824 matches
-
-ncălzește, Blând îi spune c-o iubește. Se joacă uneori cu câte-un nor Și îi șoptește că-i e dor. Covoare maronii toamna ne țese, Cu tivituri bine alese. Pasteluri peste dealuri înșirate, Pete de verde, discret împrăștiate. Aripi fâlfâie în zare, Își iau la revedere păsări călătoare. Pădurea argintată de lumină, Își unduiește frunza și s-alină. Romanțe, valsuri, culoare și visare, Melancolii de toamnă-mbrățișare. Parcă sunt toate dintr-un vers, De toamnă scris, bine ales. Adriana Tomoni
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
zgomot. Sunt în tensiune. La răsărit, de după crestele munților, își face apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă. După câteva minute păsările nopții țipă înfiorător, prin adierea vântului parcă străbat șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului fâlfâie aripi ca niște umbre. Chiar și flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinși sar din foc. La ferestrele castelului se aprind torțe, iar pe ziduri ard focuri de jur împrejur. Deodată
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începe concertul nocturn. După câteva momente, căpitanul Arnăutu, aflat în fruntea călăreților, ridică brațul drept și ceata înaintează la pasul cailor. Cei doi boieri sunt la mijloc, iar șirul
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
întrebându-mă: Dar dacă o să mă prindă lumina? - Nesomnul adunat nesățios în mine și dunga neagră a nopții mă transformă-n monstru. Să nu fim monștri cu crucea în mână și cartea lumii pusă drept zălog! Un fluture de noapte fâlfâie tăcerea din mine. O tresărire uscată și pământul ud de viață îmi șoptește: - Oprește-te din drumul nopții. Există un ochi, al treilea, cu doi ochi închisi, dar dat nouă, uitat în spatele vieții, care mă vede și ne vede pe
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
Ieri, 25.02.2012, am simțit primăvara aidoma unui fluture fâlfâind de sub zăpadă. Ultimile zile ale lui februarie se topesc sub razele de soare la fel ca și zăpada transformată în apă de ploaie, care se scurge la canal. Într-o asemenea zi frumoasă, mângâiată de razele soarelui primăvăratic am pașit
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
simtă vibrația la prima atingere. Regula nr. 3 - Legătura a două suflete pereche este indestructibilă în timp și spațiu. Într-o dimineață de mai, Andi și Anda s-au trezit, gâdilați de o rază de soare și și-au zâmbit, fâlfâindu-și genele în semn de salut. De multă vreme nu mai aveau nevoie de alte cuvinte... Andi și Anda nu erau suflete pereche. Nici nu puteau fi, sufletele pereche erau, fără excepție, două persoane de sex opus (teoreticienii fenomenului, buni
SUFLETE NEPERECHE de DAN NOREA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346930_a_348259]
-
suferim, ei de ce să sufere? Oricum, nu intenționăm să stăm mult împreună, mai copilărim un pic și începem căutarea. Într-o dimineață de mai, Andi și Anda s-au trezit, gâdilați de o rază de soare și și-au zâmbit, fâlfâindu-și genele în semn de salut. De multă vreme nu mai aveau nevoie de alte cuvinte. Andi, auzind zgomotul ziarului care cădea în hol prin fanta ușii de la intrare, s-a dat jos din pat, așa dezbrăcat cum era, a
SUFLETE NEPERECHE de DAN NOREA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346930_a_348259]
-
-și arăta, în sfârșit, fața-i hidoasă în văzul tuturor). Înclin să cred că dracul de pe icoanele creștine străvechi va deveni în scurtă vreme un simplu ageamiu inocent într-ale răului față de colții malefici ai monstrului ocult, care își tot fâlfâie de multă vreme coada între hotarele imaginare ale unui spațiu public contemporan mult prea tăcut și naiv. Magdalena ALBU 24 septembrie 2012 Referință Bibliografică: ÎNTRE DEMOCRAȚIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ȘI OLIGOCRAȚIA CU CHIP DE DRAC ICONIC / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
