73,127 matches
-
Răscoala de Liviu Rebreanu. Aici blîndețea tradițională românească se manifestă atît la răsculați, cît și la organele de represiune, încît, la lectură, cititorul e siderat. N. Iorga își declară stupefacția în fața paginilor crude. Un fiu de arendaș care necinstise o fată e prins și jugănit de tatăl acesteia, castrator de porci profesionist, cu un briceag. Mai tîrziu, descriind aceleași evenimente de la 1907, Z. Stancu se va lua la întrecere cu Rebreanu inventînd o armă de exterminare inedită: plugul cu care se
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
pensie, vă mai amintiți de păcatele tinereții, mai faceți un jogging sub clar de lună... Strănepoata răzeșilor a înțeles din ,jogging" ce-a putut, așa că s-a ridicat rapid din fața televizorului spunându-i Claustrinei cu mare năduf: -Mai bine îmbătrâneai fată decât să te măriți cu păgânu'! Evident, ,păgânul" era Haralampy care, cu un zâmbet sardonic, tocmai ducea clondirul cu ,bistrițeană" la gură. -...Însă nu aceasta este problema, continuă el, ci faptul că în noua orânduire telesclavagistă, la noi se încearcă
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
Ruj pe icoane, volumul de debut al Liviei Roșca (Premiul de debut al Editurii Cartea Românească) este alcătuit cinematografic, din mai multe secvențe ilustrative pentru devenirea unei femei. Cele trei secțiuni ale cărții, Ferma cu 300 de hectare, Erau doar fetele în cameră și Ruj pe icoane corespund unor vârste și unor întâmplări care au marcat decisiv personalitatea eului feminin (nu neapărat Livia Roșca însăși) care se confesează în versuri. Fiecare poem este un instantaneu cinematografic, un diapozitiv sau o fotografie
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
continua aventura mult după terminarea lecturii, la Robert Șerban ușa se închide și nu mai rămâne nimic dincolo de litera textului. Voi cita, spre exemplificare, unul dintre poemele sale din volumul Cinema la mine-acasă: "cine nu vede dunga subțire a tinerei fete/ ce s-a ivit/ ca orizontul/deasupra blugilor strâmți?// toți clipim/ de parcă urmează să iasă soarele/ și nu vrem să fim prinși nepregătiți// dar mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă". La
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
și de o tărie sufletească admirabilă; după trup ea era femeie, dar era respectată de toți antiohienii pentru bunăstarea și pentru neamul ales din care se trăgea, precum și pentru cinstea ei deosebită. Ea își crescuse copiii în legile credinței, două fete tinere deosebit de frumoase la trup, care acum se apropiau de floarea vârstei. Mânați de pofte sălbatice față de aceste făpturi, mulți au pus în lucrare toate mijloacele ca să afle unde le este ascunzătoarea. Până la urmă au aflat că trăiau între străini
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lichidul din trup se topea ca ceara și se scurgea picătură cu picătură<footnote Notă Pr. Bodogae: Dacă chiar legislația editată de Constantin cel Mare prevedea pedepse precum turnarea plumbului topit în gura celui care ar fi comis răpirea unei fete, ne putem închipui că cruzimea persecuțiilor, oricât de rafinată ar fi fost, nu-i neverosimilă. (n.s. 30, p. 402) footnote>. Dar nici după aceste chinuri el nu s-a încovoiat, cu toate că adversarii lui se vedeau învinși și aproape neputincioși în fața
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 528) „Ce făceau tiranii vărsători de sânge în perioada prigoanelor? Prindeau câte o fată tânără, fecioară și cu trupul fraged, mai moale decât ceara. O răstigneau, îi sfâșiau coastele cu ghiare de fier. Sângele curgea râu din rănile ei adânci. Însă preacurata mireasă a lui Hristos răbda chinurile nădăjduind în Împărăția cerurilor. Astfel, în vreme ce
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cei doi o realizează în final (în capitolul XIV, care e unul de deznodământ) Ghior, revenit dintr-un azil de bătrâni. Filimon este copilul lui Nichifor Fătu, rezultat al unui șantaj odios săvârșit în tinerețea sa de comisar asupra unei fete de șaptesprezece ani pentru a-i salva tatăl. Ulterior a fost smuls mamei, căreia i-a spus că a murit. Filimon o va regăsi însă în mod misterios pe mama sa în "bunica Ștefana" și va înțelege că fiica acesteia
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
