675 matches
-
acesta este compatibil continuării karmei sale; însușirea unui alt corp/altei karme poate fi făcută − ca urmare a celor arătate − într’o mare diversitate de forme. Un caz concret, petrecut în România, este relatat de : o femeie, născută în 1890, făptuiește o crimă în 1935 și moare accidental în 1940. Nepoata, născută în 1965, se “autodenunță” dând toate detaliile crimei − la timpul ei neelucidată − în 1993, în urma unei “stări alterate de conștiință” soldată cu preluarea identității bunicii. Este evident vorba de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan 3, 4). Păcatul este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Din scrierile isihaste aflăm că păcatele se nasc din negrijă și neîmplinirea poruncilor, apoi din cauza
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan 3, 4). Păcatul este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Din scrierile isihaste aflăm că păcatele se nasc din negrijă și neîmplinirea poruncilor, apoi din cauza
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
în expresii: - ’Inna All"ha bi-m" ya‘malóna mu≤” (3, 120/116; cf. 8, 47/49; 11, 92/94): SOI „Dumnezeu doar știe ce fac ei”; ASM „Allah cunoaște prea bine ce fac ei”; GG „Dumnezeu este Cuprinzător a ceea ce făptuiesc”; Marr „Deus est comprehendens... (scientia sua)”; RB „Allah (en Să Science) embrasse ce qu’ils font”; DM „la Science de Dieu s’étend à toutes leurs actions”; YA „Compasses round about all that they do”; Arb „God encompasses the things
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
toate Martor”; GG „Dumnezeu asupra tuturor este Martor”. wa All"h šahd ‘al" m" ta‘malóna (3, 98/93; cf. 10, 46/ 47): SOI „Dumnezeu e martor pentru faptele voastre”; ASM „Allah este martor la cele pe care le făptuiți”, dar și: ... kaf" bi All"hi šahd (4, 166/164): SOI „...Dumnezeu e îndeajuns ca martor” (i.e. nu va fi necesară nici mărturia îngerilor), All"h šahd bayn wa-bayna-kum (6, 19; 13, 43 etc.): „Dumnezeu este Martor între
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eÖ ț"r"h... (Ier 14,8a): „Nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie...” (C) Š"keƒó ’Pl MÄš‘"m ‘oœQh ge:ol"Ö be-Mițer"yim (Ps 106/105,21): „L-au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făptuise lucruri mari în Egipt.” (t.n.) Acest participiu prezent al formei verbale hip‘îl de la radicalul YŠ‘, se comportă ca un substantiv. După cum se observă din exemplele citate, este adesea însoțit de un pronume-sufix care indică beneficiarul acțiunii de mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dar în ce fel și care anume exact sunt miturile criticate? Mai întâi - am spus eu - este vorba despre mitul care a rostit minciuna cea mai mare, în legătură cu faptele cele mai însemnate - acea minciună urâtă, cum că Uranos ar fi făptuit ce zice Hesiod că el a făptuit și că zeul Cronos l-ar fi pedepsit. Cât despre faptele lui Cronos și ceea ce a pățit el din partea fiului său, socotesc că, nici dacă acestea ar fi adevărate, nu ar trebui povestite
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
exact sunt miturile criticate? Mai întâi - am spus eu - este vorba despre mitul care a rostit minciuna cea mai mare, în legătură cu faptele cele mai însemnate - acea minciună urâtă, cum că Uranos ar fi făptuit ce zice Hesiod că el a făptuit și că zeul Cronos l-ar fi pedepsit. Cât despre faptele lui Cronos și ceea ce a pățit el din partea fiului său, socotesc că, nici dacă acestea ar fi adevărate, nu ar trebui povestite cu ușurință unor tineri lipsiți de judecată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cuvine, deci, ca doar cârmuitorii cetății să mintă, fie pe dușmani, fie pe cetățeni, având în vedere folosul cetății; tuturor celorlalți însă nu li se dă voie să mintă. Vom zice că un particular care a mințit pe cârmuitori a făptuit o greșeală egală și chiar mai mare decât un bolnav care n-ar spune adevărul medicului sau decât un sportiv care nu l-ar spune antrenorului, în privința stării corpului lor, ori decât cineva care nu spune cârmaciului starea corabiei și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceea. Cum așa? Acolo, deoarece nu se bucură de prețuire și este izgonită din magistraturi, își pierde exercițiul și tăria. Într-o democrație însă, șefia îi șade la îndemână, - dacă exceptăm o mică parte - iar cei mai agresivi vorbesc și făptuiesc, alții tot sporovăiesc