am intors înapoi și am inceput sa gonesc vrăbiuța spre geamul deschis, însă în drumul ei se izbea și cu mai multă putere în sticlă geamurilor închise peste ceva timp ajunse în sfârșit în locul unde era acel geam deschis și fâlfâi din aripioarele ei zburând spre libertate. Am observat că în momentul când a ieșit afară ciripitul ei nu mai era disperat ci voios plin de acel dor de libertate împlinit. Am privit cum a zburat fâlfâind din aripioarele ei până pe
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
acel geam deschis și fâlfâi din aripioarele ei zburând spre libertate. Am observat că în momentul când a ieșit afară ciripitul ei nu mai era disperat ci voios plin de acel dor de libertate împlinit. Am privit cum a zburat fâlfâind din aripioarele ei până pe streașina unei clădiri din apropiere, apoi a întors capusorul ei privind câteva clipe spre locul unde până mai înainte fusese prizoniera, după un timp își lua zborul spre libertate. Deși slabă într-un anumit mod această
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Vitralii reflectă norul alb al inimii mele standuri pline de inutile haine suflete roase pe strada inimilor calde vitralii reci adorm pictate de îngerii cu mâini de Manole aripi negre de Icar își fâlfâie neputințele ca un liliac setea de întuneric ochii tăi sculptează în mine tăceri albastre flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute irișii mei absorb aburul culorilor ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376872_a_378201]
-
1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului reflectă norul alb al inimii mele standuri pline de inutile haine suflete roase pe strada inimilor calde vitralii reci adorm pictate de îngerii cu mâini de Manole aripi negre de Icar își fâlfâie neputințele ca un liliac setea de întuneric ochii tăi sculptează în mine tăceri albastre flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute irișii mei absorb aburul culorilor ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376871_a_378200]
-
lăsase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști. Dar nu după mult timp, vântul începu să șuiere printre stejarii seculari. O pâclă transparentă, albăstruie, plutea ca un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului N-am vrut sa fiu decât o mângâiere Un zâmbet răsărit la orizont Sărutul ce-i pe buze-o adiere Ce visele trezește-n gândul tont. * N-am vrut să fiu decât geana speranței Ce fâlfâie-n fiorii adormiți Când se prăvale muntele credinței În haosul căscat de umilinți. * N-am vrut decât să îți devin refugiu Din calea celor ce știu cum să sfâșie Să îți arăt că noaptea nu-i un giulgiu Că poate
N-AM VRUT DECÂT... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377028_a_378357]
-
baladă. Vrăbiile, cam rebele, Îi pândesc de pe fântână, Doi curcani plini de mărgele În ogradă se îngână. Fug copiii prin ninsoare, Neaua-i albă și-i destulă, Omul de zăpadă are Nasul ca o barabulă. Croncăne pe cer o cioară Fâlfâind din aripi grele, Fulgii cad până spre seară, Punând caselor dantele. Referință Bibliografică: IARNA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IARNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377056_a_378385]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MOR PESCĂRUȘII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mor pescărușii A venit vremea când mor pescărușii, Triști, se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea li se pare adâncă, Ochii
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
la îndemână pentru a-și potoli dorința. Al doilea era un bătrân bine legat. Îl priviră minute-n șir cum stătea așezat. Apoi, după așteptarea plictisitoare, fură surprinși de o scenă fulgerătoare: omul, cocoțat pe pat, se aruncă în gol, fâlfâind din brațe și căzând aproape instantaneu cu zgomot pe podea. După care acțiunea se repeta... Al treilea avea o vârstă incertă, dată și de zbârciturile multe de pe chipul descărnat, dar și de rezoluția nu tocmai potrivită a înregistrării. Nu părea
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
