795 matches
-
Naturwissenschaften („științele naturii”). Este concluzia corectă la care a ajuns gândirea pedagogică postmodernă și pe care pedagogia modernă a ignorat-o, în ciuda evidențelor. Participanții Optimizarea unui curriculum educațional și construirea unui curriculum nou nu pot fi considerate activități private sau ezoterice; dimpotrivă, ele sunt întotdeauna publice și trebuie desfășurate în condiții de transparență maximă. Mai mult, schimbările curriculare afectează categorii populaționale diverse, care necesită implicarea lor în procesul dezvoltării curriculare. În legătură cu acest aspect, opiniile specialiștilor sunt convergente. A.I. Oliver opinează că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nepublicate ale lui Husserl. S-a descoperit, cu surprindere, că, deși publicase relativ puțin, Husserl scrisese enorm. Arhivele Edmund Husserl conțin peste 30 000 de pagini inedite, cele mai multe stenografiate. Stenografia Gabelsberger folosită de Husserl are o anumită filiație acusmatică și ezoterică, solicitând eforturi la descifrare. Se pare că Husserl a scris aceste pagini care adâncesc explorările hermeneutice ezoterice fără intenția de a le dezvălui publicului larg. Actualmente se continuă încă publicarea operelor complete în seria Husserliana, care, în 1989, a ajuns
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Arhivele Edmund Husserl conțin peste 30 000 de pagini inedite, cele mai multe stenografiate. Stenografia Gabelsberger folosită de Husserl are o anumită filiație acusmatică și ezoterică, solicitând eforturi la descifrare. Se pare că Husserl a scris aceste pagini care adâncesc explorările hermeneutice ezoterice fără intenția de a le dezvălui publicului larg. Actualmente se continuă încă publicarea operelor complete în seria Husserliana, care, în 1989, a ajuns la volumul XXVII. Încă necunoscut complet, Husserl a fost nu numai un erudit, similar „titanilor” din Renaștere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
promisiunile oferite nu erau nici științific și nici deontologic în ordine. Problemele deontologice sunt în psihologie fundamentale, deoarece tendința de folosire a „puterii” de previziune a comportamentelor trebuie contracarată permanent și supervizată. Or, meditația transcendentală, ca, de altfel, toate tehnicile ezoterice practicate de „möchtegerne Psychologen” (cei ce-și doresc să fie psihologi fără a fi), a promis „minuni” care sunt interzise și inacceptabile deontologic. L.A.: De ce să fie interzise, dacă se vând și lumea le caută? D.G.: Doar nu vrei să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
politico-economice de pe pământ. Este suficient să-și „facă de lucru” și, dacă nu mai sunt dușmani externi, îi vom căuta la noi sau în noi - așadar, se va duce războiul minorităților, apoi cel al sectelor, mai mult sau mai puțin ezoterice, și, în final, se va trece la cel al instituțiilor sau întreprinderilor „incomode”, cum s-a procedat cu „Meditația Transcendentală”. Ca organ al puterii, ea va menține frica prin metoda secretului păstrat la dosar („Noi știm ce ai făcut cândva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cealaltă lume, în care naratorul pătrunde printr-o „fisură” (în podeaua de lângă biroul său), este o lume fictivă, un paliativ al imaginației unui individ neîmplinit în viața cotidiană sau e rodul unei minți bolnave, schizofrenice, al unui vis-viziune cu caracter ezoteric. Naratorul coboară în lumea cealaltă, unde asistă la spectacolul teribil al unui sistem totalitar, unde viața socială și privată sunt un crud carnaval de crime reale și înscenate. Despre „lumea reală”, în care personajul este un funcționar de birou exemplar
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
temă este tratată în nuvela Alegerea, construită cu o tehnică tipic postmodernă: amestecul de realități temporale paralele (lumea avocaților de la New York, pretențios-frivolă, cu accente de Satyricon, și lumea „paranormală” a anului 1692, populată de vrăjitoare), comunicarea ambiguă dintre lumi, scenariul ezoteric, impregnat de o subversivă ironie auctorială, livrescă. Din povestirile unui frizer proiectează spațiul comunității românești din Queens, și anume zona „luzărilor” și a micilor întreprinzători, cu povești ce pot fi citite într-o cheie politico-alegorică. Dacă cele trei povestiri se
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
