639 matches
-
-i răspunse, singurul indiciu al gândurilor sale fu privirea, irisurile verzi-cenușii între pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe jar“. Opoziția alarmată și surdă a grupului de optimates era tot mai puternică. „Și Marcus Antonius dăruia bucăți din provinciile imperiale“, zicea batjocoritor Asiaticus. „Dar, cel puțin, era primit în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ancoră trebuie părăsită. A ieșit la iveală și un odgon, al cărui capăt se găsea pe mal; și el era tăiat și plutea departe de corăbii. Secole de-a rândul, toate acestea fuseseră acoperite de mâl, iar acum, fragile, se fărâmițau la soare. Pe fundul lacului s-a găsit și o mică barcă, încărcată cu prăzi luate la întâmplare: vase de teracotă și de cupru, rămășițe ale unor piese de mobilier, o grămadă de țigle. Cercetătorii au înțeles că cineva tăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult ca oricând. Așa că e mai bine să fii departe, cu toate că aș da orice să te am lângă mine oricum, chiar dacă mă Înșeli. Ar trebui să spun: „ce iubire nenorocită!“ De ce? Că mi-a distrus un an? Că mi-a fărâmițat sufletul, că mi-a distrus inima? Nu, chiar dacă simt că nu mai pot rezista Încercărilor Îngrozitoare la care mă pune dragostea, trebuie să lupt, va fi atât de plăcută victoria! Dar, În același timp, trebuie să lupt pentru a cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă susține drept, acum mai mult ca oricând (De ce firea nu m-aruncă-n noaptea din care m-am rupt?) Cenușa gândului ars cade mereu undeva, dincolo de materie Și oameni cramponați de ea nu vor sări În același loc. Oricât secundele Îmi fărâmițează timpul meu incert și alb Odată lacătele-nchise spărgându-se vor elibera ideile negre Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând În culori noi frământă Câtă compilație-n maldărele putrede-ale istoriei! Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos din priză, funcționa, îmi spusese un telefonist cu vocea metalică, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
până În Mesopotamia și de la sud de Bab-el-Mandeb până la capătul Peninsulei Arabice, și bineînțeles locuința sa neîngrijită și trupul lui care Îmbătrânea și chiar telefonul stricat nu erau toate decât forme diferite ale aceleiași ființe. Care a fost condamnată să se fărâmițeze În nenumărate Întruchipări imperfecte, efemere, cu toate că ea e perfectă, veșnică și unică. Numai Într-o asemenea dimineață de iarnă, cu acest voal nupțial de lumină transparentă, la care se referea probabil expresia aramaică străveche „strălucire divină“, numai atunci se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un spațiu interior, care îmi era la fel de străin ca acele cuvinte noi, „o mână de ajutor“, „târguială“, „verzătură“ și „giugiuleala“ pe ascuns. VItc "VI" Generațiitc "Generații" Mama simțea cum lumea ei se retrage, rămâne în urmă și începe să se fărâmițeze în ea însăși. Din acel milieu - cum îl numea ea - rămânea tot mai puțin; mediul în care crescuse și singurul care îi corespundea. După întoarcerea de la București nu a mai trăit decât o singură dată ceva asemănător cu stilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâneca sudoarea de pe frunte și era o femeie care începea să semene puțin cu mamele prietenilor mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
explicit, rămânea la acel „așa ceva“ nedefinit și refuza să identifice cu claritate acel obiect pe care nu voia să-l ia în mână, pe numele lui armă. Atitudinea lui începea să ne schimbe. De la o zi la alta se mai fărâmița câte puțin din ceea ce păruse a se fi consolidat. În ura noastră se amesteca uimire, până la urmă admirație deghizată în întrebări: „Cum de rezistă idiotul ăsta?“, „Ce l-o fi făcând așa de căpos?“, „De ce nu se declară bolnav, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi pierdut și pe mine în repetate rânduri. Căci ce anume mâzgăleam eu în timpul unor pauze mai lungi sau mai scurte, pe hârtie liniată? Care erau evadările mentale care mă sustrăgeau lucrurilor ce se întâmplau în realitate sau care mă fărâmițau în plictiseala ce apărea de îndată ce așteptam să sosească fie veșnicul întârziat, fie bucătăria de campanie, fie ordine care să ne trimite în cutare sau cutare direcție? Oare vremea ce anunța primăvara mi-a ajutat jurnalul să înregistreze versuri rimate? