1,988 matches
-
ele o aromă și uneori nici măcar atât. Prefer tricourile lui de o mie de ori celor cu Che Ghevara cu basca lui cu stea în frunte. În micul univers ludic al artistului, articulația devine bucurie, invectiva nu mai are nicio fărâmă de sarcasm, nicidecum de violență, ci acea voioșie deliberat clandestină a unui gest provocator și inocent în același timp: Suck My Book, Suck My Shoes, Suck My Mojito, Suck My Beer, Suck My Wireless, Suck My Time, Suck My Passport
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
aprecia exact și starea sănătății sale, dar continua să se preocupe și de situația din partid și de situația politică din țară. Chiar mi-a și spus: «Cu ce te-aș mai putea ajuta? Dacă pot, îți mai dau și fărâma de suflețel pe care o mai am pentru a salva partidul și pentru a merge pe drumul dorit de înaintași, pe drumul moralității, al cinstei, al corectitudinii, al dreptății». Ne-am despărțit dupa circa două ore de discuții, ultimele pe
Ciorbea: Ion Diaconescu mi-a zis "Dau şi fărâma de sufleţel pe care o mai am pentru a salva partidul" () [Corola-journal/Journalistic/47260_a_48585]
-
Când mizezi la joc fentezi tot și nimic, dar nu-i sigur deloc că-i mai puțin ca nimic ori flecușteț ne-tot! Nimicul vine din res, și res înseamnă ceva! Nimicul nu e niet nici nihil bineînțeles! Ci o fărâmă abia! De aceea orice fix se transformă în ceva. Lui da în trebuie un nix ca să spună altceva. Totu-i mai puțin ca Nimic și asta suprimă lucrurile. În Tot e foarte șic să nu distingi nimic! Un anarhist de
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
Herta Müller, fiind refuzat, „a oftat adânc și a dat cu vaza de lalele de perete” (dar n-a cules de pe jos bucățile angajamentului rupt „pentru a-i prezenta șefului dovada de racolare”, ci pentru că se temea că, deși făcut fărâme, documentul ar fi putut să cadă în mâna „dușmanilor”). Vaza cu lalele s-a spart „cu un scrâșnet de parc-ar fi fost măsele în aer”. O propoziție-vers: adunând laolaltă diafanitatea văzduhului (liber) și scrâșnetul măselelor sparte sub pumnul irațional
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
care, dacă n-ar fi avut ghinion, ar fi putut figura alături de Paul Celan în toate istoriile literare de limbă germană, prin limbajul său concentrat și fantast - datorat nu numai talentului, ci și anilor petrecuți la Radiodifuziune, unde lucra cu „fărâme” sonore și cuvinte „lipite” uneori aleatoriu). Limbajul Hertei Müller atinge aceeași poeticitate, o șlefuire laconică de bijuterie în contrast cu sumbra mizerie descrisă. Îmi vin în minte diamantele din prăpastia în care oștile lui Alexandru cel Mare aruncau hoituri pentru a fi
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i pasul greoi când nu ajungi la nime/ Prin încâlcirea de cuvinte din versuri searbede și rime,/ Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Dana Ranga traduceri de Nora Iuga Se spune „tare ca piatra”, dar și pe mine mă pot sfărâma și din ce sunt mai mici fărâmele, sunt mai tari. De câte ori am scăpat de lopată? Până într-o zi, din greșeală - nu din mânie, nu din plictiseală - dintr-o lovitură m-am trezit că-s două. Iată-mă aici printre altele, perfect aliniate pe-o lespede funerară
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
naivitatea unor ignoranți. E în ei imboldul de a da universului o noblețe pe care știința i-a luat-o și de aceea nimeni nu ar fi atras de alchimie dacă n-ar avea credința că acolo se găsește o fărîmă de intuiție bună. Nu e nimic grosolan și nimic simplificator într-o viziune în care felia ultimă a lumii e spiritul, și aceasta e chiar viziunea lui Radu Drăgan. Și dacă esența universului stă în spirit, e păcat să nu
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea cum cad”. Pentru un supliment de autenticitate stilistică, se adaugă și o fărîmă de Caragiale: actantul „iese și repetă într-una vițăvercea vițăvercea” (Anche io). Totuși un liant universal nu se exclude. Vorbirea se confruntă cu astrele interdictive (O zi întreagă să tot fii spiritual, helas!), după cum sonurile naturii se textualizează (Vine Alex