de intensificare a senzațiilor ș.a.m.d. decurg „vocațiile”, virtualități esențiale ale consumului informațional. De pildă, din nevoia de cunoaștere derivă, alături de altele (insolitul, verdictul), o vocație euristică, a descoperirii. O activează și îi răspund problemele de matematică, textele enigmatice, ezoterice, oraculare, jocurile de cuvinte, dar și poezia ermetică, visele, romanele polițiste sau proza fantastică. La împlinirea acestor vocații pot contribui, prin urmare, simultan sau pe rând, orice lucru, orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
romanele polițiste sau proza fantastică. La împlinirea acestor vocații pot contribui, prin urmare, simultan sau pe rând, orice lucru, orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu, oratorie, poezie, proză, creație religioasă, reportaje, film, text ezoteric, creație plastică. Din această perspectivă se discută și se descriu „casetele modelatoare” ale psalmilor, odelor, epigrafelor, ale textelor goliardice, ale povestirilor versificate sau ale imnurilor vechi. Canoanele contemporane de poeticitate nu mai permit omologarea lor ca atare, dar demonstrația lui
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave, sfinți în mantii verzi”, toată arta Bizanțului. În acest decor se va produce un soi de ritual ezoteric, barbar, precedat de un ospăț sardanapalic. Punctul de senzație îl înscrie momentul în care trei fete îndură cu voluptate, goale, o bătaie cu biciul. „Sfinți ai gunoaielor” și „voievozi ai păduchilor”, în propria lor conștiință de sine noii „crai” se
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
pas decisiv în structurarea liricii sale, în care se percep ecouri din poezia europeană, din Eugenio Montale, de pildă. Cu aceeași îndreptățire s-ar putea face referire la T.S. Eliot sau la Giuseppe Ungaretti, pentru anumite tendințe spre hermetism, spre ezoteric. Dincolo de tristeți, de iluzii, disperări, suverană rămâne iubirea, deși „amore e morte” cum zice Leopardi, citat într-un moto. Poeta își asumă riscul, desfășurând un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
Tarditas et procrastinatio odiosa est. Cum spuneam, universul simbolic de reprezentări al țiganilor rămâne pentru românul educat o imensă necunoscută. Această ignoranță este rezultatul dezinteresului sistematic față de alteritatea proximă. Pe de altă parte, cultura religioasă - nu doar sincretică, ci și ezoterică - a țiganilor n-a cunoscut efectele revoluției Gutenberg. Pentru a compensa aceste lipsuri, departamentele de istorie orală și antropologie culturală au în față un larg câmp de investigație. La fel, într-o universitate care găzduiește secții cu predare în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiția are un versant public și vizibil, care ține de continuitatea propovăduirii (kerygma) apostolice. Un aspect „dogmatic” al tradiției ține de subteranele cunoașterii duhovnicești și le rămâne necunoscut credincioșilor botezați ai Bisericii. Tradiția are, în acest caz, o anumită dimensiune „ezoterică”, ținând ferite de vederea profanilor anumite taine ale credinței și practicii creștine. În ambele cazuri, tradiția este mai mult decât o cutumă relativă din punctul de vedere al geografiei sacre. Tradiția se îmbogățea într-o relație permanentă cu nevăzutul: suflarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la Sinodul de la Constantinopol, o doctrină hristologică eretică sau mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un exercițiu de vidare a intelectului de orice reprezentări pentru dobândirea unei stări generale de pace, calm și fericire; toate însă în absența unei conversații a minții cu Dumnezeu). Nu avem, din păcate, detalii despre identitatea precisă a grupării ezoterice pe care tânărul moscovit începuse s-o frecventeze, dar este probabil ca orientarea să nu fi fost străină de mișcarea teozofică foarte populară în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai târziu, preotul Sofronie avea să califice acest episod
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în promovarea unei culturi elevate și idealiste 2. Castalia, care își luase numele de la izvorul parnasian sfânt pentru muze, era simbolizată de „jocul cu mărgele de sticlă”, o misterioasă lingua sacra, un joc al minții care sintetiza într-un mod ezoteric cele mai înalte realizări spirituale ale umanității. Hesse nu ne oferă prea multe detalii tehnice legate de jocul cu mărgele de sticlă, lăsându-ne nouă sarcina de a ne imagina cum era practicată această ars combinatoria sau mathesis universalis și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru diverse afecțiuni, încât oamenii sunt sceptici când vine vorba de o metodă atât de simplă precum reflexologia. Desigur, există numeroase teorii care explică funcționarea ei și modul în care aceasta acționează. De exemplu, Alice Bailey ne vorbește despre corpul „ezoteric”, o rețea de canale fine care sunt părți componente ale unui singur fir împletit. O porțiune a acestui fir este legătura magnetică dintre corpul „astral” și corpul fizic, care se rupe în momentul morții. Pânza eterică din care facem parte