date biografice ale autoarei. S-a născut la 13 aprilie 1862 la Tarcău, județul Neamț, și-a făcut studiile liceale și universitare la Iași, unde a fost, din 1895, profesoară de istorie și apoi, din 1902, directoare la Externatul de Fete din Iași, devenit, din 1905, Liceul ,Oltea Doamna", instituție de învățământ pe care o va prezenta în Istoricul Externatului de Fete din Iași (Iași, 1907). A fost o militantă pentru drepturile femeilor, editând în această direcție revista Unirea femeilor române
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
universitare la Iași, unde a fost, din 1895, profesoară de istorie și apoi, din 1902, directoare la Externatul de Fete din Iași, devenit, din 1905, Liceul ,Oltea Doamna", instituție de învățământ pe care o va prezenta în Istoricul Externatului de Fete din Iași (Iași, 1907). A fost o militantă pentru drepturile femeilor, editând în această direcție revista Unirea femeilor române (1909-1916). S-a stins din viață în 1931, la Iași. Din câteva scrisori, către N. Iorga și G. T. Kirileanu, deducem
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
cît monumentale și chiar solemne, prin care s-ar vesti că literatura e o modelare a tot ce ștergi, fără încetare, cu nădejde." În lumea în care (spune o poezie din cele rătăcite printre negative de fotografie cu flori, filme, fete sau mătuși) îți moare o rubrică, unde trăiești și pleci (te pleci?) din "umilenie", și te suporți, erorile fac o literatură. Ele, partea cea mai colorată a unei vieți negru pe alb. Scrisori la un prieten. P.S. Am cumpărat, din
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
toată goliciunea sa... Goliciune ?!? Ehe! Soare, ștrand, goliciune, căderi pe stradă din cauza căldurii și o reporteriță de televiziune, hărnicuță și zeloasă, tocmai întrebându-l pe un bătrânel căzut leșinat pe trotuar: -Ce s-a întâmplat ? V-ați pierdut conștiința ? -Biata fată, din cauza căldurii, confundă termenii, zice nevastă-mea, Coryntina împăciuitoare... -Ei, cum să fie confuzie, dragă ?, o lămuresc. În caz de leșin, din punct de vedere reportericesc, cunoștința și conștiința e același lucru... O, dar câte se spun la televiziune! Mai
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
originale scriitoare tinere ale lumii hispanice. Castele de carton, cel mai recent roman al autoarei, finalist al Premiului Internațional Rómulo Gallegos în 2005, este o poveste despre artă, sex, dragoste și moarte. Despre un trio amoros - doi băieți și o fată - și paradisul visat, care devine paradisul pierdut. María José Sanchez crede că vocația ei artistică este să picteze monstruozitatea vieții; Jaime González, extravertit și cuceritor, vrăjitor al penelului, poate reproduce opera oricărui maestru, dar nu reușește să-și găsească stilul
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
trimis deja banii pe luna asta, bașca darul de Bobotează de la nașul meu. Asta înseamnă că sunt bogat. Dacă vă mulțumiți cu un hamburger, vă invit... Don Aristóbulo era tatăl lui Jaime, al altor trei băieți și a încă patru fete, cărora nici gând să le plătească o școală la Madrid. Cu băieții era mai generos, dar la limită: Jaime n-avea niciodată un chior, deși era cel mai mic dintre ei. Asta nu părea să-l deranjeze prea mult, știa
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Patriei, materializarea viziunii și echivalarea țăranului român cu un Hristos contemporan, ca la Ion Gheorghe. Autoarea improvizează pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică. Și când poeta privește către cer, încropind "dialoguri" cu Dumnezeu, versurile ei nu sunt altfel decât mediocre și triviale: "când
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
doi fii. Cel mare, Justin Cobb, închis în sine și deci singuratic, are bizarul obicei de a-și suge degetul mare, confruntat cu o groază de dificultăți: părinții îl vor da la o facultate aproape de casă, el tînjește după NYU, fata pe care o place nu-l acceptă așa cum e, la școală i se reproșează că nu depune suficiente eforturi, iar mama (Tilda Swinton, și producător executiv) pare îndrăgostită de un star TV. Ca atare, Justin începe o saga în încercarea
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
cu tot - (în Muntenia, nu riști dacă unei femei necunoscute, la țară, îi spui Marioara...). îmi adusese aminte, fiindcă, fimeia mea, de aici, din cazul ăstălalt, pe care o văzusem din mersul acceleratului meu, după Periș, era, din contră, o fată, care avea pe ea doar o rochie roșie ca focul, - nu plapuma - și era tânără de tot, așa că putea să o cheme, invers, LENU} A, - și n-am mai zis nimic pe chestia asta, gândindu-mă că un fochist de