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
al festivalului? Construit pe o mise en abîme a redactării unui film dintr-o serie de cadre, secvențe, definite ca puncte ce unite alcătuiesc linia narativă, povestea, filmul privește discontinuitățile ca părți ale unui întreg nerevelat. Filmul se alcătuiește din fărâme. Ele există și separat, fiecare cu micul său univers insignifiant, însă, reunite, toate aceste infinitezimale, o gumă de mestecat, o cutie ruginită, o mașină, o lesă, o fisură în asfalt etc., generează un story care camuflează astfel invizibilul traseu destinal
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
acestei întîlniri, - niște bătrînele de aspect mohorît, ca niște călugărițe austere, înconjurîndu- se de porumbei, frenetic, înfășurînduse de-a dreptul în atingerea lor trepidantă. Îi purtau în palme, pe umeri și pe creștetul îmbrobodit, unde femeile arborau pretutindeni chemarea unor fărîme de pîine, pentru pofta avidă a păsăretului. Ca în așteptarea, promiscuă aproape, a unui miracol de învoaltă senzualitate, una își pusese pe buze chiar, firimiturile albe, anafură, ai fi spus, bună de ispitit îngerii. Dar «fiecare este intendentul propriei sale
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
să schimbe lumea, nici nu-și propun așa ceva, dar poezia lor schimbă pentru un timp perspectiva din care poți privi lumea, cu ochi mai limpezi, cu o luciditate cu care poți spune că prinzi o clipă, cât ține versul, o fărâmă de înțeles în „ceea ce se joacă universal”. Deși Benn ne asigură că nu este nimic de înțeles. Și „nici doliu nu poate fi”.
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
literatura nu mai e o problemă, născută cu surdină și moartă cu fanfară, nici Fuchsiada nu mai e altceva decât o absurditate cel mult simpatică. Înclin să cred că, savurându- i gratuitatea și ironia de poveste cu un Făt-Frumos în fărâme, putem, încă, să-i mai vedem și apartenența la un curent care s’en fiche și nu prea. Dar se prea poate să mă înșel.
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
unui asemenea bolnav fusese miza principală. Se remarcă tot Evghenie, erou, ușor de identificat încă de la primele pagini, din categoria loserilor simpatici patentați de Lăzărescu. Aici e tipul scriitorului încremenit în proiect, un naiv ce refuză să-și asume orice fărâmă de conștiință tragică. Asta îi iese lui Lăzărescu foarte bine. Evghenie amână metamorfoza prin profesii la fel de utopice (promoter, profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
în original în colecția mea - ca și a altora pe care le-a mai găzduit cu generozitate revista România literară - ține firește de însemnătatea expeditorului și a destinatarului cât și de dorința de a salva, atâta cât se poate, orice fărâmă de patrimoniu cultural românesc, aflat, după expresia binecunoscută a cronicarului, "în calea tuturor răotăților". Rândurile așternute pe hârtie de către I.G.Duca se referă la momentul 1918 și având în vedere viziunea larg răspândită, mai ales în exterior, despre crearea statului
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]
-
mai e mormanul ăsta... Io zic că e mai mare decât orașul întreg... - Mocnește, zise Pârnaie. Astfel încât, deși soarele trecuse de vârf, înțeleseră de unde venea căldura aceea. Vârfurile zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de oală răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângea cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care urca din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce, însă, ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
spate să nu mai semene cu cel din față” (228). Mobilitatea psihologică e completată de fragilitate fizică. Voronca e „timid, plăpând, firav, destrămat ca un plop cu frunza-i șoptitoare” (228), Ion Călugăru e un „boț de carne, mic”, o „fărâmă de om” (230), iar tânărul Aurescu - „mic, slab, fin, de un blond diafan” (236). Fizionomic, trăsăturile sunt lipsite de pregnanță, fața evreului estompându-se sub pana criticului până la ștergere. Fundoianu e „slab, firav, cu o figură inexpresivă, fadă, cu o
