835 matches
-
Istorie fără să privesc prea mult claia de dărîmături deasupra căreia lucrau echipe de militari. Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în generația spontanee de epigoni în măsura în care aceștia revendică modelul la un nivel minor, deși unul dintre exemplele utilizate de acesta, și anume, Marin Sorescu, numai minor nu poate fi socotit. Modelul, consi- deră Augustin-Doinaș, are relevanță în măsura în care prezența sa spectrală, „fantomatică” se face simțită, pe baza unei tipologii perene cu relevanță arhetipală „[...] sunt embleme cu nume propriu, matrici productive de tipuri umane cu care ne întâlnim zi de zi”<footnot id=”1”> 1. Ibidem, p. 53.</footnote>. Și cu o intuiție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al lui Fellini, de la primele cadre, Pintilie plonjează într-o infrarealitate unde totul face obiectul deformărilor. Pampon joacă conțină într-un fel de hrubă cu apă pe jos care servește drept cămin unor lumpeni ale căror chipuri îndobitocite se ivesc fantomatic din umbră. Camera realizează o sumară trecere în revistă a locului, un bărbat gol ăViu ? Mort ?Ă întins pe o saltea de paie, paie cu care se hrănește o capră, o femeie sumar îmbrăcată, un copil care plânge încontinuu, un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cărnii", realitatea efemeră a creației. Spiritul nu este cum deseori întâlnim în istoria religiilor un suflu magic, o substanță misteriosă supranaturală și de natură dinamică. Nu este ceva spiritual și nici o ființă magică de natura animistică (vreo ființă spirituală sau fantomatică). Porumbelul și limbile de foc sunt doar imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al său cu Faust de Goethe, în care îi revine rolul Mater Gloriosa, apreciat ca “o frumoasă și pură apariție”, pentru ca îndată după aceasta, să joace în piesa lui Jean Giraudoux Ondine (tradusă de Otilia Cazimir), întruchipând “ o stranie și fantomatică fată care spală vasele”. Un succes remarcabil obține Angela Bârsan în rolul Madeleine din piesa lui Jean Cocteau Părinții teribili (1947). În urma unui turneu de răsunet făcut atunci la București actrița a fost remarcată de critica bucureșteană ( “o ingenuă dramatică
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
stalinistă este însoțită, în memoria mea, de imagini stereotipe, aceleași în toate țările satelite: cele ale steagurilor și ale lozincilor de pe banderole roșii, glorificând prietenia veșnică dintre poporul român și marele popor sovietic. Amintiri în spatele cărora se profilează imaginea prizonierilor fantomatici întrezăriți în zori în lagărul de la Poarta Albă, în deșertul sciților, unde întinderile au văzut trecând atâtea ființe prin istorie, de la popoare nomade și armate înfruntându-se în stepele sud estului european până la acești deținuți ai secolului XX, condamnați la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
siguri că Allah, timpul și spațiul sunt de partea lor. Se văd ca un bastion avansat al "națiunii arabe și islamice" care se întinde deja pe o treime a suprafeței planetei. Certitudinea de a putea face corp comun cu o fantomatică umma, în spațiu, este dublată de speranța unui război fără limite în timp. Ceva cam ca: "Puteți voi să mă omorâți pe mine în chichineața mea, ce-mi pasă! N-o să ne puteți omorî pe toți, un miliard de brațe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deosebire în discuțiile legate de globalizare și așa numita geografie politică a războiului și păcii 183. Cuvântul "spectru" are în opinia lui Marc Guillaume semnificații și rezonanțe multiple. În primul rând, avem "rezonanța unui real care se estompează, care devine fantomatic", un real a cărui "prezență corporală devine discretă, evanescentă și, în mod corelativ, asta trezește teama de transgresiune, de fragmentare, de rătăcire, eroziunea interdicțiilor, emergența unor noi exorcisme". În al doilea rând, avem rezonanța măștii, a dedublării, a multiplicării. Pe
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura fantomatică îmbrăcată în alb, din dreapta imaginii, care pare că vine din altă lume, pare că a suferit la rândul ei o pedeapsă sau pare să fie sora copilului, tocmai intrată pe ușă. Altele s-ar putea referi la cele două figuri
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
spectaculoasă precum cea a lui Baconski, de exemplu. La aceasta i-au împiedicat și funcțiile, mai mult onorifice de fapt, dar „spectaculoase”, cu care-i încărca partidul: membru al Academiei la Bogza, șeful „FUS”-ului, la Jebeleanu, o ridicolă și fantomatică organizație „sindical-culturală” inventată de Ceaușescu, maestru în a crea forme iluzorii ale descentralizării. Iată, cu aceste câteva exemple, cât de „complicate” și, uneori, vidate de sens erau vechile cuvinte „burgheze”, precum cel citat de noi - carieră! Și totuși, „noi”, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scrisul seamănă poate cu vorbirea. Dar dinăuntru, el este ceva ce ține desingurătate. Propozițiile scrise se raportează la faptele trăite mai degrabă în felul în care se raportează tăcerea la vorbire. Când pun în propoziții lucruri trăite, începe o mutație fantomatică. Măruntaiele faptelor sunt ambalate în cuvinte, învață să meargă și se mută într-un loc la început necunoscut. Pentru a rămâne la imaginea schimbării de domiciliu,voi spune că atunci când scriu e ca și cum patul s-ar muta într-o pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mult prea vast pentru biata-mi piele croită zgârcit. Mi-a fost dor de acasă până ce-am început să citesc cărți despre fenomenul provincialismului și despre național-socialism. Am văzut în fața ochilor satul ca îndărătul unui perete de sticlă - o ladă fantomatic ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi evitam pe copiii de ștabi, dar voiam s-ajung o orășeancă așa cum erau miile de oameni obișnuiți întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
