415 matches
-
în noi înșine, este în noi, și este singurul dușman cu care ne putem confrunta direct și pe față. Dușmanul principal se află efectiv în noi: este futilitatea noastră, viața noastră trăită "din zi în zi", catalepsia noastră, descompunerea noastră, fatalismul nostru. El se regăsește în aceeași măsură în optimismul nostru neghiob și în deznădejdea noastră resemnată. El se regăsește în incapacitatea noastră de a reflecta asupra destinului nostru și de a ne asuma comunitatea de destin. La fel, principalul dușman
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a fi în istorie. V. Pârvan sesiza odată că la popoarele prea chinuite "se formează un fel de carapace spirituală, în care sufletul se refugiază spre a se păstra intact. Observatorul superficial vede numai carapacea pietroasă și inertă: în specie, fatalismul, insensibilitatea la nevoile unei vieți mai omenești, tradiționalismul, neîncrederea față de orice om sau lucru nou, asprimea și necioplirea în diferite manifestări individual-sociale. Dar observatorul răbdător, care stă și așteaptă să iasă din scoica colțuroasă adevăratul organism adăpostit înăuntru, are bucuria
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în raport de "condițiunea persistentă", destinul este "ceea ce trebuie să se întâmple, nu în vederea unor scopuri personale sau sociale, ci ceea ce trebuie să se întâmple după legea imanentă a substanței sufletești, pe care individul și poporul o au în sine." "Fatalismului cosmic îi corespund splendida etică optimistă, păgâno-creștină, care dă celui nedreptățit siguranța că răutatea nu va rămâne nepedepsită și că deci el poate aștepta cu resemnare filosofică această pedeapsă imanentă nedreptății". În prima sa lucrare de anvergură, Essai pur la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și ale tuturor popoarelor romantice că în conștiința poporului nostru este adânc înrădăcinată credința în fatalitate, ca de altfel, la toate popoarele din Peninsula Balcanică. Expresiile "așa i-a fost scris", "așa i-a fost să fie" se apropie de fatalismul oriental, dar concepția despre Ursitoare poartă amprenta Destinului elenic (putere oarbă, surdă, inexorabilă).în basmul românesc, ca și în unele versiuni paralele, elementul creștin s-a suprapus și a fost asimilat. Capitolele din Studii folclorice (Ielele sau Zânele Rele, Zilele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cele două entități vizând capacitatea lor de modelare a vieții omului. Timpul personal al omului se află inclus într-un timp social, într-un destin comun. Ov. Papadima se împotrivește modernizării, militând pentru tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor în legătură cu fatalismul unui neinițiat în folclor, care vede în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tradiția autohtonă, gândiristă. În capitolul Destinul, respingând fatalismul de orice tip, cercetătorul arată că trebuie să privim credințele despre Soartă și Noroc pornind de la modalitatea creștină a culturii poporului nostru. Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor în legătură cu fatalismul unui neinițiat în folclor, care vede în lume un întreg furnicar de ființe stranii (Ursitele și Ursitoarele; zânele bune și zânele rele; Partea; Piaza Bună și Piaza Rea; Noroacele, Diavolul și Spiridușul; îngerii și sfinții; Ceasul Rău și Sfânta Cruce
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cei interesați se remarcă o grupare ce vorbește cu pietate despre destin, în timp ce alții "flirtează" cu el sau sunt "îmbufnați". Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la libertate (se spune că un factor oarecare "a rupt" destinul unui om, s-a pus în calea destinului său, ceea ce nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea, constatăm în literatura română veche o privire ceva mai nuanțată asupra sorții, asupra poziției omului în lume. Această viziune nu iese din cadrele bisericești, însă ea devine ceva mai personală și nu mai adoptă integral fatalismul. Nu întâmplător, cei care inovează, deși într-un mod mai degrabă timid, față de doctrina Bisericii Ortodoxe, înțeleasă ca o dogmă față de care nu te poți abate, au fost scriitorii culți, cei care luaseră contact cu diverse opere filozofice și istorice
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
umane.El populează basmele cu o mulțime de personaje și elemente de decor precum Dumnezeu, Sf. Petru, pustnici, acțiuni, jurăminte, obiecte sacre, etc.În ceea ce privește relația dintre destin și cele două faze amintite de evoluție a culturii populare, putem observa că fatalismul , frica în fața necunoscutului, împăcarea cu soarta, au căpătat mai târziu o raționalizare. Astfel , în cele mai reușite narațiuni din punct de vedere literar, se sincretizează aspirația milenară a umanității de a concepe viața nu ca pe o întâmplare , ci ca
