812 matches
-
reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în principalele reviste bucureștene și face filme documentare. Acțiunea romanului Blana de focă se desfășoară pe două planuri: real - un sat bănățean și lumea fiordurilor nordice; imaginar - tradiția evanescentă a lumii satului și fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esența lucrurilor și a faptelor (acestea mereu fulgurante
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
care se mișcă Ieronim evocă decoruri medievale trasate în tonuri cenușii sau coclite. Interioarele din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
a studia la Roma, unde tatăl ei este ambasador, tânăra turcoaică intră în conflict cu legile și obiceiurile care stăpânesc societatea turcească. În pofida informației bogate, a construcției reușite de tipuri orientale - sultanul, sfetnicii, imamii și eunucii răsăriți parcă dintr-un fantomatic Ev Mediu, cadânele îmbătrânite, timorate, lipsite de speranță -, cu toată veridicitatea atmosferei de serai și de harem, cartea suferă în plan literar. O altă categorie de scrieri ale lui B. ține de memorialistică. În închisorile turcești și Din lumea Islamului
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului dramatic. Nuvelele, înscrise în aceeași paradigmă estetică, se situează într-
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
pe care nu le cunosc și deci nu am să te contrazic. Și, oricum, ceea ce am eu să-ți spun e mult mai important... ― Mă îndoiesc. Stin o privi surprins pe Maria. În lumina slabă, profilul ei uscățiv se proiecta fantomatic pe perete. ― Nimic nu este mai important, dragă Stin, decât fundamentele puterii tale în sat. Ești într-o perioadă foarte delicată și nimic nu trebuie lăsat la voia întîmplării. Nimic din ceea ce facem noi aici nu e necinstit... Cu toate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
australului. Știa că metalul era undeva în fața lui, în orașul care se profila doar cu o idee mai întunecat decât celelalte umbre ale nopții. Scurtă suferințele celui de-al treilea bărbat și porni pe jos, cu pași egali, spre umbrele fantomatice ale orașului. Știa ce i se întîmplase. Bătrânul Kasser, pentru care trebuia să-și recunoască slăbiciunea, îi dăduse un semnal foarte clar că știa exact cu cine trebuie să se lupte. Anticipase că Rim își va ucide adversarii, făcând, astfel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care se pot subscrie acestei categorii ideologiile și diversele religii asupra cărora știința pozitivă nu are cum interveni (doar că cele pomenite trebuie explicate în mod pozitiv). "Miturile sînt sufletele faptelor și pasiunilor noastre, spunea Valéry. Nu putem acționa decît fantomatic." Dar adăuga în Mică scrisoare asupra miturilor, care definește mitul ca "tot ceea ce nu există și nu subzistă decît avînd drept cauză cuvîntul", că "mitul dispare atunci cînd capătă prea multă precizie". Pentru Valéry, știința este cea care face mitul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că sunt greu de iubit, și asta de când îi știm. Iar scriitorii nu le-au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid al cărnii oribile" scria Herman Melville despre rechin -, cu "gura lui ca o cavernă cu dinți de fierăstrău", cu "flancurile fantomatice" și "capul de Gorgonă". În călătoriile sale de ani de zile la bordul balenierelor, celebrul narator al poveștilor mării din secolul al XIX-lea a urmărit rechinii devorând resturile balenelor măcelărite "carne oribilă" -, ceea ce explică într-o mare măsură punctul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
din urmă scrieri vădesc, în schimb, mai mult aplomb și chiar o plasticitate sporită sub aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează pe canavaua unei intrigi amoroase, cu personaje exaltate și fantomatice, o suită de peripeții pe cât de senzaționale, pe atât de neverosimile, în maniera foiletoanelor franțuzești. SCRIERI: Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile, București, 1848; Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași, București, 1849; Logofătu satului, București
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre traducerile lui D., ca într-o arhaică versiune a Panoramei deșertăciunilor, alaiul fantomatic al „chesarilor” de altădată invocând visul de glorie al cetăților spulberate în țărână, Semiramida și „Machidon”, „Râmul” și „Atina”, piramidele și turnul lui Nemrod, nu „câmpiile asire”, ca mai târziu la Eminescu, ci „scripturile caldee”, nunțile tragice, întreaga „frumsețe” efemeră
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
spațiul citadin, în al cărui confort își regăsește intimitatea pierdută. Orașul nu constituie însă „conținutul” ca atare al poeziei, ci un mediu difuz, parcă hipnotic, care afirmă disponibilitatea autorului pentru straniu, pentru absurdul grațios sau fantasticul cotidian. Este o aparență fantomatică, abstrasă în spațiul cvasioniric al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn, își apropriază de-a valma „personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
morală, a clipelor de lașitate care duseseră la o „imperceptibilă decădere din bărbat în bărbat” a unui neam. Personajul central pare a fi, astfel, ispitit să compenseze lipsa de demnitate a celor care își trimiseseră cândva nevestele în brațele unui fantomatic strămoș voievodal, ahtiat să își exercite, ca stăpân al locului, „dreptul primei nopți”. Interesantă în sine, explicația rămâne exterioară psihologiei personajului, prilejuind doar o reintrare redundantă în tema descendenței. Ea se va infiltra și în romanul cu caracter istoric Rodeo
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