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
înțelegem că, datorită brațelor, putem apuca. Ele ne permit să prindem lucrurile. De asemenea, exprimă și legătura cu ceilalți. Trunchiul reprezintă eul. Acum, persoanele cel mai solid ancorate în realitate își vor zice, negreșit, că eul este o noțiune cam ezoterică. Dar să-l privim pe Syner care ne spune: „Eu!”, desemnând inconștient propria ființă. Una dintre imaginile de mai jos nu este credibilă, nu-i așa? Dacă spuneți „Eu” arătând spre brațul dumneavoastră stâng sau drept, nu spre piept, celor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
urs de pluș sau orice altă jucărie. Tehnica funcționează pentru că totul este energie și, prin urmare, toate lucrurile sînt legate Între ele, de aceea, atunci cînd folosiți un obiect care să reprezinte (să fie corespondent pentru) altceva, intenția dumneavoastră transferă ezoteric energia, În așa fel Încît, pentru un anumit timp, corespondentul chiar „este” corpul altei persoane. (Da, știu că pare puțin ciudat, dar Într-adevăr funcționează!) Nu este neapărată nevoie să folosiți un obiect În calitate de corespondent. Fotografiile sau numele scrise pe
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
pe un parcurs oniric. Ca un memento sumbru, se profilează în peisaj umbra ruinelor (aici ale cetății Sarmis), tablouri cinegetice și pastorale descoperă natura, terifiantă sau radioasă, paradisiacă, se-ntâmplă întâlniri și „recunoașteri” al căror sens rămâne, mai adesea, criptic, ezoteric. Halucinantul țintirim de țară în care, zăbovind, Reporta descifrează inscripțiile funerare, pătruns de crudul lor avertisment - circa treizeci de lamentații pe motivele ubi sunt și fortuna labilis -, apare ca oglindă a deșertăciunii lumii, necropolă universală adăpostind regi și strategi, oșteni
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
și fantastic, prin finețea incursiunilor în psihologia feminină a vârstei nubile și prin antrenanta abordare, cu substrat livresc, a unor teme eterne, luate drept fundal al narațiunilor. Epicul e înțesat, nu o dată, de sensuri ascuns inițiatice, de simboluri și semnificații ezoterice. Narațiunea tinde să comunice alte adevăruri decât cele aparente. O influență din partea prozei lui V. Voiculescu și a nuvelisticii lui Mircea Eliade e de bănuit. Au rămas de la C. manuscrisele unor romane, memoriale de călătorie, piese de teatru redactate în
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
nu-și are locul În vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, În România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct În fundul iadului. De partea cealaltă, Întâlnim o pasiune smintită, necontrolată pentru aceste scrieri, văzute ca un eșantion de literatură ezoterică. În ultimii ani mai cu seamă au apărut tot felul de traduceri neprofesioniste, făcute după versiuni moderne (engleză ori franceză), de către inși fără o pregătire specială, din rațiuni eminamente comerciale. Acum câteva luni Îi scriam directorului unei edituri bucureștene că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lumină - simbolul axial al volumului, ca și al celor ulterioare. Poetul plonjează într-un lung „vis ontic”, în care „obiectele sunt / O scară cu treptele ferme / o lume fără praf”. Obsedanta temă a Timpului revine, însă aureolată de noblețea traseului ezoteric, de al cărui instrument magic, cuvântul și Cuvântul, poetul, ca și eseistul, devine tot mai conștient. Odată cuvântul rostit, „Lumea poate începe”. El este prima și ultima treaptă a creației / Creației: „Iată, îți dau un cuvânt / și cu el îți
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
decât mesianismul politic al lui Goga ori căinarea pesimistă a lui Arghezi ori chiar inadecvarea sistematică a lui Blaga. Nutrit cu expresia unor experiențe-limită, de la Pindar, Roman Melodul, San Juan de la Cruz, la Hölderlin, Rilke, Eminescu, folclor ritualic și texte ezoterice, poetul român năzuiește cu obstinație spre țelul său: „Nu se poate ca omul, spune el, aceste mâini, acești prieteni, acești poeți, aceste clopote, acest neam, acești părinți, aceste maici, aceste drumuri, aceste lumini să n-aibă o destinație. Nu se
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]