754 matches
-
funcțional după operație, vin să ne demonstreze posibilitățile nelimitate de adaptare ale organelor de articulare, prin munca de terapie funcțională, reușind să aducă vorbirea la pragul normalității, deși din punct de vedere teoretic, dimensiunile dintre văl și peretele posterior al faringelui nu permit aceasta. Din studiile efectuate reiese că diagnosticul de rhinolalie este fenomenologic și nu etiopatogenetic. Orice vorbire pe nas este etichetată rhinolalie, indiferent de cauzele, factorii, condițiile și mai ales indiferent de relațiile care există între limbaj, vorbire și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ale palatului și vălului palatin (despicături congenitale) b) Defecte câștigate (pareze și hemipareze) ale vălului, postvirotice și post-traumatice. c) Tulburări funcționale ale vălului (Tabelul 1) În toate aceste afecțiuni vălul palatin nu poate ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui pentru a separa în timpul fonației rezonatorii între ei și a forma astfel istmul velo-faringian. Presiunea intraraorală nu se realizează și aerul refluează pe nas. Vorbirii i se adaugă astfel o componentă de hipernasonanță denumită rhinolalie apperta (sau deschisă). Obstrucția nasală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
separa în timpul fonației rezonatorii între ei și a forma astfel istmul velo-faringian. Presiunea intraraorală nu se realizează și aerul refluează pe nas. Vorbirii i se adaugă astfel o componentă de hipernasonanță denumită rhinolalie apperta (sau deschisă). Obstrucția nasală și blocarea faringelui prin vegetații adenoide anterioare și posterioare, tumori ale nasului, rinofaringelui sau faringelui determină rhinolalia clausa sau închisă, componenta inversă rhinolaliei apperta. Rhinolalia clausa anterioară este rezultatul unui blocaj al culoarului ce leagă naso-faringele cu exteriorul, prin nări. Presiunea aeriană poate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Presiunea intraraorală nu se realizează și aerul refluează pe nas. Vorbirii i se adaugă astfel o componentă de hipernasonanță denumită rhinolalie apperta (sau deschisă). Obstrucția nasală și blocarea faringelui prin vegetații adenoide anterioare și posterioare, tumori ale nasului, rinofaringelui sau faringelui determină rhinolalia clausa sau închisă, componenta inversă rhinolaliei apperta. Rhinolalia clausa anterioară este rezultatul unui blocaj al culoarului ce leagă naso-faringele cu exteriorul, prin nări. Presiunea aeriană poate fi realizată oral fără a folosi sfincterul naso faringeal și vorbirea capătă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Sursa sonoră trebuie să furnizeze permanent în actul fonator o energie necesară pentru ca undele să se poată propaga în pavilionul respectiv și pentru a învinge rezistența acestui pavilion. Absorbția parietală nu pune în joc nici inerția și nici elasticitatea pereților. Faringele și cavitatea orală sunt în primul rând un adaptor de impedanță, adică permit prin impedanța lor să se adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cum funcționează în ansamblu: (fig.4). Autorul își imaginează o mașină analogă și simulează funcțiile aparatului fonator cu mijloace mecanice clasice: aer comprimat, un excitator (sistem de deschideri cu frecvență variabilă), o serie de rezonatori reglabili prin pistoane la nivelul faringelui, cavității bucale, vestibulare și labiale, un rezonator fix (cavitatea nasală) și o serie de vane care permit închiderea sistemului într-un punct anume. Fiecare organ este comandat de o „camă” cu un profil dat. Ansamblul camelor plasate pe un ax
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de partea anterioară a bolții palatine, iar la pronunțarea vocalelor u-o, limba se retrage spre partea posterioară a cavității, spre palat. Limba nu-și modifică volumul ci numai forma după necesitățile fonice. Legăturile musculare dintre limbă și organele vecine: faringe, văl palatin, osul hioid, vor atrage mobilizarea acestor organe odată cu mișcările limbii. Astfel, poziția articulatorie a vocalelor împarte cavitatea bucală în două zone ale căror dimensiuni se modifică în funcție de vocala pronunțată, după demonstrațiile făcute de Hellvag în 1781. Palatogramele efectuate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rapide necesare actului de articulare. Segmentul antero-posterior al palatului dur este format din aponevroza palatină care se continuă cu uvula, parte mai puțin activă în închiderea naso-faringiană. Vălul face mișcări rapide, esențiale pentru o vorbire corectă. Separă cavitățile nasale de faringe și cavitatea orală în timpul actului de deglutiție și în vorbire, cu excepția consoanelor nasale. Mușchii oro-faringieni cu rol în vorbire - palatal și faringeal- sunt atașați de aponevroza palatală și acționează simetric ridicând și coborând vălul palatin. Mușchiul palato-gloss se inserează de pe