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
obicei pentru a descrie efectul vreunui deodorant - i se potrivește ca o mănușă celui de-al doilea lungmetraj al lui Pawlikowski: revigorant. Povestea seamănă teribil cu Legături bolnăvicioase, ambele filme fiind adaptări literare. Ale unor romane cu autor feminin. Două fete, Tamsin (Emily Blunt) și Mona (Nathalie Press), destul de însingurate și alienate, din clase sociale diferite, la fel de plictisite, își petrec vara împreună. Cu multă lene, alcool, țigări, droguri și gratuitate. Erotismul există, fără ca nici o suspiciune să planeze peste el. Amenințarea la adresa
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
lene, alcool, țigări, droguri și gratuitate. Erotismul există, fără ca nici o suspiciune să planeze peste el. Amenințarea la adresa relației pare a fi încorporată de fratele Monei, Phil, interpretat de un Paddy Considine la fel de reușit și adecvat cum îl știți (nu că fetele ar juca prost, dimpotrivă, Press a fost catindată la distincția pentru cea mai bună actriță acordată de Academia Europeană de Film). Mai există o asemănare cu Legăturile: calitatea excelentă a imaginii, bașca modul de filmare, operatorul lui Pawlikowski manevrînd o
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
undeva la est", cică nu în camera de gazare, ci împușcat de un soldat german. În închisoare, de la care se pleca numai spre lagăre de exterminare, adolescentul trăiește și miracolul primei iubiri. Într-o bună zi se îndrăgostește de Miriam, fata de la bucătărie care le distribuie copiilor infimele rații de lapte, iar dovada că și ea îi împărtășește sentimentele ar consta în faptul că îi servește zilnic lui Ivan rații triple. Abia după douăzeci de ani scriitorul află de la o mătușă
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
eu admirându-i proza, bărbată. }in minte că îl tachinam mereu pe chestia basarabencei, Ludmila, parcă, din Un port la răsărit. Când cei doi amanți, locotenentul și ea, stau în pat, dimineața, după o noapte năpraznică de amor, și când fata, somnoroasă încă și ciufulită, mormăie, printre căscături, replica celebră: Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de mine... Tudoran râde, timid; ca și cum nu el ar fi autorul; și lasă capul în jos
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
cinovnic cu drept de clasa întâia la tren ia cu dânsul un copilaș blond, pe care nu-l poate scoate destul de răpede pe fereastră când sună de plecare; și mama care nu știe ce să facă de frică..."; o rusoaică - "fata aceea bătrână cu fața galbenă și părul gros, sămănat cu fire tari, albe, tăiat scurt"; soldații care "încarcă bagaje, plecând la luptă. Sunt bine gătiți, unii au șăpci roșii, alții albe, pantaloni negri în cizme, sabia le atârnă de cingătoarea
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
plece spre altele de care n-are habar? Nu, să stea, pironit, în piața Matache Măcelaru, în fața unei vitrine cu flori. În fața spectacolului vieții, cu-atît mai fov cu cît se trece mai repede. De fapt, într-un roman plin de fete și de flori, mai ales de flori, nu cred că putea Fântâneru găsi o imagine mai plastică a însoțitorului de bord, surogat de companie la naștere, la botez, la petreceri, la înmormîntare. Flori grele, mirosind apăsător, narcotizează o ființă care
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
de întâmplările din jur. Petru este intelectualul puțin bizar, rupt de viața socială, care trăiește mai mult în amintire. Poartă în suflet Portugalia tinereții sale, pentru el timpul a înghețat în Lisabona de la mijlocul deceniului opt, este încă îndrăgostit de fata la care visa în urmă cu un sfert de veac. După ce se stabilește în Portugalia are șansa de a-și vedea împlinită iubirea pentru Isabel, iar ulterior acestui moment de vârf, intensitatea corespondenței sale scade simțitor. Isabel este o femeie
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
a unui tip, iar la un moment dat chiar se duce să se cace... Ar fi trebuit să pun ghilimele pentru că acestea nu sînt parafrazele mele sînt chiar versurile poetei. Brutal spus, Diana Geacăr se înscrie și ea în lista fetelor dezinhibate care debutează în literatură cu propria menstruație. Am mai citit această poezie pre(ten)țios-vulgară de cîteva ori pînă acum. De fapt, am citit-o de atîtea ori încît aș putea s-o scriu eu însumi dacă mi-aș
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]