în jurul tribunei și nu-l lasă pe cel ce voiește altceva să mai zică ceva, încât toate treburile, în afară de câteva, puține, sunt, într-o astfel de orânduire, dregătorite de către această categorie. Și încă zdravăn! Din mulțime însă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ne va părea superior celui care a fost distins pentru practicarea tuturor virtuților? Este oare de mirare că un astfel de stat, în care gardienii șlegilorț, necunoscând îndeajuns virtutea, nu sunt îndeajuns de competenți în a vorbi și în a făptui, fiind lipsit de pază, pătimește cele pe care le pătimesc statele din vremea noastră? CLEINIAS: Câtuși de puțin, după cum e de așteptat. ATENIANUL: Ei bine, trebuie oare să facem ceea ce am spus sau nu? Nu trebuie oare să-i facem
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și un alt aspect: un judecător, de exemplu, cu cît este mai abil În activitatea lui, cu atît se va lăsa mai puțin amăgit - așadar, „abilitatea” nu are o caracteristică morală prin ea Însăși. * „Progresul este nedreptatea pe care o făptuiește fiecare generație față de cea care a precedat-o.” (Emil Cioran) Este fără Îndoială o „nedreptate” produsă În planul valorilor spirituale, fiecare generație resimțind ca frustrantă Înlocuirea, uneori brutală, a valorilor În care ea s-a format și În care a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
te bucuri de ea fără să o meriți” (H. Twain). * „Cei care nu pun Întrebări, primesc cele mai amănunțite răspunsuri.” (Th. Wilder) Acesta este prețul discreției, dar prin asta nu Înseamnă că discreția este și comodă. * „Nu este suficient să făptuiești ceea ce este drept, ci trebuie ca fapta să fie făcută exclusiv de dragul dreptății.” (Imm. Kant) Orice altă motivație este dezonorantă pentru condiția umană: „Nu există - spune Seneca - alt temei al dreptății decît egalitatea”. Însă trebuie să observăm faptul că egoismul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Cine trece cu vederea greșeala, Îndeamnă la fărădelege”. * „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de-a fi achitat de propria judecată.” (Juvenal) De aceea Platon avea dreptate atunci cînd spunea că „Pedeapsa se naște chiar În clipa În care se făptuiește păcatul”. La rîndul său, Michel Montaigne făcea observația: „Răutatea Își făurește chinuri Împotrivă-și”. Există, Într-adevăr, ceva salvator În alcătuirea omenească: Îi este dat „viciului” să se Întrețină din plăcerea simțurilor, Însă el nu poate scăpa de prezența unui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru alții. Puzzle-ul poate fi reconstituit în felul următor: în comunitatea gnosticilor licențioși, se gândește în mod asemănător - lumea e rea, mântuirea trece prin epuizarea posibilităților trupului, grația divină îi eliberează pe oameni de orice culpabilitate, acțiunea gnostică se făptuiește dincolo de bine și de rău. în materie de sexualitate colectivă, ne imaginăm, într-un prim tempo, ceea ce poate fi făcut. Sau ce poate fi reținut împotriva lor de către inchizitori creștini. Nicio nevoie de precizări. Dar, pentru cei lipsiți de imaginație
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pragul camerei pentru ca celelalte s-o biciuiască și s-o umilească. Se privează de hrană, de apă și de somn. Aceste metode deschid calea spre o stare de perfecțiune în care totul devine posibil dat fiind că totul s-a făptuit în logica purității. Plăcere în suferință, masochism, ar zice psihanaliștii. Negativitate necesară epifaniei unei pozitivități, ar explica dialecticienii pricepuți în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă la detestarea trupului, desigur, dar care propune rămânerea în această stare de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe hârtie. Nu suprimă niciodată nimic; de altfel, se putea ca ceea ce a spus el odată să nu fi fost spus? 11. Rahat, treabă de mântuială și rasoleală! în cursul textului, descoperim că Montaigne socotește, uneori la mare preț cele făptuite de el, alteori însă nu. Utilizează o serie de metafore și de imagini pentru a-și califica munca: o rasoleală, o cârpăceală, o treabă de mântuială, o mâzgălitură, un rahat de boșorog în altă parte, el vorbește de jgheab șperț
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