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism cu mușchiul levator-palatin). Mușchiul palato-faringian se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în pereții posteriori ai faringelui prin pilierul palatofaringian, de fiecare parte a istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism cu mușchiul levator-palatin). Mușchiul palato-faringian se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în pereții posteriori ai faringelui prin pilierul palatofaringian, de fiecare parte a istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție și probabil cooperează cu mușchiul levator și constrictor superior în timpul vorbirii. Oldfield (1941) sugerează că în contracție mușchiul palato-faringian obstruează lateral nasofaringele contribuind la formarea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
linia mediană. Punctele de inserție sunt vizibile; când subiectul este pus să spună „a” - apar două gropițe pe suprafața orală a palatului moale. Contracția lor ridică palatul în sus până suprafața sa superioară ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui acționând invers decât tensor-palatin și palato-glossul. Whillis (1930) a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându-se pe aponevroza palatală, formând mușchiul sfincterului palato-faringian cu funcție extrem de importantă în vorbire (217; p.837
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
moale. Contracția lor ridică palatul în sus până suprafața sa superioară ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui acționând invers decât tensor-palatin și palato-glossul. Whillis (1930) a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându-se pe aponevroza palatală, formând mușchiul sfincterului palato-faringian cu funcție extrem de importantă în vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându-se pe aponevroza palatală, formând mușchiul sfincterului palato-faringian cu funcție extrem de importantă în vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii moale a palatului moale (pediculul lui Passavant nu se poate vedea decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
imposibil de separat. El a observat aceste fibre și le-a descris ca fiind fără speranță de a fi disecate la om, imposibil de arătat unde încep și unde sfârșesc. Probabil că acești mușchi contribuie la mișcarea pereților laterali ai faringelui în formarea istmului velo-faringean cu rol de neegalat în vorbire. La acest nivel aerul expirat are două căi: în timpul respirației liniștite cu gura închisă mușchii velo-faringieni sunt relaxați și aerul trece în nasofaringe, apoi prin narinele posterioare în nas și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
vorbirii, cântatului, suflatului și respirației orale, aerul iese pe gură. Pentru prevenirea trecerii curentului de aer prin nas e necesară o completă închidere a cavităților nasale la nivelul nasofaringelui. Închiderea este realizată prin acțiunea sincronică a mușchilor constrictor superior ai faringelui - pterigofaringianul palatal (sfincterul) pteringofaringianul inserat pe „Humulus”, levator-palati și palato-faringianul. Acești mușchi acționează împreună separând rezonatorul oral de cel nasal, închiderea completă fiind realizată prin separarea oro-faringelui de nasofaringe, fapt ce se poate demonstra prin turnarea a câtorva picături de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și Whillis (1936) care au observat că mușchiul constrictor faringian se contractă atâta timp cât ține vorbirea, nasofaringele se îngustează în sens lateral, vălul palatin se ridică prin contracție, mușchiul levator palatin (bilateral) ajungând la maximum de contact cu peretele posterior al faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația mucoasei pereților laterali și făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare parte a cazurilor mișcarea pereților faringieni (către interior) este la fel de importantă pentru închiderea faringiană
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare parte a cazurilor mișcarea pereților faringieni (către interior) este la fel de importantă pentru închiderea faringiană ca și mișcarea palatului în sus și înapoi. Din această poziție a mușchiului faringelui și palatului, se fac mici și rapide mișcări, sfincterul închizându-se și deschizându-se alternativ. Calman (1955) repetă aceleași observații pe un număr de pacienți asemănători și își exprimă îndoiala cu privire la necesitatea crestei lui Passavant în închiderea nasofaringiană. El constată
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
