KorAP: Find »[drukola/base=fascist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...38 >

945 matches

Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549

se formează acești fasciști este foarte diferit de cel tradițional. Acești zece ani de istorie italiană care i-au adus pe locuitorii Peninsulei să voteze în favoarea lui „contra” la referendum i-au produs - prin același mecanism profund - și pe acești fasciști a căror cultură este identică cu cea a partizanilor lui contra la referendum. De altfel, ei sunt câteva sute sau mii; iar dacă guvernul și poliția ar fi vrut, ei ar fi dispărut complet din scenă încă din 1969. Fascismul

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
ar fi cel al lui Spinola, nu al lui Caetano: ar fi, altfel spus, un fascism și mai rău decât cel tradițional, dar n-ar mai fi totuși fascism. Ar fi ceva ce, de fapt, experimentăm deja și pe care fasciștii îl trăiesc cu patos la un nivel monstruos, dar nu fără motiv. 24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism 1tc "24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism1" Ce este cultura unei națiuni? Se crede

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
se limitează la o clasă socială, la o categorie: aici însă, aceste fapte culturale și acest limbaj somatic sunt interclasiste. Într-o mulțime de tineri, nimeni nu va mai putea să deosebească, după corp, un muncitor de un student, un fascist de un antifascist; or, acest lucru încă mai era posibil în 1968. Problemele unui intelectual ce aparține intelighenției sunt diferite de cele ale unui partid sau ale unui om politic, chiar dacă poate ideologia este aceeași. Aș vrea ca detractorii mei

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani, nu am făcut nimic: 1. pentru ca discuția despre „Masacrul de Stat” să nu devină un loc comun, și nimic mai mult; 2. (și mai grav) pentru ca fasciștii să nu existe. N-am făcut altceva decât să-i condamnăm și să ne simțim cu conștiința împăcată pentru indignarea noastră; iar cu cât era mai puternică și mai insistentă indignarea, cu atât mai liniștită era conștiința. În realitate, ne-

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
am făcut altceva decât să-i condamnăm și să ne simțim cu conștiința împăcată pentru indignarea noastră; iar cu cât era mai puternică și mai insistentă indignarea, cu atât mai liniștită era conștiința. În realitate, ne-am comportat rasist cu fasciștii (mă refer mai ales la cei tineri): ne-am grăbit să credem, cu cruzime, că ei au fost predestinați rasial să fie fasciști și că în fața acestei alegeri a sorții nu mai rămâne nimic de făcut. Și haideți să nu

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
și mai insistentă indignarea, cu atât mai liniștită era conștiința. În realitate, ne-am comportat rasist cu fasciștii (mă refer mai ales la cei tineri): ne-am grăbit să credem, cu cruzime, că ei au fost predestinați rasial să fie fasciști și că în fața acestei alegeri a sorții nu mai rămâne nimic de făcut. Și haideți să nu ne ascundem: cu toții știam, în adevărata noastră conștiință, că atunci când unul dintre acei tineri se hotăra să devină fascist, lucrul acesta era pur

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
predestinați rasial să fie fasciști și că în fața acestei alegeri a sorții nu mai rămâne nimic de făcut. Și haideți să nu ne ascundem: cu toții știam, în adevărata noastră conștiință, că atunci când unul dintre acei tineri se hotăra să devină fascist, lucrul acesta era pur întâmplător, nu era decât un gest lipsit de motivație și irațional: și poate că ar fi fost de ajuns un singur cuvânt, pentru ca acest lucru să nu se producă. Dar nici unul dintre noi nu a vorbit

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
nu sunt reprezentanții fatali și predestinați ai Răului: nu s-au născut ca să fie fasciști. Nimeni - când au ajuns la adolescență și au fost capabili să aleagă, urmând cine știe ce rațiuni și necesități - nu i-a marcat rasist cu semnul de fasciști. Ceea ce îl împinge pe tânăr la o asemenea alegere este o groaznică formă de disperare și de nevroză; și poate că ar fi fost suficientă o minimă experiență diferită în viața sa, o întâlnire oarecare, pentru ca destinul său să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
se întâmplă întotdeauna, aceste alegeri s-au fixat pe un strat cultural. Și anume, cultura italienilor. Care, între timp, s-a schimbat complet. Nu în ideile exprimate, nu în școală, nu în valorile împărtășite în mod conștient: de exemplu, un fascist „foarte modern”, altfel spus, manevrat de expansiunea economică italiană și străină, încă îl mai citește pe Evola. Cultura italiană s-a modificat la nivelul trăit efectiv, concret. Schimbarea constă în faptul că vechea cultură de clasă (cu diviziunile sale nete

