3,552 matches
-
încearcă să folosească toate pârghiile de influență în cercuri politice externe, începând, din păcate, spun sincer și cu mare regret, începând cu ambasada SUA la București, cu ambasadorul, în speță, care este evident părtinitor în această chestiune - o spun fără ezitare și i-am spus-o și domniei sale. (Aceeași oameni, n.r.) încearcă să genereze un asediu asupra cui decide, a instituțiilor statului de drept", a arătat președintele interimar. De asemenea, Antonescu a declarat că avea informații incorecte, el punctând faptul că
Antonescu: Ambasadorul SUA este părtinitor. Gordon avea informaţii departe de realitate () [Corola-journal/Journalistic/42926_a_44251]
-
reazemă grav pe sol, chemat parcă să dăruie putere pînă în clipa supremei despărțiri. Apostu, care știe să asculte inima ascunsă în materia oricît de taciturnă, care deșteaptă în trunchiuri zînele lemnului și ale pădurii, dă aici pietrei o fecundă ezitare, regimul ei fără timp se convertește la evenimențial, la istorie, neuitînd totodată să fie natură. Oamenii cresc din pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
a sincerității, chiar și în elogiu” (p. 29). Act de prudență care exonerează de orice suspiciune nu numai capitolul cu pricina, dar cartea în ansamblu. Reticența cu care e valorizat romanul regăsit al lui Dinu Pillat (Așteptând ceasul de apoi), ezitarea în chestiunea lui Horia Ursu (Asediul Vienei) și altele, multe, devin, prin influență, cu atât mai credibile. Secțiunea privitoare la memorialistică are și un punct de maximum: jurnalul lui Mircea Cărtărescu (cu accent suplimentar pe cel de-al treilea volum
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
cadă pe podea și sting lumina. Am să-l rog pe Radu să vină mai târziu după cutii. Rodica Mitu Jocul La câteva luni după ce ne-am cunoscut, Alexandra mi-a propus un joc pe care l-am acceptat fără ezitare. Ne-am uitat împreună pe harta țării și am numerotat orașele mai mari pe care puteam să le vizităm. Al doilea pas a fost să-i cerem unui străin să ne spună un număr între 1 și 25. Străinul a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
moment dat mi s-a părut că mă aud răcnind atonal în fața unei mulțimi pe care n-o vedeam din pricina luminilor puternice. Simțeam mulțimea respirând, oftând, vânând greșeli. O mulțime furioasă și disprețuitoare, gata să spintece la cea mai mică ezitare. Când am crezut că s-a termi nat, venită de nicăieri, Mili a apărut pe scenă și cu un gest na tu ral, i-a făcut semn băiatului de la sunet să dea drumul la muzică. În sală s-a lăsat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
puteam să merg și să-l iau la întrebări pe barman, pentru că muzica era dată monstruos de tare. Pe lângă asta, mi-era de-ajuns faptul că trebuia să mă ridic puțin pe vârfuri ca să ajung la bar, iar presupusele mele ezitări ar fi tăiat nemilos din atitudine. S-ar fi prins că n-aveam optișpe ani. Așa că, pentru a evita un eșec, am tras de mânecă o prietenă cu experiență în ale hameiului. După un dialog standard în care am aflat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bărbatu-su și potrivindu-și pe cap baticul de mătase, ca un ultim semn de cochetărie, se strecură pe nesimțite deschizând încetișor ușa.. Ajunsă în întunericul și mai greu din tindă, rămase nemișcată, cu obrazul încins, cu ochii înăspriți de ezitare, așteptare și nerăbdare. În cele din urmă respiră adânc, hotărâtă. Știa că dacă s-ar fi întors și ar fi trezit-o pe bătrână să-i spună ce simte, ce-i cu ea, soacra nu numai că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
metalice, trupul unui meloman, îi dădu un șoc. Simți vibrația roților trenului și călcâiul cizmei izbindu-i dureros diafragma. Nu doream asta! jur pe dumnezeul meu că nu doream asta, gândi. Altă alegere însă nu avea. Încă o clipă de ezitare și totul e pierdut. Dacă pierde momentul podului, va fi el însuși un om mort, și-odată cu el... odată cu el... Simți exasperarea celor închiși care stăteau la pândă dincolo de pereții cuștii de lemn așteptând gestul lui salvator, așteptând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
altceva decât să mă rog, dar de data asta rugăciunile mele au devenit mai intense, au plecat cu toată puterea sufletului meu. și pentru că auzisem de puterea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare am apelat la ele, după o clipă de ezitare. Ezitare spun, pentru că știam de la bătrâne că aceste rugăciuni se fac numai dacă te știi curat, pentru că altfel se întorc asupra ta. Am calculat foarte lucid și faptul că nici eu (ca orice om) nu sunt fără greșeală, dar mi-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
decât să mă rog, dar de data asta rugăciunile mele au devenit mai intense, au plecat cu toată puterea sufletului meu. și pentru că auzisem de puterea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare am apelat la ele, după o clipă de ezitare. Ezitare spun, pentru că știam de la bătrâne că aceste rugăciuni se fac numai dacă te știi curat, pentru că altfel se întorc asupra ta. Am calculat foarte lucid și faptul că nici eu (ca orice om) nu sunt fără greșeală, dar mi-am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