și fragmente de jurnal, ficțiuni și mărturisiri intercalate în alte narațiuni, reluarea unei povestiri dintr-un volum anterior (Joc de statui, din volumul Magazinul de clepsidre, 1987). Alternarea continuă a planurilor, a perspectivei temporale, aglomerarea halucinantă a detaliilor și caracterul fantomatic al unor personaje dau senzația instabilă, plutitoare, a visului. Ș. a lăsat în manuscris un volum de poezie. SCRIERI: Valiza cu zăpezi, Iași, 1977; Jurnal de una singură, București, 1980; Jur că voi spune adevărul, București, 1983; Glonțul de porțelan
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale unor fapte. Cel care își făcuse „un ideal din splendidele abstracțiuni ale minții omenești
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
unde natura se demonizează, ca și cum asupra ei ar fi fost azvârlită o vrajă rea. Tablourile sunt zugrăvite cu tehnica pictorilor impresioniști. Efectele de lumină primează asupra formelor. Culorile preferate - vânătul, argintiul - destramă conturul lucrurilor și le dă o înfățișare ireală, fantomatică. Fiindcă autorul e conștient că retragerea în sălbăticia naturală nu poate fi o soluție istoric durabilă, ci doar schița unor reflexe defensive, de prelungire agonică a vieții, peste peisagistica sadoveniană plutește o stăruitoare mâhnire ce impregnează cu melancolie discretă frumusețea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
care țin de realismul psihologic. În Nostalgia și Vameșul ploilor, ambele din 1987, S. recurge la experiențe îndelung exersate în cărțile anterioare: investigarea trecutului și traseul unei călătorii în cerc. Există un vizibil salt valoric în Vameșul ploilor, unde călătoria fantomatică în capitală aduce întoarcerea în trecut pentru a regăsi o frumoasă și cam nebuloasă poveste de dragoste cu o enigmatică Florence, ca majoritatea personajelor feminine ale prozatorului. Intriga se structurează pe motivul dublului: pentru personajul central, vechiul prieten Edgar (numele
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
acapararea bunurilor existenței, începând cu Florence. Asemeni primului roman al lui S., și în Vameșul ploilor personajele sunt distribuite în jurul protagonistului, care le implică în realizarea sa socială. Dar spre deosebire de Valeriu Petran din Căderea, cel de acum este cel mai fantomatic dintre personaje, o voce a unei conștiințe care capătă un nume dispus alegoriei (Vameșul ploilor). Privind performanța atinsă aici, s-a observat că la S. „nu contează epicul, ci discursul onirosimil, scriitura care se deșiră, reîntorcându-se în trecut, fixându
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
la tensiuni, conflicte și ruperea cuplului. Aceste situații conflictuale, dincolo de aspectul psihologic, au o mare semnificație morală. Eșecul unui cuplu va marca persoanele respective, Întrucât el are caracterul unui psiho-traumatism moral. Memoria trecutului va persista. În cazul refacerii cuplului, imaginea fantomatică a „celui care a fost” va continua să planeze Între cei doi. Acordul va fi mult mai greu de realizat, iar dacă el se va produce, va avea În primul rând un pronunțat caracter de acceptare formală reciprocă. În aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Respirări. În perspectivă alegorică, păstrarea sincerității („goliciunea”) se obține cu sacrificii, și anume cu morți succesive: „În ultima vreme deceda din ce în ce mai des...”. Motivul mortului rămas între cei vii va fi reluat în Funérailles à Bucarest (2000), unde un mort bântuie fantomatic prin oraș, deoarece nu are banii și actele necesare pentru a se îngropa cum se cuvine. În Parastasul sunt adunați morți veseli și vorbăreți, între care cei mai interesanți sunt personajul Cioran, personajul Zaharia Stancu, beneficiind de un portret pozitiv
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
între realitate și proiecție mentală: un exercițiu de ontologie solipsistă cu influențe din Philip K. Dick și Solaris al lui Stanislaw Lem, citat explicit în corpul textului. Altă piesă de mai mare întindere dezvoltă conceptul „invaziei” Pământului de către o populație fantomatică, alcătuită din făpturi de ceață, imaginând o poveste de dragoste imposibilă din rațiuni de fizică (Ceață). Ca și Zbor de pe muntele liniștit, prelucrare în termeni de comedie hi-tech a mitului lui Pygmalion, Din nou acasă apasă pedala cinismului pe ideea
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al invidiei nedisimulate a bărbaților, Silion își împarte existența între reveria în marginea subtilelor metamofoze coloristice
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
modernă. Încătușată în regulile metodei științifice, gândirea modernă nu a îndrăznit să se aventureze în zone ale formării personalității umane care păreau interzise demersurilor experimentale și interpretărilor raționale, logico-matematice. Gândirea curriculară postmodernă a escaladat cutezător și fără scrupule aceste granițe fantomatice ale spiritului, creând premisele unei noi concepții despre formarea personalității umane și predestinarea omului prin educație și cultură. S-a creat, astfel, un imperiu pedagogic vast care, deocamdată, pare diform și fără orizonturi clar conturate. Dar este un proces aflat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de influențe prerafaelite și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
o fetișizare a psihicului sau a senzorilor, căci același tratament necruțător i se aplică și eului liric („Marta”), un fel de modellino liric supus deformărilor ciclotimice („Moare în Marta zi de zi o femeie”), pe orbita căruia gravitează câțiva bărbați fantomatici (Maestrul de Vânătoare, principele Pierre), atinși uneori, prin ricoșeu, de dozele de sarcasm pe care protagonista și le administrează regulat: „Ora de logică:/ camera ginșii bărbatul de-o noapte/ maieutica (Maestrul de Vânătoare/ e adept al lui Socrate)// Ora de
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
zbură din coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]