revoluțiunea socială, democratizarea societății noastre, ca un ce irevocabil, și lupta nu mai poate avea loc decât în privința mijloacelor ce trebuie să întrebuințăm ca să micșorăm, pe cât se poate, relele rezultate ce sporesc din modul defectuos cum această democratizare a fost făptuită. A fost o nenorocire la noi că democratizarea s-a făcut de sus în jos, iar nu de jos în sus” (Carp, 1907, pp. 260-261). Studiul clasic în care a fost sistematizată de Titu Maiorescu celebra teorie a formelor fără
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
să iertăm greșiților noștri, pentru a ne elibera de gândurile negative și de răzbunarea care ne macină. Dar iertarea nu rezolvă problema. Iertarea Îl eliberează pe cel care a suferit, pe cel păgubit, dar nu și pe cel care a făptuit greșeala. Pentru a vă elibera, trebuie să reparați.” (O.M. Aïvanhov) Tot nașu’ are naș. Nu există vicleșug care să nu fie Înfrânt printr-un alt vicleșug: „Orice cal ajunge gloabă”.) „Râsul te râde, și batjocura te batjocorește.” (M. Sadoveanu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unei ofense sau a unei lipse de Încredere În capacitățile lui, ci printr-o explicație clară și argumentată a greșelii comise.) „Copiii au mai mare nevoie de modele decât de admonestări.” (J. Joubert) Să nu Îndrepți o greșeală Înseamnă să făptuiești una nouă. (Când cineva nu simte nevoia interioară de a Înlătura o greșeală sau un rău comis la un moment dat dovedește că Își păstrează disponibilitatea sufletească de a o repeta.) „Să ne alegem un om virtuos și să-l
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de indulgențe, de concesii În raport cu noi Înșine sau cu ceilalți.) În zadar țipă pasărea după ce a fost prinsă. (Lamentările nu pot nici consola, nici scuza imprudența de care am dat dovadă la un moment dat: „Să-ți pară rău când făptuiești, nu când te pocăiești”.) Soția să fie aleasă mai degrabă cu urechile decât cu ochii. (Ochii pot fi Înșelați adesea de aparențe, dar de ceea ce spune „o lume” nu trebuie să ne Îndoim.) A intra cu surda-n joc. Inabilitatea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înlocuirea actorilor negoțului a fost însoțită de răspândirea acuzațiilor de erezie venite din partea grecilor dar și de reacția armenilor amenințați să-și piardă poziția privilegiată dobândită anterior. În ciuda acestor tensiuni, ele nu vor degenera într-o reeditare a persecuțiilor religioase făptuite la mijlocul veacului XVI, episodul petrecut în timpul domniei lui Ștefan Rareș având cu totul alte pricini decât rivalitatea dintre armeni și greci, prematură la acea dată în spațiul românesc. Domnia nu și-a mai făcut un scop din asimilarea confesională, căutând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poetice, ci câteva direcții tematice: artistul ca disciplinator al realității amorfe a limbajului căruia îi impune forma gândirii sale, refuzul realității - fie în formele ei grotești, fie în cele banal cotidiene; rolul scribului - al celui ce consemnează - în raport cu cel ce făptuiește; fascinația și refuzul măștii; căutarea unei unio mystica cu esența spre care poezia poate fi o cale. În analiza oricărui poem al lui D. sunt importante situarea lui într-un anume context cultural, semnificația de ansamblu (adesea subtil polemică) și
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
aceasta a lui Cristos însuși și, ca atare, etica (Dialog contra aftartodocetiștilor, PG 86, 1348-1349). În timp ce n-a existat niciodată suflet omenesc neîntinat de păcat voluntar sau involuntar, singur sufletul Domnului a rămas neatins de vreun fel de păcat, nici măcar făptuit cu gândul; și tocmai faptul că pedeapsa ce urmează păcatului nu a găsit nici o cale către El, a oprit-o, a circumscris-o și, ca urmare, a îndepărtat-o și de cei vinovați: „moartea a murit pentru că a gustat din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
statuetele date la iveală de șantierul arheologic de la Istrița. Glorificată din nou pentru că păstrează lumea primordială este civilizația țărănească, singura depozitară a ritualurilor specifice în illo tempore; țăranii, semne trimise de zei, titani constructori și totodată purtători de hieroglife sfinte, „făptuiesc ceea ce pune la cale soarele”. Ca și în Megalitice, este contestată, în mod abil, expansiunea civilizației industriale distrugătoare a ceea ce a întemeiat satul în matca și leagănul său care este natura. „Poemul didactic” Dacia Feniks (1978), proiect masiv și ambițios
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]