714 matches
-
trăit niciodată în China. Niciun alt animal nu a primit mai multă atenție în artă și literatură. În Biblie este amintit de 130 de ori. În arta epocii pietrei, în special în picturile rupestre, se întâlnesc frecvent desene reprezentând lei. Felinele actuale au apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 10.800.000 milioane de ani. Leii, împreună cu jaguarii, leoparzii și tigrii s-au desprins de celelalte subfamilii de felide și fac parte în prezent din subfamilia Pantherinae. Leii pot
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
naturale și alte fructe au un conținut de benzoat de sodiu care se apropie de această limită Programul Internațional de Securitate chimică, nu a găsit efecte adverse la om la doze de 647-825 mg / kg de greutate corporală pe zi. Felinele (pisicile) au o toleranță semnificativ mai scăzută față de acid benzoic și sărurile sale decât șobolanii și șoareci. Cu toate acestea benzoatul de sodiu este permis ca aditiv alimentar de la până la 0,1%, în conformitate cu buletinele oficiale AFCO Acest mecanism începe cu
Benzoat de sodiu () [Corola-website/Science/314530_a_315859]
-
54 de ani, cu puțin mai mult decât dublul duratei medii de viață a unui tigru în captivitate, care este de 26 de ani. Fost programator în Marina Militară americană, Dennis Avner a luat decizia de a se transforma în felină după o discuție cu un șef de trib indian, care l-a îndemnat să meargă pe "calea tigrului". Astfel, el a încercat să devină într-o tigroaică, iar transformările i-au adus "multă faimă, dar niciodată noroc, după cum spun prietenii
Omul Tigru s-a sinucis () [Corola-journal/Journalistic/65536_a_66861]
-
stabilească un nou record mondial, având în vedere că „puterea să specială” nu poate fi explicată de nimeni. 2.Îmblânzitorul de lei. Kevin Richardson este un expert în studiul animalelor, spune ca se bazează pe instinct atunci când se apropie de felinele mari și reușește să le îmblânzească, formând legături sentimentale cu acestea. Nimeni nu știe cum acesta reușește să relaționeze cu felinele și cum le convinge că face parte din haită lor. 3.Omul care nu doarme niciodată. Thai Ngoc este
Top 6 superoameni cu abilități neobișnuite by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64984_a_66309]
-
lei. Kevin Richardson este un expert în studiul animalelor, spune ca se bazează pe instinct atunci când se apropie de felinele mari și reușește să le îmblânzească, formând legături sentimentale cu acestea. Nimeni nu știe cum acesta reușește să relaționeze cu felinele și cum le convinge că face parte din haită lor. 3.Omul care nu doarme niciodată. Thai Ngoc este un bărbat de 64 de ani care nu a mai dormit din 1973, ăn în care a căzut pradă unei febre
Top 6 superoameni cu abilități neobișnuite by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64984_a_66309]
-
anecdota. Îi plăcea mâncarea, era chiar gras pentru vârsta pe care o avea și privirea lui căpătă, înfulecînd, o fixitate de înfometat. Mânca fără pâine, ceea ce mie mi se părea ceva animalic, fiindcă numai omul își combină hrana, în timp ce o felină sau un câine era la o distanță de milioane de ani de om, prin incapacitatea lor de a înghiți, să zicem, când din una când din alta. Numai rața ajunsese pe undeva pe aproape, fiindcă își vâra ciocul când în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apropiați, părinți, rude, prieteni... Și mi se aprinse un gând să aflu asta neîntîrziat. Nu mă mai uitai la ea și mă posomorâi, să nu-mi ghicească intensa bucurie pe care o simțeam observîndu-i cu priviri piezișe mișcările rapide și feline... și tăcui să nu-i mai aud glasul, în care, oricât ași fi fost de rece, nu descopeream nici o stridență care să mă ajute să rămân detașat... "Unde mergem?" zise. Vedem noi!" îi răspunsei cu un glas gros și sec
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Te rog, lasă-mă să plec!". Era o halucinație? Se repeta o scenă cu Matilda? în care însă nu mie mi se spunea să plec... Dar nu avui timp să-mi viu în fire. Mă ocoli cu o dibăcie de felină și n-o mai văzui. Plecă. Sau, mai bine zis, pieri, fiindcă nu auzii nici pași precipitați și nici uși deschise sau trântite. Mă întorsei însă imediat pe urmele ei, ieșii pe palierul pustiu, coborâi în goană în stradă să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl trăiesc atât de intens, încât nu aș dispune de acea necesară distanță pentru a-l vedea clar. Postmodernismul e atât de divers, încât mi se pare opacizant. Postiluminismul este atât de cufundat în întunericul trecutului, încât până și o felină ar ezita să se aventureze în scrutarea lui. De fiecare dată, în astfel de ipostaze, apare un „dincolo” întunecat și un „dincoace” prea orbitor prin strălucire. Nu-mi rămâne decât să iau din prea multa lumină a trăirii, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
își explică susținerile, precizând că atunci când pisicile se freacă de stăpânii lor, când îi invită pe aceștia să le mângâie pe cap, sau când îi ținând coada ridicată, de fapt ele se comportă similar ca atunci când se întâlnesc cu alte feline.