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-a fărâmițat, motiv pentru care mai târziu, mult mai târziu, am cântat acest auxiliar al plumbului într-un ciclu: Guma mea și luna, amândouă scad. Pe băncile căminului Caritas îmi pozau acum bătrâni din semiprofil și mențineau, ca la ordin, direcția privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
locuiesc într-un spital de boli nervoase...“ La Paris am uitat Berlinul. La Paris Paul Celan s-a împrietenit cu mine. La Paris am scris, după ce am găsit fraza de început, capitol după capitol. La Paris se uscau sculpturi, se fărâmițau pe schelărie. La Paris, banii nu ne ajungeau niciodată. De la Paris trebuia, de aceea, să fac autostopul până în Germania Occidentală pentru ca, în studiourile din Köln, Frankfurt, Stuttgart și Saarbrücken, să vând unor programe nocturne poezii pe bani lichizi, pentru ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aici, adică foarte mult, somon cu sos tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori probabil medievale. De altfel, În Belgia există o generală și naturală pietate față de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
peste tot: pe peluze iarba crescuse peste măsură și era năpădită de buruieni, locul unde se aflaseră cărări și rondurile cu flori puteau fi doar bănuite și majoritatea clădirilor anexe păreau gata să se prăbușească - geamurile erau sparte, zidăria se fărâmița și ușile abia se țineau în balamalele ruginite. Roddy părea insensibil la toate astea: își continuă drumul cu unicul scop de neclintit de a ajunge la ușa principală și mașina se opri în curtea pietruită din fața ei. Când coborâră, Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe mâini și genunchi și vedea cum podeaua începea să coboare brusc. O dată sau de două ori, două puncte de lumină în depărtare trădau prezența unui șobolan vigilent care fugea la apropierea lui. Tunelul rămânea însă uscat și mortarul se fărâmița uneori când se freca de el, de aceea a fost surprins când a început să audă un picurat distinct, neregulat, dar insitent. Pic. Pic. Pic. În acel moment, începu deasemenea să pâlpâie o lumină, devenind tot mai puternică și spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vremurile sale bune a permis separarea diocezelor în State și seniorii și a sfărîmat în bucăți și bunurile ecleziastice, care prin uniunea sau dezagregarea lor reprezintă efectele și, în parte, formează cauza unității morale a dezagregării persoanelor; și s-au fărîmițat pînă ce au ajuns să fie administrate și uzufructuate aproape în întregime de diverși Clerici; de aici sensul filosofic al beneficiilor, înrădăcinate în cuvîntul în sine; beneficiu este un termen tehnic al vocabularului feudal care indică în primă instanță terenurile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că împroprietărirea de la 64 nu a rezolvat chestia economicește pentru țărani, e că aceiași generație de proprietari continua, să menține, regimul clăcii mult mai intensiv însă."52 În afara faptului că pământul împroprietărit nu era destul, el a început să se fărâmițeze prin moștenire sau vânzare către sătenii cu o stare materială mai bună. Acest aspect a fost înlăturat, în parte , prin legea din 13 februarie 1879 prin care s-a instituit principiul inalienabilității lotului de împroprietărire, inițial pe un termen de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
arabil (art. 8, alin.3). Potrivit prevederilor legii terenurile au fost atribuite pe vechile amplasamente, în zona de deal iar în zona de câmpie pe sole stabilite de comisie. Aplicarea legii fondului funciar a determinat apariția unei proprietăți asupra terenurilor, fărâmițate în mici unități de exploatare. O astfel de distribuție a proprietății nu permite însă o exploatare rațională pământului și obținerea unor rezultate economice bune. Pentru a favoriza creșterea dimensiunilor exploatațiilor agricole ar fi fost necesară elaborarea odată cu legea 18/1991
