805 matches
-
până la mine: voci, câteodată acoperite de muzică și de câte un hohot neașteptat de râs. Melodiile se derulau una după alta, și sunetele mă uneau și mă despărțeau, totodată, de ceea ce se petrecea în încăpere. Sub cerul nopții, am ascultat fascinată, “From Sarah with Love”, și melodia aceasta parcă mă amorțea, diluând impresiile din acea zi și dându-mi perspective reconfortante asupra viitorului. Am rămas mult timp, în fotoliu, pe terasă. Când într-un târziu, m-am întors în salon, cineva
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
își petreacă ore în șir cu privirile blocate în spirale sau pe umbra alungită. El nu-l suporta, simtea frisoane reci pe spate numai când încerca să fixeze vreunul din elementele acelea bizare. Despre ea, ce mai putea spune? Părea fascinată mai mult de tablou decât de persoana lui. Nu mai reușea s-o scoată din casă cu una cu două, iar dacă chiar ieșeau undeva, ea făcea tot posibilul să se întoarcă cât mai repede și se închidea în camera
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
2015)... XXVII. FETIȚA MEA, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. În preajma ta, iubit odor, Sunt multe flori, eu le ador, Cu un parfum amețitor, Și toate au povestea lor. Când dimineața mă trezesc, Eu fascinată le privesc Și simt cât sunt de-nmiresmate, Dar tu le-ntreci, dragă, pe toate! Însă din toate câte sunt, Cu al lor farmec pe pământ, Tu ești comoara minunată Din viața mea, iubită fată! Cu nufărul te-aș compara
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
mici, înmiresmate, Tu ești mai fină decât toate! Florile-s multe pe pământ, ... Citește mai mult În preajma ta, iubit odor,Sunt multe flori, eu le ador,Cu un parfum amețitor,Și toate au povestea lor.Când dimineața mă trezesc,Eu fascinată le privescși simt cât sunt de-nmiresmate,Dar tu le-ntreci, dragă, pe toate!Însă din toate câte sunt,Cu al lor farmec pe pământ,Tu ești comoara minunatăDin viața mea, iubită fată!Cu nufărul te-aș compara,E ca
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
nu i-am dat-o eu, ci numai Bunul Dumnezeu, care o are în grijă și o ocrotește. Ștefan eliberă mâna mamei și o prinse pe a Daliei ducând-o încet la buze pentru un scurt sărut, în timp ce o privea fascinat direct în ochi. Simți un tremur nervos în mâna fetei. Se vedea că este emoționată. O privi curios și cu interes. Dalia, roșie în obraji de emoție, își îndreptă privirea rugătoare cerând parcă ajutor Gloriei, de la care aștepta salvarea. Nu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > RONDELUL ZORILOR Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Rondelul zorilor Un orizont incendiat Ca o imensă acuarelă Un far ce stă de santinelă Privește cerul fascinat Adânc în suflet am păstrat Într-o imagine fidelă Un orizont incendiat Ca o imensă acuarelă Din necuprinsul irizat Venind din lume paralelă Pe valul fin ca o dantelă Nicicând nu e o bagatelă Triumf de zeu înaripat Un orizont
RONDELUL ZORILOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375136_a_376465]
-
putea să își revină. Pășise pe un covor roșu, iar în fața lui era o măsuță, pe care se găseau o cană și o farfurie cu fursecuri. Lângă, un fotoliu cu un spătar înalt. Sprijinindu- se de el stătea Moș Crăciun. Fascinat, micuțul înaintă fără a spune ceva. Doar ochii se mișcau când spre stânga, când spre dreapta. - Ho, ho, ho!, a râs Moșul. Pășește dragul meu. Știi...m- a surprins dorința ta, de aceea chiar voiam să te cunosc. S-a
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
încolo, când încoace, A zburat din câmp în tei, De-a făcut pe-o creangă groasă Pentru porumbița lui, Delicata sa mireasă, Un cuib pentru ea și pui ... Apoi a chemat-o: - Iată, Ai un mărțișor în tei ! Ea privește fascinată: Cuibul e din ... ghiocei ! Referință Bibliografică: MĂRȚIȘORUL SURPRIZĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1495, Anul V, 03 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MĂRŢIŞORUL SURPRIZĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379798_a_381127]
-
care înfierbânta imaginația lumii întregi. Liviu rămase în mașină, oferind celor doi îndrăgostiți ocazia unei plimbări speciale, într-un loc plin de istorie și magie. După mai bine de o oră de bucurie absolută, în care se plimbară și explorară fascinați, frumusețea unică a locurilor, sărutându-se pe aleile umbrite tainic de copacii maiestuoși ai parcului, pătrunși până în adâncul sufletului de importanța momentului și intensitatea sentimentelor ce-i răscoleau, cei doi îndrăgostiți se întoarseră cuminți la mașină, scuzându-se pentru așteptarea
