472 matches
-
bazinul Crasnei, Analele științifice ale Univ. „Al. I. Cuza”, Iași, secțiunea II, tom VIII, 1962. 6. Grigore M. Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, Editura Academică, București, 1979. 8. Gugiuman I. -Valea Lohanului, Revista Geografică Română, An V, fascicolul III, 1942. 9 Gugiuman I. Depresiunea Huși, studiu de geografie fizică și economică, Editura științifică, București, 1959. 10. Ichim I., Rădoam M., Bătucă D., Duma D. Morfologia și dinamica albiilor de râuri, Editura Tehnică, București, 1989. 11. Jeaurenaud P. Cercetări
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Au ridicat baricada asta și s-au retras acolo. ― O hotărâre înțeleaptă, comentă Goman, dând cu piciorul într-o sticlă de plastic. Secțiunea medicală avea generatoare auxiliare și rezerve de alimente importante. Aici m-aș fi refugiat și eu. Cadavre? Fascicolul lămpii lui Frost mătura celălalt capăt al sălii. ― Când am ajuns aici nu erau, locotenente, și nici acum nu văd. S-au luptat, nu glumă. ― Nu văd nici monștrii dumitale, Ripley, făcu Wierzbowski privind în jurul lui. Hei, Ripley? dar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a o face să coboare până la noi. ― Există. Sau poate crezi că nu m-am gândit la chestia asta de când Ferro a prăpădit prima navetă, declară Hudson care se opri din marșul său nervos. E de ajuns un emițător cu fascicol de emisie îngust acordat pe frecvența comenzilor navetei. ― Știam, făcu ea enervată. M-am gândit și eu. Dar n-avem un aparat ca ăsta. ― Într-adevăr. Emițătorul se găsea în VTT și a fost distrus o dată cu blindatul. ― Trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Își irosea energia. Panoul nu se va sparge, iar nimeni nu era martor al eforturilor ei frenetice. Lăsă scaunul și-și plimbă ochii prin încăpere, controlându-și cu mare dificultate respirația. Aprinse o mică veioză aflată în apropiere și plimbă fascicolul îngust de lumină pe pereți. Cercul de lumină mătură tuburile de stază, instalațiile chirurgicale și anestezice containerele, dulapurile și instrumentele de cercetare. Newt se agăță de piciorul ei, și ea simți cum tremură. ― Mamă... Mamă... Disperarea ei o incită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
agăță de piciorul ei, și ea simți cum tremură. ― Mamă... Mamă... Disperarea ei o incită pe Ripley să-și vină în fire. Copila depindea de ea, iar strigătul ei o făcea să intre în panică. Îndreptă lampa spre tavan, întoarse fascicolul și-i veni o idee. Scoțând din buzunar o brichetă, cocoloși niște hârtii găsite pe o etajeră. Apoi o urcă pe Newt pe masa de operație care ocupa spațiul central, înainte de a urca și ea. ― Mi-e frică, mamă... Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dalele plafonului suspendat și acoperișul metalic mișunau creaturile acelea. Erau atât de multe încât lui Hicks îi era cu neputință să le numere. Agățate cu capul în jos de conducte și bârne, aidoma unor lilieci, se deplasau spre el, iar fascicolul lămpii lui se reflecta pe corpurile lor, dându-le o strălucire metalică. Caporalul vedea atâtea cât putea duce raza de lumină. Nu avu nevoie de un detector de mișcare pentru a simți o prezență în spate și se răsuci brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
conversația. Hicks o îmbrânci pe Newt. Uitându-se în față, observă că Ripley se oprise. ― Ce se-ntâmplă? ― Nu prea știu, răspunse femeia cu o voce cu sonoritate spectrală din pricina tenebrelor. Dar aș jura că am văzut... acolo! La limita fascicolului îngust al lanternei sale, Hicks zări o formă mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tunel. N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format din fire distincte în care ochiul avizat identifică fără dificultate nervii, arterele, venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format din fire distincte în care ochiul avizat identifică fără dificultate nervii, arterele, venele... Distanțier autostatic ! Comanda dirijorului minuțioasei operații este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