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se întorc împotriva împreunării dintre aceste științe și hipertehnologiile prezentului. În acest sens, virtualul devine nu omologul vitalului, ci omologul viralului, al metastazei cancerigene care macină și consumă umanul până la epuizare. Discutând ingineria genetică, bioinformatica sau tehnoștiința clonării în termenii fatalismului, prin care rezistența și profilaxia umane sunt zadarnice și efectele tehnologice distrugătoare și patologice, criticul tehnocultural judecă limita acestor configurații virtuale drept ipostaze ale „dublului” radical, o materializare protezică a dead-line-ului existenței. Posibilitatea creării unor „aberații” sau a unor forme
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
La rubrica „Cronica ideilor”, A. Joltea sondează ideile filosofiei antice grecești în cosmogonia modernă (1987). Rubrica „Eseuri” găzduiește materiale incitante. Astfel, Caius Traian Dragomir scrie despre Lucian Blaga sau Eul între două epoci, Identitatea și identificarea în orizontul culturii, Miorița - fatalism românesc?, Resortul tematic. Floria Bratu inventariază câteva ipostaze ale lecturii operei lui Proust, iar Gh. Vlăduțescu își intitulează un prim articol al anului 1993 Marea ruptură (Filosofia în zorii creștinismului), pentru ca mai apoi să analizeze Filosofia augustiniană a spiritului. Aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
în poeziile cu formă fixă (sonete). Poarta cetății propune un univers pe deplin structurat, din coordonatele căruia poetul va porni în mai multe direcții, fără a le părăsi cu totul vreodată. Ezitarea între interogații și ipoteze, între pulsiuni vitaliste și fatalism, pe axa a două simboluri - pădurea și cetatea -, instituie o poezie misterioasă, care obține efecte din impactul ideilor cu concretul și din sugestia unui spațiu opac, neguros, unde cunoașterea rațională nu are acces. Forța evocatoare a naturii nu pune totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
ordinii realității pe care vrea să o instituie este pusă pe seama evoluției istorice, momentele acesteia devenind, astfel, fenomene fatale. C. Rădulescu-Motru nu nesocotește o asemenea perspectivă teoretică, de vreme ce o consideră formă de tranziție către personalismul energetic, dar nici nu îngăduie fatalismul pe care ea îl propune. În capitolul "Personalism anarhic și personalism energetic" din lucrarea Personalismul energetic, locul în care autorul se ocupă de aceste forme ale per-sonalismului, recunoaștem o distincție (e drept, implicită) între ordinea de finalitatea și finalism. Folosesc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la infinit punerea în posesie, astfel încât abia în 2000 s-a putut considera că procesul era în linii generale încheiat. Această odisee nu s-a limitat la a epuiza ce mai rămăsese din energia lumii rurale, sau la a confirma fatalismul acestei lumi, unde prea puțin din raporturile de putere se schimbase după 198978. Pe un plan mai general, legea 18 a ținut departe de economia de piață proprietatea funciară, căci legea interzicea vreme de 10 ani vânzarea proprietăților recuperate; efectele
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aflăm un sintiment marea într-ensul; pentru quo e mare capul unui popol sau națiuni que nu suffere jugul quellor que lau alles. [...] Decebal era datori sieși și populului seu să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe regele dac să caute libertatea pentru poporul său. Mai mult decât atât, modul în care Heliade îl portretizează pe Decebal confirmă încă o dată regula generală că trecutul este scris
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
așa de mari însușiri, poporul român trebuia să fie de multă vreme pe aceiași treaptă de cultură cu popoarele apusene: Francezii, Italienii, Englezii. Dacă a rămas multe vreme înapoiat în cultură, aceasta se datorește situației geografice" (Constantinescu, 1928, p. 10). Fatalismul geografic și blestemul Carpaților (ca element despărțitor al unității destinate a românilor) sunt motivele invocate pentru justificarea întârzierii cu care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei naționale românești, românii au reușit să învingă natura, realizând Marea Unire. Voința de unire a românilor a răzbit împotriva fatalismului geografic, transformând Carpații din zid natural ce separa leagănul românității - Transilvania - de spațiul danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-). Ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cornea, Constantin Mille, vezi și Ionel Maftei, Personalități ieșene, I, Editura Universitas, Chișinău, 1992, pp. 206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-ar fi cauzat până la urmă moartea. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
