4,829 matches
-
asemănare decât Serafimii”. Ea este cu adevărat plină de daruri ale sufletului și ale trupului. Părinții filocalici o laudă pe Maica Domnului pentru că ei, cu ochii cei curați ai inimii lor, au văzut-o pe ea mai apropiată decât orice făptură de Fiul ei și nedespărțită de El. Cu cât iubeau mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult iubeau și cunoșteau pe Născătoarea de Dumnezeu. Iubirea Sfinților Părinți față de Maica Domnului a fost rod al cunoașterii, admirației și recunoștinței. Uneori
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
o Înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească În cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul al divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu cel fără de Început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Ibidem, p. 95 footnote>. Precum putem ușor constata, dincolo de toate cele câte s-au scris despre ea, Maica Domnului rămâne „mai presus de minte și de cuvânt”, de vreme ce Dumnezeu-Cuvântul S-a unit cu ea, dar nu cum se unește cu făpturile raționale care se fac vrednice de Îndumnezeire prin energiile dumnezeiești necreate, nici după ființă, ci după ipostas<footnote Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 8 footnote>. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează că Maica Domnului „a fost mamă a Lui (a lui Hristos
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
asemănare decât serafimii”. Din toate generațiile omenirii, Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu ca vas scump al Întrupării Domnului. Trebuia ca femeia din care se va naște Mântuitorul să fie mai curată decât toate femeile, mai Înaltă decât toată făptura. Maica domnului este „cea mai Înaltă făptură desăvârșită, pârga Bisericii, inima și esența ei”<footnote Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Învățătura despre Maica Domnului la ortodocși și catolici, În rev. Ortodoxia, an 1950, nr.4, p.606 footnote>, ea fiind dăruită de
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu ca vas scump al Întrupării Domnului. Trebuia ca femeia din care se va naște Mântuitorul să fie mai curată decât toate femeile, mai Înaltă decât toată făptura. Maica domnului este „cea mai Înaltă făptură desăvârșită, pârga Bisericii, inima și esența ei”<footnote Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Învățătura despre Maica Domnului la ortodocși și catolici, În rev. Ortodoxia, an 1950, nr.4, p.606 footnote>, ea fiind dăruită de Dumnezeu cu toate darurile trupești și sufletești
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
repetiție: „curată și preacurată, și mai curată, și mai neprihănită”, observăm cât de mult au insistat Părinții când a fost vorba de curăția sufletească a Maicii Domnului. Maica Domnului a ajuns la capătul final la care vrea să ridice Dumnezeu făptura. Noi Înaintăm treptat spre o astfel de stare, spre o putere În care ea se află Încă de pe acum, primind, pe măsura deschiderii noastre, o lucrare care este și a lui Dumnezeu ca izvor al ei, dar și a Maicii
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți strigăm cu toată făptura Într-o deplină Închinăciune: Bucură-te Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune... Și Preacurată... Dragostea Lui să ne fie de nelipsit cu Numele de slavă de suflet lipit. Și cu fiece fir smerit de răsuflare să se aprindă În noi a
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
-L iubi cineva dintre oameni și nimeni dintre oameni nu L-a iubit așa de mult ca ea. Ea a fost pentru toți sfinții model de sfințenie, râvnă, nevoință și liniștire. Ea este și cea mai mare și mai Înțeleaptă făptură care s-a nevoit, prima și cea mai mare isihastă, pentru că „deși L-a născut (pe Hristos) și trupește, dar L-a avut Întreg În sine totdeauna și-L are și acum și pururea, și duhovnicește, și-L are la
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
pe fundul mării decât pe uscat și el însuși părea un animal marin, cu trupul veșnic mânjit de ulei de motor. Când îl văzuse prima oară, doamna Forbes spusese părinților mei că nu era cu putință să-ți imaginezi o făptură omenească mai frumoasă. Cu toate acestea, frumusețea nu-l punea la adăpost de severitate: a fost nevoit și el să înghită un perdaf în italiană pentru că atârnase țiparul de mare în poartă, fără altă explicație posibilă decât intenția de a