mare, Lucică zâmbi subțire, mă rog, se spune draconic, dar să nu exagerăm, și se îndreptă spre tabloul de comandă a universului. Răsuci o cheie... *** Pe planeta Terra telefoanele mobile țârâiră a pagubă și afișară lipsă semnal. Rețelele de internet fâlfâiră de câteva ori și se stabiliră pe: no conection! O întrunire mondială a patronilor de televiziuni hotărî trecerea acestora în slujba culturii și a informării decente, iar patronii marilor trusturi de presă dispuseră, sub amenințarea unor amenzi drastice, dispariția ziarelor
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > AFORISME DESPRE IUBIRE Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul pasarii va fi de neoprit. Când una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Până și iubirea este discriminatorie. Nu se lipește de toată lumea Iubito, fă-mi o poză
AFORISME DESPRE IUBIRE de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377970_a_379299]
-
în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei păsări. Atâta timp cât ambele aripi fâlfâie la unison, zborul pasarii va fi de neoprit. Când una dintre ele, însă, încetează să mai fâlfâie, pasărea se va prăbuși. La fel și iubirea... Până și iubirea este discriminatorie. Nu se lipește de toată lumea Iubito, fă-mi o poză cu tine, când visezi, să mă văd și pe mine în visele tale. O femeie devine mai
AFORISME DESPRE IUBIRE de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377970_a_379299]
-
azi o luptă cu orele pustii, Migrează plictiseala ca păsări călătoare, Aș duce săptămâna tăiată în fâșii, S-o coase cu migală o nouă ursitoare. În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar, Mă roade nostalgia cu dinții-i de-ntuneric, Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar, Orbita-i își urmează itinerarul sferic... Referință Bibliografică: MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378019_a_379348]
-
vezi, Crescând, câte-o buruiana, Numai paie prin livezi, Nu-i otava prin poiana. Gâzele-au înnebunit, Bâzâie ca niște mig-uri, Peste tot au năpădit, Când le vezi, te ia cu friguri. Nu mai plouă nicidecum, Forfotesc degeaba, toate, Praful fâlfâie pe drum, Ca un giulgiu , pește sate. Referință Bibliografica: Ar ploua și n-ar ploua / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2079, Anul VI, 09 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
răsufla ca înainte. Razele lunii jucau închipuiri, Feste ciudate și pentru imaginația unui visător. Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare Puteam să jur că nu era goală, Casa trăia și răsufla la fel ca înainte. Ferestrele erau luminate, Perdelele fâlfâiau lin în noapte, În bibliotecă ușa întredeschisă, Uitați pe birou ochelarii mei, Alături de vasul plin cu trandafiri tomnatici. Un nor nevăzut până atunci Acoperi luna, oprindu-se o clipă, O mână întunecată înaintea unui chip. Nălucirea pieri Și luminile ferestrelor
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]
-
dalbi. Și din sonorul unduios Ies melodiile profunde În trestii-un foșnet mlădios Și ele simt seismice unde... Un roi sub frământata zare. Citește mai mult imagine: internetUn roi sub frământata zareCutreieră prin crinii albi,Prin dalbe zori-n depărtareUn fâlfâit de fluturi dalbi.Asemeni unor glasuri blândeArmonios se contopesc,Un roi sub frământata zareCutreieră prin crinii dalbi.Și din sonorul unduiosIes melodiile profundeîn trestii-un foșnet mlădiosși ele simt seismice unde...Un roi sub frământata zare.... XIX. ” VISE TÂRZII” VOL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
mare pot zbura zile întregi continuu, pot dormi când sunt în zbor („închid” o jumătate de creier), se odihnesc pe apă (înotând), dorm pe apă, însă își fac cuib și clocesc pe uscat. Având aripile foarte lungi, păsările planează, rar fâlfâind din aripi. * Observation Lounge este locul de prezentări științifice despre Antarctica (Puntea 5). Iar în Dinning Room luăm masa (Puntea 3). Când mergem pe punte, suntem sfătuiți ca o mână s-o ținem tot timpul pe vapor (pentru echilibru, pentru
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]