uman și cea făcută corpului puterii politice, cu accentele grave puse deasupra tehnologiilor puterii, terminalele atît de eficiente și atît de sofisticate ale năstrușnicei și insolitei bio-puteri . Acumularea primitivă de senzațional În exuberanța nemărginită pe care au trăit-o imediat după Decembrie 1989, românii au crezut că un miraj nemaiîntîlnit se va instala, confortabil, în viața lor. Începea utopia speranței, erau așteptate minuni după minuni, în timp ce cultura română și, odată cu ea, presa au
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pregătire ar avea el. Ca orice activitate culturală, critica are rolul său bine definit, cel de a ordona un anumit domeniu al vieții. Arta nu este doar o atitudine nemijlocită de impresie și expresie. Ea nu este niciodată simplă stimulare, exuberanță vitală, descătușare a unei sensibilități prea puternice, sau expresie spontană. La baza artei se află o convenție inte‑ lectuală care îi permite să se manifeste, să se nască; ea își creează propriul sistem de simboluri ale mijloacelor de expresie și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
rituri, protocoale și „roluri” ironic conferite și asumate, porecle și tradiții ad-hoc instaurate. În faza aceasta, Junimea pare să corespundă unui moment de „copilărire” a literaturii române, în care spiritul ludic coabitează cu spiritul critic și cel de inițiativă, iar exuberanța juvenilă se exercită cu hedonism eclectic, avântându-se cu aceeași impetuozitate în polemică și afirmație, deopotrivă, fără a submina vreo clipă gravitatea și responsabilitatea, competența (nelipsită de o doză de snobism) și performanța intelectuală. Nimic din toate acestea nu va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
un turist, dar un turist nu este mereu un pelerin”. La fel ca și turistul, pelerinajul dă naștere unei identități provizorii, dar pelerinajul nu neagă turismul, adică „starea de călătorie” în sine (Boutry, 2008 : 119). Biserica este instituția care „disciplinează” exuberanța și energia pelerinilor, ordonează spațial locul, dându-i un anume specific. Afirmația lui Ph. Boutry mi se pare a fi pertinentă mai ales pentru spațiul occidental, acolo unde s-a format o adevărată piață a „turismului cultural-spiritual”, înțeles ca acces
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Zeii vedici El este eroul prin excelență, modelul exemplar al luptătorilor, adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa. Tovarășii săi, Măruții, reflectă, la nivel mitologic, societățile indo-iraniene de tineri luptători (maryă). Dar Indra este demiurg și fecundator totodată, personificare a exuberanței vieții, a energiei cosmice și biologice. Neistovit băutor de soma, arhetip al forțelor genezice, el declanșează uraganele, stârnește ploile și comandă tuturor apelor 32. Mitul central al lui Indra, de altfel cel mai important mit al Rig Vedeî, relatează lupta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
astea cu fel de fel de etichete, poate și pentru că, o dată-n plus, nu-mi recunosc deloc valențe dionisiace. Îi înțeleg pe toți acești oameni simpli și nu prea spălați, dar asta nu înseamnă că mă și acordez cu acele exuberanțe dansante vulgare. Există foarte multe lucruri (pe lumea aceasta) în care eu nu-mi voi găsi niciodată chaise-long-ul. Nunțile, de exemplu. Încerc să-mi promit că de acum nu voi mai merge la astfel de împăcări cu bancnotele de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea. Lasă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doua zi după-amiază, pe o bancă, pe faleză. "Am impresia că sunteți psihiatru", mi-a spus. Această convingere a lui m-a indispus. Nu am niciodată chef de mărturisiri profesionale, meseria mea mă obligă la meditație; cred că îmi interzice exuberanțele și mărturisirile. A simțit îndată reacția mea. Așa că am tăcut, un timp, amândoi. Priveam la marea liniștită, diafană, albăstrie, ca într-un peisaj japonez. ..."O corabie albă pe mare trecea, a recitat deodată omul meu... Aș vrea să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru toată viața”. Norocos cum este, dl Băsescu nu are nevoie să aștepte zece ani pentru a fi deservit de trei înalți funcționari publici până la veșnica lui pomenire. Pe lângă deserviciile pe care și le aduce de unul singur, cu o exuberanță greu de înțeles, dl Băsescu are deja câțiva înalți funcționari care îl deservesc exemplar. O scrisoare pierdută domină scena românească de peste un secol. Pentru cam o sută de ore, dramaturgia (politică și morală) autohtonă a fost dominată de Un e-mail
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pierd interesul. Pentru mine, teatrul bun e cel care caută complexitatea, ceea ce include evident orice aspect de viață, deci și politicul, dar merge mai adânc. Tot ce am vrut eu să transmit a fost o experiență umană, atât, deși În exuberanța tinereții și a pasiunii momentului am căzut poate În păcatul plăcerii de a arăta cu degetul. Posibilitatea de a căuta ce ne leagă m-a interesat Întotdeauna, chiar dacă nu o putem simți decât pentru câteva clipe. Dar aceasta este poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
jocului de acolo veneau. Era știința de a trăi cu trupul, cu vocea, În spațiu, În mișcare. Chiar și În momentul culminant din Medeea, când corul striga cu disperare, Încercând prin strigăt să oprească uciderea copiilor, exista un fel de exuberanță - exuberanța disperării. Până și spaima cea mai cumplită avea un fel de bucurie ciudată. Asta exista și În Troienele - de la primele sunete cu care venea grupul de soldați, care le aduceau pe prizoniere În spațiul de joc. Era disperare, violență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de acolo veneau. Era știința de a trăi cu trupul, cu vocea, În spațiu, În mișcare. Chiar și În momentul culminant din Medeea, când corul striga cu disperare, Încercând prin strigăt să oprească uciderea copiilor, exista un fel de exuberanță - exuberanța disperării. Până și spaima cea mai cumplită avea un fel de bucurie ciudată. Asta exista și În Troienele - de la primele sunete cu care venea grupul de soldați, care le aduceau pe prizoniere În spațiul de joc. Era disperare, violență, groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
exista și În Troienele - de la primele sunete cu care venea grupul de soldați, care le aduceau pe prizoniere În spațiul de joc. Era disperare, violență, groază, o durere câteodată paralizantă, mai ales când Andromaca Își pregătea copilul de moarte, dar exuberanța exista tot timpul. Și, prin victoria femeilor de la sfârșit (ultimul cântec, plecarea), era un fel de Împăcare și eliberare, un fel de a trece peste durere, dincolo de violență, spre lumină. Printre spectacolele tale, Cezar și Trilogia și poate Cum vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la „creație“, cum spun francezii, acest proiect gioccoso fusese unul dintre cele mai luminoase și mai senine momente ale celor zece montări pe care le-am realizat sub egida lui Hugues Gall la Opera din Paris. Dar acum, cu toată exuberanța și splendoarea infinită a stilului rossinian, nu puteam să mă las pătruns de bucuria muzicii. Forța ei benefică și sănătoasă nu reușea să ajungă la mine. Mă simțeam izolat de viață și chiar de mine Însumi, de parcă mă aflam Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]