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
negative. Tăcere absolută asupra noilor valori adoptate în viața cotidiană de către păturile medii, cu consecința depășirii efective a clericalismului și a paleofascimului. Tăcere absolută asupra caracterului „scandalos” al noului fascism, ce anulează antifascismul clasic. Tăcere absolută asupra raporturilor rasiste cu fasciștii tineri și adolescenți. Răspunsul lui Ferrara constă în: a) simpla afirmație retorică a prezenței PCI (pe care n-a pus-o nimeni la îndoială!); b) o serie de supoziții în ceea ce mă privește, atribuindu-mi în primul rând, în mod

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
trebuia să înceteze a mai fi o națiune severă, econoamă, arhaică; trebuia să fie inserată în marele univers al consumului. Și, uite așa, America i-a pus probabil de acord pe De Spinola și Caetano. Dintre ei, cel mai rău fascist „real” e De Spinola (care, de altfel, mi s-a spus că a luptat într-o formațiune portugheză alături de trupele SS), pentru că eu consider că este mai rău totalitarismul practicat de capitalismul de consum decât cel al vechii puteri. Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
judecata asupra lor -, ajunge să creeze premisele atitudinii de respingere scandaloasă, din partea oamenilor de bine, a politicii radicale („de-a lungul liniei antifasciste Parri-Sofri1 se aude de douăzeci de ani litania oamenilor de bine din politica noastră”; „unde sunt oare fasciștii, dacă nu la putere și la guvern? Sunt toți acei Moro2, Fanfani 3, Rumor, Pastore, Gronchi, Segni 4 și - de ce nu? - Tanassi, Cariglia, poate chiar și Saragat 5 ori La Malfa 6. Împotriva politicii unor astfel de oameni cred că

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
nivel declarativ, purtătoare de valori cu care ei au crezut că pot glumi, dar care, de fapt, s-au dovedit a fi cele adevărate, care au anulat vechile valori ale trecutului și i-au distrus dintr-un foc și pe fasciști, și pe antifasciști (cei de astăzi). Chiar și minimul ce li se putea solicita - și anume o oarecare capacitate de administrare - se dovedește a fi o cumplită iluzie, de care italienii vor trebui să-și dea seama, pentru că, la fel

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
explicabilă în cazul lui Ferrara, dar la el în nici un caz, Bocca a luat ad litteram - poate printr-o relatare orală mult simplificată a vreunui coleg, pentru că nu mi se pare posibil ca el chiar să fi citit - identificarea dintre fasciști și antifasciști (în sensul pe care l-am precizat mai sus), precum și calificarea drept fascistă a noii puteri care nominal este antifascistă. Bocca a transformat acești termeni într-o țintă blasfemitoare și a pornit și el linșajul. Va să zică eu țip

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
prost” ce am scris eu - reducându-mi cuvintele printr-o cumplită simplificare -, Prezzolini 2 a înțeles exact contrariul. Pannella scandalizează pentru că luptă în numele tuturor minorităților, nu doar al lui Don Franzini, ci și al mahomedanilor, al budiștilor, poate chiar al fasciștilor și al adversarilor de la vremea respectivă (inclusiv Prezzolini). Prin urmare, Prezzolini îl provoacă cu o ironie josnică pe Pannella să facă ceva ce Pannella chiar face, în baza unui principiu absolut formal de democrație pe care Prezzolini nu este în

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
responsabililor de masacrul de la Milano, din 12 decembrie 1969. Eu cunosc numele responsabililor de masacrele de la Brescia și de la Bologna, din primele luni ale lui 1974. Eu cunosc numele „întâlnirii la nivel înalt” ce i-a manevrat atât pe vechii fasciști care au pus la cale loviturile de stat, cât și pe neofasciștii care au fost autorii materiali ai primelor masacre, dar și, în sfârșit, pe „necunoscuții” autori materiali ai masacrelor mai recente. Eu cunosc numele celor care au gestionat cele

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
a înțelege - vor acuza această intervenție a mea că este personală, particulară, minoritară. Ei și? 30 ianuarie 1975. „Sacer”1tc "30 ianuarie 1975. „Sacer”1" Dragă Moravia, s-au scurs deja câțiva ani de când evit să mai fac pe cineva fascist (chiar dacă, uneori, tentația este puternică); pe de altă parte, evit să mai fac pe cineva catolic. Toți italienii au unele trăsături fasciste sau catolice. Dar să ne acuzăm pe rând de fascism și de catolicism - privilegiindu-i pe acei toți