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
Primăvara e aproape, și învinge mereu, mai devreme sau mai târziu. Cu o reverență elegantă, cele două mierle se înălțară în văzduhul străveziu, lăsând cele două ramuri aducătoare de speranțe să cadă într-o plutire lină și grațioasă, peste mulțimea fascinată. Referință Bibliografică: Legendele primăverii / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
au rămas ceva probe incriminatorii, de azi noapte! Izbucniră amândoi într-un râs complice, care atrase atenția celor doi păuni de pe pajiște, ce își înfoiară cozile, într-un evantai de pene și culori neasemuite. - Wooow, ce splendoare! exclamă Carlos, sincer fascinat. - Cristian trebuie să fie pe aici, pe aproape! deduse Lea amuzată. Haide ștrengarule, nu te mai ascunde! Se întoarse surâzând către Carlos, explicând: - Micul Cupidon își ascute săgețile, așa că oferă-i pieptul, ca să nu greșească ținta! Cum el o privea
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
mici suveniruri: câteva cărți de rugăciuni, o biblie veche pe care tata obișnuia să o răsfoiască adesea și de fotografii frumos înrămate ale celor din familia mea dintre care unii sunt azi doar umbre palide în arhivele amintirilor noastre. Privesc fascinată împrejur și din fibrele obiectelor îmi șoptesc icoanele dragi, povești și reînvie în minte întâmplări, sub forma unor flashuri ascunse în energii lor subtile, aureolate. Referință Bibliografică: Universul unde mă simt o prințesă / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
actualul prim-ministru al Spaniei și familia regală. Cuminți, urmează actori îndrăgiți și personaje de film sau de desene animate. Sportivi, oameni de cultură și de știință, tablouri celebre, de exemplu “Meninele” lui Velasquez, recreate în trei dimensiuni. Mă opresc fascinată în fața unei platforme care se învârte la infinit purtând dansatori de Flamenco. Alături Riki Martin și formația Beatles. Apoi Micheal Jackson și îndrăgitul interpret Julio Iglesias. Sunt aproape vii, îmi spun și mă apropii exagerat de mult de zâmbetul lui
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
POT ÎNȚELEGE PE ÎNGERI - LUCIAN DUMBRAVĂ Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe Lucian Dumbravă l-am descoperit pe youtube, când întâmpător m-am oprit la un video-clip. L-am ascultat fascinată recitand cu o voce frumoasă, plină, masculină și totuși melodioasă din lirica sa. De atunci am vizionat multe astfel de clipuri, cu poezii scrise de dânsul ori ale unor prieteni poeți. Oportunitățile oferite de canalul youtube și măiestria poetului fac
LUCIAN DUMBRAVĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378630_a_379959]
-
dezordine care acaparaseră întreaga societate, după euforia descătușării. Ce miracol! Teatrul Național, Filarmonica, Opera, vernisajele freamătă acum de, i-aș zice... lume nouă, dacă nu mi-ar fi frică de arhibătuta sintagmă, realmente de o lume cu care mă întîlnesc, fascinat, pentru prima oară. Pentru că sălile acestea celebre sînt, pur și simplu, înțesate acum de exponenții, aș vrea să-i cred exponenți, ai unei societăți românești care, oricît ne-am frăsui în dreapta și-n stînga, renaște spectaculos sub ochii noștri, hipnotic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rugat de reporter să-și deruleze, pe scurt, cariera. Cu inimitabila-i glumeață bîlbîială, referindu-se la unul din anii începutului său, nu uită să precizeze serios: după Hristos, se-nțelege... În pomenitul concert de la Iași i-am urmărit cu toții, fascinați, nealterata performanță dirijorală. Conducea orchestra mai mult din ochi, bagheta stînd calmă în mîna prudentului nonagenar: allegro ma non troppo. Două pilule: una de Orient Apropiat, alta de Occident... îndepărtat. Le avem și aici, la Iași. În coasta Medicinei, scăpată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vine la mine unu' (important) și mă-ntreabă: Căutați pe cineva? Pe mine, îi zic, privindu-l foarte serios. Năuc de răspuns, insul face stînga-mprejur. Ce găsesc acum despre Schopenhauer: unul din paznicii grădinii botanice prin care filosoful se plimba fascinat de ce vedea, atras