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de subiecte? nu mai poți picta? N-am nimic cu Iliescu, răspund, cu omul Iliescu, deși, fie vorba între noi, nu poți despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (ar interveni imediat deterministul meu de serviciu), numai făptura asta putea face ceea ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
cu ceva total nou nu poți veni... Amprenta... Da, amprenta... predestinată. Lucrările de-acum se înscriu, cumva, în figurația ce s-a întrupat în expoziția mea din 1999 de la București, de la Galeria Orizont, care a produs, cred, oarecare impresie: niște făpturi, niște desculți ai lumii, care merg și tot merg și nu mai ajung nicăieri, totul consumîndu-se într-o ceață gri, într-o boare grea. Ei bine aceiași hălăduitori fără odihnă sînt acum colorați foarte puternic, juxtapuneri tari de roșu, de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Andreea Deciu Într-un spital din Stockholm o femeie încă tînără naște un copil care e rodul nefericit al unor repetetate violuri. Ezitînd între uriașa dorință de a se răzbuna pe făptura neputincioasă, progenitura criminalilor ale căror fețe încă o obsedează, și o dorință aproape la fel de puternică, de a uita totul și a o lua de la capăt, femeia începe, poate paradoxal, să-și amintească, oferind astfel o cronică răscolitoare a nenorocirilor petrecute
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
după o inițială. Anonimatul lor este însăși condiția victimei. Așa cum un cadavru descoperit după un incident violent de regulă nu are haine, uneori e chiar desfigurat, fiind deci de-individualizat, nerecognoscibil, tot așa protagonistele din roman sînt în mod voit făpturi cu identitatea dispărută, rămasă undeva într-un timp devenit imemorial - înainte ca nenorocirea să înceapă. Desfășurarea epică a romanului e de o asemenea natură încît ea face orice comentariu auctorial deseori de prisos: personajul principal, S., este o femeie de
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
de 12 ani, după care le ciopîrțesc corpul și îi dau foc rîzînd, nu sînt oameni. Nimic nu-i poate reabilita, și poate mai grav, nimic nu-i poate pedepsi. Dar corolarul acestei dezumanizări este și o profundă individualizare a făpturii umane. Nimeni nu poate ști ce-i trece prin cap unei victime, ce simte în timp ce e ucisă sau siluită. Soluțiile, cînd există, sînt personale, ele aparțin individului și nu pot fi judecate sau uneori chiar înțelese de grup. "Omul" și
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
Andreea Deciu În Arta ca procedeu, un text scris în 1927, formalistul rus Victor Șklovski compara experiența estetică cu percepția unei făpturi care descoperă pentru întîia oară lumea din jurul ei. În vreme ce percepțiile obișnuite, care sînt ancorate în rutină și mai mult ascund decît dezvăluie, arta solicită o percepție a anumitor trăsături ale unui obiect, obiectul în sine fiind neimportant. În experiența cotidiană
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
sălbatică, nu lipsită uneori de vulgaritate. Lume în care omul nu există decît strivit. Nu există un om al lui Faulkner, nici valori, nici chiar psihologie, în ciuda monologurilor interioare din primele cărți. În schimb, există un Destin unic, dominator, îndărătul făpturilor diferite sau asemănătoare, ca moartea într-o sală de spital plină de incurabili. O obsesie intensă zdrobește personajele, ciocnindu-le unele de altele, fără ca vreunul să îmblînzească soarta: ea rămîne în spatele lor, mereu aceeași, și îi cheamă la ea, fără ca
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
folosit din plin hămesirea și sunt doldora de rețete culinare sau de visuri despre de-ale gurii. În romanele dumneavoastră numărul personajelor feminine complexe, subtile, cultivate și pline de viață - aș putea adăuga chiar, șturlubatice, pentru că păreți să vă placă făpturile șturlubatice - depășește cu mult numărul personajelor masculine echivalente (personajele masculine sînt, mai degrabă, rigide, fără trăiri zguduitoare). Ce să înțelegem de aici? Că nu-mi plac bărbații, dar ador femeile. Tată n-am avut - am fost crescut numai de femei
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