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
cu intrarea prin efracție. La lăsarea nopții, ascultam sirenele tînguitoare ale patrulelor de poliție voluntare care urmăreau un hoț de mașini pe străzile În pantă. În fiecare dimineață, cel puțin o proprietăreasă de butic Își găsea ferestrele din sticlă turnată fărîmițate printre rochiile de lux. Traficanții de droguri vînau barurile și discotecile, prostituatele bocăneau cu tocurile lor Înalte pe aleile pietruite din jurul portului, iar camerele video ale realizatorilor de filme porno probabil se Întorceau la muzica paturilor. Se petrecea un belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poliției, care bănuiam că marcase groapa În care Își ascunsese criminalul recipientele cu combustibil În noaptea de dinaintea incendiului. Ca Într-un gest de respect, deltaplanul se retrase de pe creasta dealului, plesnind aerul cu aripa. Miguel se opri pe marginea gropii, fărîmițînd sub tălpi solul calcinat. În ciuda atitudinii sale agresive, mă așteptă să vorbesc eu primul. Era oare de presupus că-l zărise, fie și fugar, pe incendiator...? — Miguel... (M-am apropiat de el, cu mîna ridicată În chip de salut.) Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nevăzând pe nimeni, întinse mâna spre pachet și înșfăcă mai mulți biscuiți din el, cât să-i încapă în palmă. Apoi închise portiera cu grijă și plecă înseninat, ronțăind satisfăcut un biscuit, cu toate că nu-i era foame. Pe ceilalți îi fărâmiță când se așeză pe banca lui din parc, aruncându-i la porumbeii în căutare de cină pe alei. Se simțea mult mai bine. Tensiunea excitantă a infracțiunii îi consumase iritarea și îl potolise dintr-odată. Rămase în parc până când se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Marea Britanie; este penetrant și răspicat, individual, de neînlocuit; cu toate că, o clipă mai târziu, Îi auzim din nou țipătul izbucnind prestissimo. Pădurea mea, pădurea mea, nu va fi niciodată a voastră. Unele părți ale copacilor mai bătrâni sunt moarte și putrezite, fărâmițându-se În humus, și acesta este motivul, alături de umiditatea anuală ridicată, pentru care poartă mânecile acelea uriașe de ferigi și alte plante. Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ei fuseseră negustori, erau scăpătați de mult, aflați acum În Întreținerea fiilor, și ei În vîrstă, după o viață de cenușă ca urmași ai unor „Foști exploatatori” cum le erau denumiți părinții, În vocabularul și concepția politică a puterii care fărîmițase societatea În tot atîtea insulițe cîți membri erau - n-o Împărțise ci o fărîmițase, adică o distrugere a personalității umane, pentru o mai bună supraveghere, după metode penitenciare... Ceilalți fuseseră funcționari ca și el, unul la Uzina electrică, altul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În vîrstă, după o viață de cenușă ca urmași ai unor „Foști exploatatori” cum le erau denumiți părinții, În vocabularul și concepția politică a puterii care fărîmițase societatea În tot atîtea insulițe cîți membri erau - n-o Împărțise ci o fărîmițase, adică o distrugere a personalității umane, pentru o mai bună supraveghere, după metode penitenciare... Ceilalți fuseseră funcționari ca și el, unul la Uzina electrică, altul la prefectură, un al treilea la Liceul teoretic, ceilalți la fabrici din oraș. Cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Daniel Cristea-Enache Pentru cei care, pe necitite, expediază întreaga proză tânără de astăzi sub eticheta sex, drugs & hip-hop, lectura romanului Zogru de Doina Ruști va fi probabil deconcertantă. În loc de scene fărâmițate cu adolescenți blazați, episoade scabroase și vocabular minimal, avem aici o proză pe cât de surprinzătoare, pe atât de bine condusă și scrisă. (Cele câteva neglijențe, ca și timpii morți, în care cartea trenează, subliniază prin contrast calitatea artistică a întregului
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]