formidabilă pendulare, între persoane și personaje, narațiunea fiind când homodiegetică (la persoana I - Maria), când epistolară (postmodernă - la persoana a II-a - Mihu), când heterodiegetică (la persoana a III-a - Ana); al doilea act, deși conține o aceeași pendulare (și ezitare) nu mai acordă importanță personajelor, acestea pulverizându-se, rămânând atrase doar de același sentiment total, devastator care este dragostea. Antiproza se evidențiază și prin ipostazele naratorului. Astfel naratorul este când subiectiv-implicat, orientându-se spre zonele obscure ale sensibilității umane, reconstituind
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
masculine. După cum remarca Garabet Ibrăileanu :„ea nu ne dă melodii, ca să deseneze evenimentele, ea ne dă armonii de senzații, care aduc ceva din intimitatea profundă a lucrurilor. De aici și stilul său cu fraze lungi, cu incidențe, cu reveniri, cu ezitări”. Eugen Lovinescu este sensibil la debutul marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
că eroul lui P.H.L. nu este preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei. Opacitate sau egoism viril? De fapt, ce crede ea despre el, despre acest domn Profesor care nu pare a-i sesiza ezitările, atitudinea reticentă în momentele de tandrețe? Dată fiind diferența de mulți ani dintre ei (22 sau poate 24?), este firească o anume nonparticipare involuntară, o discretă alunecare a privirii peste corpul lui marcat de evidente semne ale anilor... Și nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de atunci încă își spun cuvântul. Legătura Profesorului cu Teodora cunoaște momente de „îngheț”, pauze lungi, deoarece fiecare dintre ei este prizonierul propriilor obligații, de familie sau profesionale. Cel puțin așa se scuză unul față de altul. Dar amândoi își cunosc ezitările, inerțiile, teama de prejudecățile mediului social. Nici unul „nu face pasul”, nu are curajul să aducă vorba despre o posibilă conviețuire. Fiecare are propriile motive ce îl fac să rămână rezervat. De unde preocuparea de a conserva legătura lor, ascunsă cu grijă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
simte frustrat. Dar așa a decis ea că este mai bine. Iar el a fost de acord, spre „liniștea” amândurora. Sau, se întreabă scriitorul, i-a convenit „formula” unei implicări minime?... Dacă e să țin seama de unele îndoieli și ezitări ale Profesorului, naratorul ar putea avea dreptate. Ca și atunci când pune altă întrebare, mult mai importantă: ce înseamnă „liniștea” sau confortul personal la care năzuiește insul în diferite împrejurări ale vieții? Apărarea de „gura lumii”? Evitarea unei anume violări a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
V-am spus că-l citeam. Îl citesc, de fapt... — Te rog, nu mă mai domni. Eu sunt David. — Ada. Mână mică și rece. Zâmbet cu toți dinții. E drăguță. — Oricum, m-ai recunoscut din prima, n-ai avut nici o ezitare. Păi, da, sunt destul de intuitivă de felul meu. Ah, momentele astea de pauză, când râzi un pic forțat, un pic încurcat și pe urmă te trezești că nu mai știi ce să spui. Oribil! — Mulțumesc. — Pentru? — Pentru c-ai venit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului de a fi lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să se bizuie, așadar, doar pe agilitatea lui și pe noroc? Clipa de ezitare se dovedi salutară. În ciuda zgomotului infernal, răzbătu pînă la urechile lui un strigăt stins, nedefinit. Se încordă tot, chinuindu-se să deslușească natura sunetului și direcția din care provenea. Nu dură mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urma să facă. Dar unul a fost Lupino între lupi. Nu degeaba îl invidiau unii și-l iubeau alții; nu degeaba îl încurajase Arus, pe deplin încrezător în forța și în șansa lui. Inspirînd cu nesaț aerul dimineții, Lupino alungă ezitarea pînză de păianjen agățată vremelnic peste inima lui de viteaz și se concentră cu totul asupra lui Dakota; situația acestuia trebuia, pe moment, rezolvată. Scutură-ți bine blana, Dakota. Ai intrat cu totul în apă, și cine știe cît îți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino se dezmetici în clipa imediat următoare. În doar cîteva zile se transformase într-atît încît să nu-și poată controla pornirile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un semn de lașitate să lase asta în seama generațiilor ce aveau să vină. Găsise, iată, răspunsul la frămîntările sale. Fără să stea pe gînduri, își chemase supușii la luptă. Erau mulți, puternici și pregătiți. Iar el, conducătorul, înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ieșea dintr-o casă de cultură sau dintr-o bodegă. Neîndoielnic este doar că nu ne văzusem de mult timp, cel puțin așa arătau fețele noastre destinse și numai zâmbet. Trec peste faptul că ne-am recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]