R. M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii și recheamă în memorie scheme în culori, secțiuni ale craniului și ale fascicolului vital pe care îl vede pentru prima oară pe viu. Fascicolul pe care l-a văzut de atâtea ori în cărți și atlasuri când își pregătea examenele de specialitate... Acolo, în profunzime, este nervul IX, cel mai sensibil dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii și recheamă în memorie scheme în culori, secțiuni ale craniului și ale fascicolului vital pe care îl vede pentru prima oară pe viu. Fascicolul pe care l-a văzut de atâtea ori în cărți și atlasuri când își pregătea examenele de specialitate... Acolo, în profunzime, este nervul IX, cel mai sensibil dintre toate și care se intersectează în mod haotic cu ..., cu complexul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
abia iluminată, animată doar de sufluri ciudate și de clipitul lămpilor de semnalizare. La scurte intervale, o umbră albă se apleacă spre corpul care decide cu greu să revină din nou la viață. Infirmiera ridică cu delicatețe pleoapele căzute și fascicolul unei mici lanterne cercetează fundul ochilor. Sclipirea vieții începe acolo și, după repetate căutări, iată că semnalul așteptat apare. Timid, viața pâlpâie din nou și funcții-le vitale își reiau fără grabă misiunile cunoscute. Dora își revine din somnul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pariziană, erau absolut toți mai inițiați decît mine („inițiați în ce ?” „în tot”) și se expuneau în acel univers umed cu infinit mai multă naturalețe decît o făceam eu. Dacă aș fi putut să-mi adun gîndurile într-un singur fascicol i-aș fi spus următoarele vocii lipite de timpanul meu : nu vezi că marea mea problemă, acum, este mîna dreaptă ? cu mîna stîngă s-a rezolvat, în ea țin paharul cu șampanie, dar mîna dreaptă nu-și găsește nicio utilitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ăsta? ― Nu. ― Formez numărul lor și le zic, așa, că am nevoie de un aparat? Nu trebuie să le spun unde să vină? ― Nu. Absolut toate roboplanele publice sunt în legătură cu centrala de comenzi, în permanență. Prin unde. Aparatele urmăresc apoi fascicolul de comandă și ajung la videotelefonul de unde s-a solicitat. ― Asta-i tot? Nimic altceva? Ea își clătină capul. ― Nu, nimic. Pentru Gosseyn răspunsurile erau mult prea deschise. Dar exista totuși un mijloc de control. Detectorul de minciuni. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
obicei deja blochează evolutiv persoana respectivă. Din acest motiv Noi am spus că nu este o Întrebare importantă, pentru că voi ați numit-o problemă. În clipa În care ai definit ceva ca fiind o problemă, deja s-a transmis un fascicol de energie negativă care merge către Întuneric și mărește forța acestuia. Problemele nu ar mai fi probleme dacă nu ar exista cuvântul pe care voi l-ați creat și care dă naștere unor sentimente ce amplifică funcțiile malefice ale Întunericului
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se întinse pe patul de fier, care scârțâi sub greutatea lui. își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un pahar de spirt Royal. Nici unul dintre hamali, ca să zic așa, nu se Încumeta să facă o astfel de figură. Cât despre forța sa, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
domnul Nae și pe domnul Vladimir cum chibzuiau să pornească, chiar din noaptea respectivă, pe drumul Cadrilaterului, către Istanbul. Jeepul lui Calaican-junior porni huruind înfundat prin stratul imaculat de zăpadă albă, sfâșiind întunericul cu faza lungă a farurilor, până ce, în fascicolul lor, printre stejarii șoselei Cadrilaterului, se văzură două siluete de pelerini, ce se îndreptau mereu către sfânta lor țintă din Țările Calde. Ceată de bețivani nebuni! urlă la ei Anibal. Unde ați luat-o la picior pe vremea asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul lor. Pionii veneau de undeva, și, dacă erau umani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nu avea elice, doar niște fișe de metal care ieșeau din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi, și ei erau acolo. De când l-au trimis înapoi cu jumătate din vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aerul nu prezintă nici un semn de contaminare. Cred că suntem încă etanși. ― Iată cele mai bune vești din ultimele șaizeci de secunde, zise Dallas. Kane, aprindeți ecranele de viziune exterioară care mai sunt în stare de funcționare. Ofițerul executant îndreptă fascicolul celor trei camere. Pe ecrane dansară, fluctuante, confuze, forme vagi de relief, apoi aceste apariții fură înghițite de întuneric. ― Nimic. Suntem la fel de orbi afară ca și aici. Trebuie să ne procurăm neapărat un surplus de energie dacă vrem să aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]