359 matches
-
și care n-a cunoscut că orice progres adevărat nu poate fi decât istoric, decât în legătură cu trecutul"416. Pe aceeași linie de interpretare, Eminescu critică, într-un amplu studiu intitulat " Creditul mobiliar", introducerea în țara noastră a unor instituții bancare falimentare în țările apusene: "Proiectându-se înființarea unei bănci în compania numită Credit Mobiliar, avem în România spectacolul comic de-a vedea foile invocând când naționalitatea, când patria, când libertatea, pentru a recomanda publicului întreprinderea aceasta. (...) Publicul, văzând pe de-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este mai bun despre modelul nostru și anume concepția noastră despre societatea civilă”43. Analiștii americani de politică externă nu sunt de acord că se poate discuta rațional cu personaje negative și Întreabă cum ar trata domnul Patten cu regimuri falimentare, cum ar fi Coreea de Nord și Irak sau regimuri cu probleme În care vechi prejudecăți și animozități sunt atât de adânc Înrădăcinate Încât par imposibil de depășit, cum este cazul conflictului israeliano-palestinian. Patten raspunde folosind experiența europeană drept exemplu. Argumentul său
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tendință de epuizare, din cauza, în parte, a consumului necontrolat, au impus planificarea cât mai judicioasă și în același timp responsabilă a utilizării acestora; • furnizori mai puțini dar mai mari, ca rezultat al procesului de concentrare prin fuziune, absorbție de companii falimentare a unităților economice mai mici și mai puțin viabile, el generând unele probleme evidente în domeniul achizițiilor și maximizând importanța și rolul strategic al funcției de achiziții, impunându-se o planificare pe termen lung a achizițiilor, a dinamicii și ritmicității
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
sau pe arhitectura comandată de elitele financiare și culturale ale perioadei. Este adevărat că subiectul este foarte puțin cercetat și a fost ignorat sistematic În studiile de specialitate românești. Pe de altă parte, Încercările disparate, necoordonate și uneori cu totul falimentare de a crea zone rezidențiale cu prețuri reduse pentru marea parte a populației bucureștene ce nu-și putea permite vile moderniste se constituie Într-un subiect greu de abordat. O soluție ar fi fost să se renunțe la capitol și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
camera de comerț locală și chiar instituțiile financiare locale. Existența unui complex de activități industriale și servicii are o influență net superioară asupra economiei locale În comparație cu acelea care depind de un singur tip de industrie sau de o singură Întreprindere. Falimentarea sau mutarea activității singurei Întreprinderi din zona analizată poate conduce la colapsul Întregii economii. Factorii economici influențează proprietățile imobiliare mai mult decât oricare alt element. Managerul unui ansamblu rezidențial ar trebui să determine venitul mediu la nivelul cartierului. Managerul proprietății
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
oțelul - au fost luate sub aripa statului, la fel ca În prima rundă de naționalizări postbelice: În Marea Britanie, „Planul Oțelului” din 1977 a salvat industria de la colaps prin cartelizarea structurii prețului și desființarea, practic, a competiției locale; În Franța, combinatele falimentare din Lorena și din centrul industrializat al țării au fost regrupate În consorții reglementate de stat, subvenționate de guvern. În Germania de Vest, guvernul federal a Încurajat mai degrabă consolidarea privată decât etatizarea, dar cu efecte de cartelizare similare. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la strategia „valutei forte”, aderând la etalonul aur sau coborând ratele dobânzii, el trebuia să răspundă În fața electoratului. Dar În circumstanțele de la sfârșitul anilor ’70 un guvern din Londra (sau Stockholm sau Roma) care se confrunta cu șomaj cronic, industrii falimentare sau salarii afectate de inflație, putea să ridice din umeri și să se dezvinovățească arătând cu degetul termenii unui Împrumut FMI sau rigorile ratelor de schimb intraeuropene prestabilite. O astfel de manevră prezenta atât avantaje strategice evidente, cât și riscuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau simple schimburi economice cu omologii lor nealeși, nord-americanii și vest-europenii nu mai erau de mult scandalizați de realitățile locale din Madrid, Atena sau Lisabona. Astfel, pentru cei mai mulți observatori - inclusiv pentru opoziția locală -, regimurile ingrate din sudul Europei nu erau falimentare din perspectivă morală, cât anacronice din punct de vedere instituțional. Economiile lor semănau, În aspectele esențiale, cu cele ale altor națiuni occidentale și erau deja bine integrate În piețele mondiale de capital, bunuri și forță de muncă. Până și Portugalia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Spania postfranchistă, de exemplu, chiar s-a mărit. Cheltuielile publice au crescut constant ca procent din PNB, fiindcă politicienii de centru aflați la guvernare Între 1976 și 1982 au continuat strategia vechiului regim: pentru a evita conflictele sociale, companiile falimentare erau pur și simplu transferate la stat. Nici nu aveau de ales: din varii motive, naționalizarea În această formă era preferată de muncitori, patronat, politicienii de la centru și autoritățile regionale deopotrivă. Oricum, unul dintre argumentele cele mai solide pentru reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]