de atitudinea vizitatorului și luîndu-l drept nebun, îl întreabă cine este. Bătrîne, răspunde Schopenhauer cu aer solemn, dacă ai putea dumneata să-mi spui cine sînt, ți-aș rămîne foarte recunoscător... În drumurile (constructive) prin Eternitatea, citesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stau la coadă ca la coadă. Dacă (îndrăznesc să spun) nu e, cumva, carență de caracter, atunci sigur e una de virilitate. A spus-o mai pe șleau fudulul Gauguin avînd în vedere chiar fuduliile. Superba Nicole Kidman (pe care, fascinat, am văzut-o săptămîna trecută în lejerul musical "Moulin Rouge"), despărțită de Tom Cruise, își contraria amicii cu schimbarea (nu neapărat intimă) a partenerilor. Cum era văzută la brațul unui bărbat, cum se vorbea de o nouă legătură: "Nicole, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dădu culoare 217 cu raze de înfloritoare dragoste. Rămase neștearsa, încîntătoare-alcătuire, inspirată, divin de omenească. 470 În drepte măsuri împărțindu-le, neobosit Los întocmit-a Nemuritoarele linii 218 peste ceruri, pînă cînd cu suspine de iubire, Blîndă și dulcea Enitharmon Fascinată suflắ nainte peste vînt Spectralii morți. Plîngînd, Nălucile priviră nemuritoarele lucrări Ale lui Los, si Închegîndu-se-n acele chipuri, Întrupate și Încîntătoare 475 În tinerețe și în frumusețe, găsind blîndă odihnă în brațele lui Enitharmon. Întîi Rintrah 219, și-apoi Palamabron
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la doar 25 de ani, Ivan Ivanovici Ivanov al nostru era cel mai adulat star al presei locale, dar și marea speranță a cititorilor întregii țări! (Cum avea și o rubrică permanentă la postul oficial de televiziune, lumea îl urmărea fascinată, iar femeile îl adorau. Și nu numai cele tinere, cele ce-și făceau în intimitate planuri romantice...) Acesta a fost Ivan Ivanovici Ivanov al nostru până ce... ...până ce concurența a născocit un plan perfid: a scos în secret pe piață un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
viitorii biografi 3 să le preia, Îmbogățindu-le cu câte un detaliu, unul de la altul. Prima, la Windsor, pe terasa castelului, când Brummell e Încă un foarte tânăr studios. O Întâlnire care Îl lasă pe prinț uluit (și, În secret, fascinat) de impertinența, aerul zeflemitor, indiferent chiar, ale colegianului de 16 ani. Farmecul enigmatic și ambiguu al acestui burghez necunoscut Îi dă fiori, scoțându-l din placiditate și plictis. Iar a doua oară sunt Într-un „față În față” decisiv. E
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și-al patimilor ei.// ...Atâția frați de-ai noștri În acest iad căzură!/ Hai, cruntă amazoană, să ne-azvârlim și noi,/ Ducând În veșnicie aprinsa noastră ură...”. La o primă vedere pare ciudat cum, Începând cu Baudelaire și Barbey, modernii fascinați de amazoane sunt, În majoritate, fervenți ai dandysmului. Vom Înțelege Însă În curând de ce anume pentru dandy, misogini prin structură sau măcar spernogini, amazoanele intră În categoria puținelor femei Îngăduite În preajmă, ba chiar simpatizate. Dar războinicele din care ne-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ecoul gloriei lui Cervantes sau a colonelului Lawrence, de pildă. Chiar dacă pe câmpul de luptă dandy-i nu uită nici măcar o clipă că aparțin unei specii ciudate, unui mod de a fi masculin cu totul aparte. Și totuși, stau acolo, fascinați, precum Marcel la Doncières, de strategie și tactică, dar și de mirosul prafului de pușcă, de sânge, de moarte. Un al doilea motiv ține de gândul de a-i chema cumva la ordine pe acești bărbați rebeli, de a le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
seama de modul cu totul ciudat În care dandy-ul Își percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
colecția de pietre de odinioară. Poșeta aceea veche marca una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru noi, geneza lumii minunate a memoriei sale: Paris, Pont-Neuf... O uimitoare galaxie în gestație, care își schița contururile încă vagi în fața privirii noastre fascinate. Exista, de altfel, printre vestigiile trecutului (îmi amintesc voluptatea cu care mângâiam cotoarele aurite și netede ale volumelor roz: Memoriile unui caniș, Sora lui Gribouille...) o mărturie și mai veche. O fotografie, făcută deja în Siberia: Albertine, Norbert și, în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]