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
textele marxiste (care sunt științifice, nu tehnice), cât din textele sociologice. Sociologia este o știință burgheză. Modelele sale sunt anglo-saxone și franceze. De altfel, și retorica bazată pe „hiperbola simplistă” are trăsături admirabil de burgheze. Vezi, de exemplu, limbajul futurismului (fascist). Limbajul ziarului Lotta continua 1 și (la un nivel mult inferior) cel al publicației Potere Operaio 2 sunt un amestec de „scriitură” paradoxală, de scandal à la Marinetti 3, și de „scriitură” sociologică anglo-americană. În plus, pentru a fi „populare

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
stângii tradiționale și noii stângi („ajunge cu această stângă măreață doar la înmormântări, la comemorări, la proteste, la celebrări; toate astea sunt, și ele, «fasciste»”), fascismului și, mai ales, în mod sublim, antifascismului („dar cine sunt, la urma urmei, acești fasciști împotriva cărora de douăzeci de ani vă constituiți... într-o uniune sacră, într-o armată a salvării mohorâtă și pașnică?”, „...unde sunt fasciștii, dacă nu la putere și la guvernare? Sunt acei Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
ele, «fasciste»”), fascismului și, mai ales, în mod sublim, antifascismului („dar cine sunt, la urma urmei, acești fasciști împotriva cărora de douăzeci de ani vă constituiți... într-o uniune sacră, într-o armată a salvării mohorâtă și pașnică?”, „...unde sunt fasciștii, dacă nu la putere și la guvernare? Sunt acei Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3, Gronchi 4, Segni 5 și - de ce nu? - Tanassi 6, Cariglia 7 și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
Lucru nu lipsit de importanță, deoarece face din homosexualitate o problemă universală din punctul de vedere al clasei și deci inevitabilă. Marxismul, care o evită sau, mai mult decât atât, o neagă cu dispreț, nu este mai puțin periculos decât fascistul ce a vrut să convingă parlamentul francez să definească homosexualitatea drept o „calamitate socială”. Dar nu asta voiam să spun. „Momentul politic” al homosexualității trebuie căutat în altă parte, chiar dacă la periferia vieții publice. Voi recurge la exemplul iubirii dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
a comite o mistificare. Pentru mine, chestiunea este foarte complexă, dar și foarte limpede: adevăratul fascism, am spus-o și o repet, este cel al societății de consum, iar creștin-democrații s-au pomenit că sunt, fără să-și dea seama, fasciștii adevărați și autentici de astăzi. În acest mediu, fasciștii „oficiali” nu sunt altceva decât continuarea fascismului arheologic, și pentru că asta sunt ei, nu trebuie luați în considerație. În acest sens, Almirante 1, oricât ar fi încercat să se pună la

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
complexă, dar și foarte limpede: adevăratul fascism, am spus-o și o repet, este cel al societății de consum, iar creștin-democrații s-au pomenit că sunt, fără să-și dea seama, fasciștii adevărați și autentici de astăzi. În acest mediu, fasciștii „oficiali” nu sunt altceva decât continuarea fascismului arheologic, și pentru că asta sunt ei, nu trebuie luați în considerație. În acest sens, Almirante 1, oricât ar fi încercat să se pună la curent, pentru mine este la fel de ridicol ca Mussolini. Un

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
Iată de ce se manifestă o ură mai mare, un scandal mai mare, o capacitate mai mică de a ierta... Doar că această ură se îndreaptă, în anumite cazuri cu bună-credință și în altele cu rea credință, asupra țintei greșite, asupra fasciștilor arheologici, în loc să se îndrepte asupra puterii reale. Să luăm pistele negre. Eu am o idee poate puțin romanescă despre acest lucru, dar pe care o consider corectă. Romanul este în felul următor. Oamenii de la putere, aș putea chiar să dau

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
imediat, exact aceleași persoane au gestionat strategia tensiunii antifasciste. Masacrele au fost deci comise de aceleași persoane. Înainte, au pus la cale masacrul din Piața Fontana, acuzând extremiștii de stânga, apoi pe cele de la Brescia și Bologna, acuzându-i pe fasciști și încercând să-și refacă în grabă acea castitate antifascistă de care aveau nevoie, după campania referendumului și după referendum, pentru a continua să gestioneze puterea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. În ceea ce privește episoadele de intoleranță pe care dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]