instinct. Orice fenomen, spune gânditorul este necesar ( determinat), privit în sine, ca voință, orice fapt interior al omului este liber, nefiind supus legii cauzalității. A. Schopenhauer identifică esența umană cu voința pură, egoistă, nemodificabilă, ajungând astfel, la contestarea libertății, la fatalism și la pesimism, deoarece deciziile concrete ale omului decurg în mod fatal din natura sa internă, egoistă, imuabilă. Ideea definirii omului prin voința sa egoistă a fost preluată și de către Friederich Nietzsche , care pleacă de la premisa că viața este voința
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
lui Jean Paul Sartre, potrivit căreia ” omul este condamnat să fie liber”. Laplace afirmă: tot ceea ce se petrece este în principiu, complet previzibil, decurge concluzia că toate fenomenele sunt necesare, inevitabile și predeterminate. Vasile Conta , autor al unei teorii a fatalismului susține ” toate fenomenele din lume, fie ele fizice, morale sau intelectuale, sunt reglate după legi fixe și naturale, că,așadar, nu există nimic din tot ceea ce s-a numit voință liberă omenească sau dumnezeiască, nici din ceea ce s-a numit
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
nu poate determina voința însăși, care este inaccesibilă, inscrutabilă și impenetrabilă. Tabloul corect este deci următorul: omul voiește și este ceea ce este prin voința sa; ulterior, prin cunoaștere se familiarizează cu propria sa fire. A. Schopenhauer afirmă: Fr. Nietzsche critică fatalismul, ”viața este voință de putere, eu sunt liber, el trebuie să se supună”. Există doar libertate, o libertate absolută. Noțiunile de cauză și efect sunt simple ficțiuni convenționale necesare descrierii uzuale și înțelegerii reciproce. Ideile de cauză, succesiune necesară, lege
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
libertatea există, omul poate fi liber , în cel de-al doilea însă nu. Omul poate fi liber în senul că nici o forță exterioară nu l constrânge să facă sau nu un anumit lucru. Vasile Conta, autor al unei teorii a fatalismului, afirmă că nu există nici cea mai mică deosebire între legile fenomenelor sociale și acelea ale lumii fizice propriu-zise, și unele și altele sunt exacte, inflexibile și prin urmare fatale. S-a străduit să arate că toate fenomenele din lume
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
există nimic din ceea ce s-a numit întâmplare și că în lume nu există decât materie care se mișcă și se metamorfozează până la infinit în spațiu și timp, ascultând de legi fatale, nu rămâne nici un loc pentru libertatea voinței umane. Fatalismul în determinismul universal, . Concepțiile strict deterministe sunt considerate concepții ce anulează responsabilitatea prin predeterminarea absolută, implacabilă pe care o sugerează. Liberul arbitru înseamnă noutate, înseamnă altoirea pe tulpina trecutului a ceva ce nu este sădit acolo dinainte. Concluzia sugerată de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
tricentenar și părăsit, nici stricăciunile produse de intemperii, eroziuni și salitra mării din preajmă. Într-un fel, era și o luptă cu timpul, al cărui caracter liniștit nu-i ascundea victoria inexorabilă. Deși nici măcar asta, conchidea Faulques cu un vechi fatalism profesional, căci văzuse ceva crăpături În viața lui, n-avea prea mare importanță. Durerea - un junghi ascuțit În coaste, deasupra șoldului drept - a sosit la fix, fără să se anunțe de astă dată, punctuală la Întâlnirea pe care o aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
minimă necesară 25, fără de care nu e posibilă privirea. Adică analiza, autoscrutarea. Voința de autocunoaștere singură nu e suficientă nici ea. Simplele declarații ale celui care se analizează 26 nu ajung. Dimpotrivă, operația pare a fi supusă unei doze de fatalism: nu ești analizat sau nu te analizezi doar prin simplul act de voință, prin opțiune inconștientă: pentru autorul de jurnale, ca și pentru auto-analistul de vocație, mărturisirea funcționează ca o asigurare pe viață 27, condiție primă a supraviețuirii, dusă până
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]