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă”, „micul ei trup mutilat, la toată gingășia făpturii ei”, ajungând
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
mare glas, acela al lui Shakespare (pe celelalte-acesta le cuprinde), și de-altu-apoi, tot osebit, de glasul lui Angelus Silesius, din Breslau. Cu falsă neglijență șlefuit-a șirag de stanțe-n stilul vremii sale. Că altceva prezentul nu-i decât vremelnică fărâmă de trecut știa prea bine, și că din uitare suntem făcuți: știință-atât de vană ca ale lui Spinoza corolare. În urbea de pe mal de nemișcat râu după două mii de ani de când s-a săvârșit din viață-un zeu (povestea
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
că ești un editor de nădejde, dar ești prea confuz, obsedat de tine, nestatornic, dezorganizat, haotic, nepăsător și nesimțit pentru a mai tolera lucrurile. Și, probabil, că te afli într-o confuzie grotescă, că ți-ai pierdut până și ultima fărâmă de simț al realității. De altfel, nu cred că ai avut prea mult vreodată, iar scrisoarea ta arată că a dispărut și aceea.” Partea a doua e un atac furibund, o declarație de război scrisă în termeni categorici: „De fapt
O dramă amoroasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3108_a_4433]
-
prelegeri pedagogice. Cade în monologuri socratice. Dacă Față despre față era un manual despre trăirea eficace, Din vorbă-n vorbă este o colecție de imprudențe controlate având ca temă ineficacitățile lumii contemporane. Andrei Pleșu inventariază fisurile prezentului, după ce alcătuise din fărâme personale anatomia unui trecut proaspăt în Față către față. Spontaneitatea și revolta actualității nu invită la imaginație. Ne găsim în mijlocul schimbărilor fără întâlniri miraculoase, ci previzibile și fără condimente providențiale. În ipostaza de om politic, fostul ministru și consilier prezidențial
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
la priviri de largă valabilitate. Cele două mari maniere (pe care un Manolescu le numește doric și ionic) lucrează în regim de vase comunicante. Fie că-și propune sau nu să concureze starea civilă, scrisul prozatorului nu poate cuprinde decât fărâme cărora le caută/le construiește, într-un efort de imaginație și viziune, liantul. Această „infirmitate” e recunoscută deschis și asumată mai ales de la optzeciști încoace (Mircea Nedelciu: „Fragmente de intensitate diferită îmi ocupă mintea de la un moment la altul”), chiar dacă
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
La dispariția marii scriitoare britanice, la vârsta de 94 de ani, laureată Nobel în 2007, Doris Lessing, revista „Le Nouvel Observateur” republică mai multe pasaje din interviurile acordate de scriitoare de-a lungul vremii, între care acesta: „O fărâmă din spiritul nostru trebuie să se ducă undeva după moarte. Un pic din ceea ce este esențial în noi, dar nu mă întrebați ce anume. Asta spun toate religiile, nu e normal să nu conțină o sămânță de adevăr. În orice
După moarte () [Corola-journal/Journalistic/2994_a_4319]
-
dar nu e locul acum să le trec în revistă. Un personaj sau altul din romanul Soranei Gurian, și, în mai multe rânduri, personajul-povestitor, vorbesc despre ,,galopul destinului", despre ,,zilele care nu se mai întorc", despre neputința de a readuna ,,fărâmele trecutului". Sunt formulări care trimit poate prea direct la ceea ce numeam tema substanțială a romanului, aceea a timpului ireversibil, a vieții pieritoare și irepetabile. Formulări poate prea subliniate, prea ,,limpezi", mistuite totuși, până la urmă, de masa epică a romanului, care
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
necurmata luptă cu cuvântul. Romanele pe care nu le-ai putut scrie în acei ani ai restriștei și ai umilinței - și, vai, pentru mulți, ai rușinii - sunt o pierdere a noastră. Însemnai în Jurnal, pe atunci: Nu am măcar o fărâmă din respectul de care se bucură un om matur." Adăugând: "Dinu Pillat îmi spune că nu are importanță." Nu exista un interlocutor mai potrivit să pună punctul pe i. Ca și tine, ca și Mihai Villara, Dinu Pillat a fost
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]