produce vibrații și un sunet caracteristic (se folosește ca test pentru capacitatea sfincterului palatofaringian post operator în despicături velare). Se constată uneori că testul este pozitiv chiar dacă la controlul vizual vălul apare scurt și incapabil să atingă peretele posterior al faringelui. Trebuie amintit că suprafața superioară a palatului nasal este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și că această atingere se poate realiza cu ajutorul unor pliuri ale mucoasei palatinale superioare. Podvinec (1952) sugerează că închiderea nasofaringiană rezultă din interacțiunea a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în despicături velare). Se constată uneori că testul este pozitiv chiar dacă la controlul vizual vălul apare scurt și incapabil să atingă peretele posterior al faringelui. Trebuie amintit că suprafața superioară a palatului nasal este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și că această atingere se poate realiza cu ajutorul unor pliuri ale mucoasei palatinale superioare. Podvinec (1952) sugerează că închiderea nasofaringiană rezultă din interacțiunea a doi mușchi. El descrie fiecare mușchi palatinal și faringian ca formând un „sling” (unghi) cu concavitatea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
palatofaringelui. H. Bloomer (1953) citat de Morley a făcut unele observații pe 2 pacienți cu despicături de buză și de palat. El observă cum căscatul produce o mișcare maximă de ridicare a palatului moale și descrie mișcările palatului și ale faringelui în timpul căscatului și fluieratului găsind că ele sunt similare celor observate în vorbire, dar foarte variate de mișcările din deglutiție. F. Braithwaite, Mc. Collum, Richardson, Swanson (1956) și E. Morley socotesc de mare importanță mișcările către înăuntru ale pereților faringieni
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
găsind că ele sunt similare celor observate în vorbire, dar foarte variate de mișcările din deglutiție. F. Braithwaite, Mc. Collum, Richardson, Swanson (1956) și E. Morley socotesc de mare importanță mișcările către înăuntru ale pereților faringieni și chiar mobilitatea pereților faringelui și a întregului constrictor superior este cel puțin tot atât de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât mobilitatea palatului moale (50; p.299; 115; p.40). Deci, închiderea nasofaringiană apare ca realizată de un sfincter, ca fluieratul de către orbiculari și numai
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
important în realizarea actului normal de vorbire. Rolul vălului palatin este să separe cavitatea orală de cea nasală și să le reunească din nou prin mișcări rapide suple și precise, astfel încât să realizeze istmul velo-faringian, mecanism de închidere la nivelul faringelui (fig.11). Activitatea normală a vălului palatin Legenda: 1. în repaus; 2. în consoane sonore;3. în consoane oclusive și constrictive; 4. în consoane nazale și vocale Din faringe aerul expirat este direcționat spre cavitatea orală, spre cea nasală sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
precise, astfel încât să realizeze istmul velo-faringian, mecanism de închidere la nivelul faringelui (fig.11). Activitatea normală a vălului palatin Legenda: 1. în repaus; 2. în consoane sonore;3. în consoane oclusive și constrictive; 4. în consoane nazale și vocale Din faringe aerul expirat este direcționat spre cavitatea orală, spre cea nasală sau spre amândouă, după cum vălul închide sau nu una din ele sau le lasă pe amândouă deschise. Vălul se ridică și se acolează printr-o acțiune postero-inferioară peretelui posterior al
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aerul expirat este direcționat spre cavitatea orală, spre cea nasală sau spre amândouă, după cum vălul închide sau nu una din ele sau le lasă pe amândouă deschise. Vălul se ridică și se acolează printr-o acțiune postero-inferioară peretelui posterior al faringelui la adulți și peretelui posterior superior al faringelui la copil, făcând o comunicare largă între oro-faringe și cavitatea orală, pe care le izolează complet de rhinofaringe formând istmul velo-faringian. În activitatea fonatorie datorită vălului palatin, cavitățile de rezonanță nu rămân
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cea nasală sau spre amândouă, după cum vălul închide sau nu una din ele sau le lasă pe amândouă deschise. Vălul se ridică și se acolează printr-o acțiune postero-inferioară peretelui posterior al faringelui la adulți și peretelui posterior superior al faringelui la copil, făcând o comunicare largă între oro-faringe și cavitatea orală, pe care le izolează complet de rhinofaringe formând istmul velo-faringian. În activitatea fonatorie datorită vălului palatin, cavitățile de rezonanță nu rămân unități separate ci ele funcționează ca o „cavitate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]