domnișoara Cucu, profesoara din Steaua fără nume, pedepsește aspru elevele care vin la gară să se uite la trenul ce simbolizează infinitul lumii și aventura. Ce mai! Trenul are mister! Cel de noapte, al lui Ioan Groșan, este o garnitură fantomatică, necuprinsă în tabele, și mirosind incredibil a trandafiri. Mircea Ghițulescu consacră un roman întreg călătoriei inițiatice a unui muzician român spre Viena cu un tren celebru, existent în realitate. Acest tren cu nume muzical dă și titlul romanului său: Wiener
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
avut ciudata senzație că acele cranii pline de praf și decolorate de vreme au prins a pluti în lumina palidă. Aveau maxilarele îndreptate în aceeași direcție și orbitele priveau în gol. Tăcerea aceea rece plutea deasupra rafturilor ca o ceață fantomatică. M-au trecut fiori. — Chiar crezi că o să-mi poți citi sufletul? întrebă ea încercând să-mi prindă privirea. Cred că da, am zis calm. — Cum? — Nu știu încă, dar o să pot cu siguranță. Voi găsi eu calea cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iar el păru să aprecieze maniera elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
păru să aprecieze maniera elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume fel, artistic, în jurul curții, care, spre deosebire de a noastră, se întindea lateral, nu în spatele casei, iar noaptea era caldă și foarte întunecată, iar luminile piscinei imprimau chipurilor o tentă fosforescentă, fantomatică. De acolo de unde eram așezat puteam vedea casa noastră și după ce am tras adânc un fum din joint am studiat-o cu ochii mijiți. Privirea îmi pătrundea prin ușile glisante în camera media, unde Robby încă zăcea întins pe covor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prezent. Pentru că atunci am ajuns să cred că numai eu puteam să-mi salvez familia. M-am convins singur de asta în acea noapte caldă de noiembrie. Ceea ce a provocat această realizare avea mai puțin de-a face cu umbrele fantomatice pe care le văzusem mișcându-se în dormitorul principal în timp ce fumam iarbă în curtea vecinilor Allen sau cu ceea ce zburase pe lângă mine în holul întunecat, sau cu Terby și șoarecele mort, cât cu detaliul pe care nu i-l puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din urmă scrieri vădesc, în schimb, mai mult aplomb și chiar o plasticitate sporită sub aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează pe canavaua unei intrigi amoroase, cu personaje exaltate și fantomatice, o suită de peripeții pe cât de senzaționale, pe atât de neverosimile, în maniera foiletoanelor franțuzești. SCRIERI: Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile, București, 1848; Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași, București, 1849; Logofătu satului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea tot nu-i udă187. Poetul îi povestea iubitei câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plâng în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de frunze 117. Luna cu umbrele ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât urcând pe cer le mută118. Îndrăgostiții trec, se pierd în codri/ Cu vieața lor pierdută 119, înghițiți parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i prin uitare și oferindu-le ocrotire, îndrăgostiții se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cont și la o bancă din Paris. Ani Întregi fusese doar un turist sau un admirator de rând al civilizației franceze - dar Încețoșat de un nor bugetar - dorind să fie un țanțoș avangardist, handicapat Însă de buzunarele goale. Există o fantomatică paralelă a acestei situații și de partea noastră a Atlanticului. Ca evreu ești totodată și american, dar În același timp nu ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar ca să lași un bacșiș boieresc și nu dai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Blake există prin urmare următoarea ecuație crucială: intrarea în temporal se face prin căderea în polarizarea: entitate căzută (+) și non-entitatea entității căzute (-) (Spectrul). Corespunde fragmentarii plinului în plin haotic (parțial lipsit de ordine datorită acțiunii atractorilor haotici) și un gol fantomatic, spectral, iluzoriu. La Blake, umbră este de fapt sufletul căzut, sălășluind undeva în trup. Întoarcerea în vidul cosmic a lui Enion (ființă emanata de Tharmas) nu se mai poate face însă fără ruperea echilibrului în divinitate, căci acest proces este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trup. Întoarcerea în vidul cosmic a lui Enion (ființă emanata de Tharmas) nu se mai poate face însă fără ruperea echilibrului în divinitate, căci acest proces este ceva nou și de aceea da naștere enigmaticului Lac Udan Adan (corespunde golului fantomatic de care vorbeam). Apoi Tharmas voiește să cunoască moartea, pentru a o regăsi pe Enion. Pentru aceasta trebuie să se facă el însuși ființă creată, ceea ce se va săvîrși prin "căderea" Fiului (Ur-th-on-a) în cauzalitate. Acesta devine Timp (Los), avînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iar și-o începu, numită Religie-a Naturii. Sfîrșitul Nopții a Opta VALA Noaptea a Noua306 Fiind Judecată de Apoi307 Și Los și Enitharmon Ierusalimul îl zidiră, plîngînd Peste Mormînt și pește trupul Răstignit pe Cruce Care, pentru-ai lor Fantomatici Ochi, încă-n Mormînt se arătă; Însă Iisus statu în spirit lîngă ei, despărțindu-le 5 Spiritul de trup. De Neființă îngroziți, Căci astfel socoteau moartea trupeasca, Los vegetale mîinile Și le-întinse; mîna să dreapta, dînd ramuri viguroase, Apucắ
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]