universale de utilizare a limbajului, pe de alta pentru că acordul în caz ilustrează o tendință puternică a limbii române moderne - de simplificare a flexiunii cazuale. Pentru reducerea redundanței în exprimarea cazului - prin folosirea demonstrativelor în forma de nominativ ("oamenilor aceștia", "făpturilor cele mai păcătoase") - exemplele sînt tot mai numeroase. Alte citate atestă oscilații în acordul numeralelor, zonă în care mi se pare totuși preferabilă toleranța: în exemple precum "Cei douăsprezece mii de ani" (p. 44) poate fi admis atît acordul cu
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
desfășoară scrisul meu. "Motorul" ce mă pune în funcțiune cotidian este acea conștiinciozitate, acel îndemn al datoriei, despre care v-am amintit, sădite în mine din primii ani ai vieții de iubirea ambițioasă și nemăsurată a acelei neasemuite pentru mine făpturi care a fost mama mea. Nu pot proceda altfel decît să mă conformez unui program ce răspunde obligației mele imprescriptibile, conturînd ceea ce îmi închipui că ar fi destinul meu. Mă puteți întreba cum se armonizează această susținută practică a scrisului
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Constantin Țoiu Materia vie, - spuse pe un ton voios în ziua aceea. B., - este cea mai condiționată din cauza libertății de acțiune. Vezi mamiferele, făpturile cu sînge cald. Cristalele nu se revoltă, mai spusese deodată, și asta, nu știu de ce, auzind-o prima dată, sunase frumos. Vorbise apoi despre vrăbiile din Balta albă care așteaptă ore întregi firimiturile lîngă blocul în care stă. Sunt unii
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
scapă, prin urmare, tocmai ceea ce caut: înlănțuirea perfectă a tuturor ipostazelor din viața mea, grație cărora aș putea reconstitui, prin simplă însumare, cine sînt sau cine am fost. Orice autobiografie este, așadar, o încercare ratată de a descoperi, tardiv, o făptură interioară punînd laolaltă toate manifestările ei exterioare. Dar tocmai acea făptură interioară e prinsă în însuși actul ordonării celor exterioare. E investită în ele, și deci nu poate fi desprinsă și identificată separat. Cu toate acestea, Kermode e conștient că
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
din viața mea, grație cărora aș putea reconstitui, prin simplă însumare, cine sînt sau cine am fost. Orice autobiografie este, așadar, o încercare ratată de a descoperi, tardiv, o făptură interioară punînd laolaltă toate manifestările ei exterioare. Dar tocmai acea făptură interioară e prinsă în însuși actul ordonării celor exterioare. E investită în ele, și deci nu poate fi desprinsă și identificată separat. Cu toate acestea, Kermode e conștient că nu vom conteni niciodată să ne întrebăm ce este "sinele", cine
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
libertății. în poezia Prinz Rokoko din 1854, copacii tunși nu mai pot visa pădurea: "Prinț Rococo, ți-ai despărțit / în cerc de-alei grădina toată / iar pomii ți i-ai tuns ciuntit / spre-a nu visa păduri vreodată". Izvoarele devin făpturi captive, păsările locului au fost înlocuite de un papagal vorbitor care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
în care interpretarea definește experiența umană. Prin urmare, cea mai importantă întrebare a cărții este următoarea: de ce interpretăm? Răspunsul e prezentat sumar, și ceva îmi spune că următoarul volum al lui Wolfgang Iser îl va relua spre a-l detalia. Făptura umană se confruntă, în acest prag de nou secol, cu două mari dificultăți. Prima dificultate este aceea de a înțelege, sau chiar de a ști, care îi este originea. Trăim vremuri în care nici religia, nici știința nu mai oferă
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
ei simplitate, printr-un fel de minimalism narativ: foarte puține personaje, nici unul purtînd un nume, un univers recreat în liniile sale cele mai generale - un munte sau o vale, Pămîntul sau o planetă solitară neștiută și nenumită - și o mică făptură, nici copil în sensul propriu, dar nici adult, hălăduind prin cosmos în căutare de prieteni, de afecțiune, de protecție. Antoine de Saint-Exupery apelează la un gen aparte de fantastic, lipsit de grandoare și aproape trist, pe măsura desenelor autorului, toate
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]