Cum își percep pisicile stăpânii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62756_a_64081]
-
culoare închisă. Botul este rectiliniu, lung, iar urechile sunt purtate ridicate, putând fi cupate sau nu. Linia spinării este fie la același nivel, fie este înclinată ușor spre membrele posterioare. Coada câinelui este purtată ridicată, iar picioarele sunt mici, similare felinelor. Picioarele din față sunt drepte, iar pintenii anexați lor, la cererea stăpânilor se amputează. Părul este scurt și lucios, putând fi roșcat, negru și cafeniu sau ciocolatiu. Câinele prezintă un neobișnuit mers înțepat. Adultul are o înălțime de circa: și
Pinscher pitic () [Corola-website/Science/328521_a_329850]
-
marca Șerban Foarță (stimulat inteligent de Ioana Pârvulescu), pe marginea "Jocului secund" barbian (după ce, într-un număr anterior, luam cunoștință, prin intermediul lui Gheorghe Grigurcu, despre marea artă a aceluiași Foarță în realizarea versiunii românești a câtorva poezii celebre privind micile feline). Parcurg în continuare revista și găsesc alte două pagini despre Ion Barbu, dar în cu totul alt registru: prezența sa în arhiva operațională a Securității. Citesc și nu-mi vine a crede: "Referința de la fila 5, semnată G. Vrânceanu, la
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
Șofer. — Eu sînt arheolog imaginar, Îi spune Never Stop lui Wakefield. Eu am descoperit Gatobilis, orașul pisicilor și mă duc acum la Washington D.C. să Îl Înregistrez la biroul de brevete. Gatobilis, circa 1200 Î.Hr, a fost construit de felinele mari - „pume“, presupune Never Stop - și apare menționat atît la Herodot, cît și În Vechiul Testament. Orașul constă din galerii extrem de Întortocheate și frumos decorate, săpate În pereții antici de gresie, legate Între ele de scări și coloane dărîmate. Never Stop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
precum și sute de cristale folosite odinioară la decorarea orașului. — Există orașe ale pisicilor, turuie Înainte Never Stop, precum Roma și New Orleans, și orașe ale cîinilor, ca Praga și New Yorkul, dar acest burg a fost construit În Întregime de feline, omule. În Gatobilis, pisicile au construit morminte pentru poeții lor pisici, care sînt foarte venerați În religia lor. Locuitorii din Gatobilis au părăsit orașul după două sute de ani și descendenții lor sînt pisicile care azi trăiesc În jurul mormintelor poeților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
voisem să-i spun, deși n-a pierdut ocazia să mă ironizeze subtil, întrebậnd dacă nu cumva ar trebui să meargă la doctor să se consulte.... Îl iubeam destul de mult, dar mai ales în situații de acest gen deveneam o felină periculoasă, îl mușcam, îl ucideam în sărutări, îl adoram ca pe un zeu, iar el era fericit-fericit, puținele lui momente de fericire, de altfel. Pe măsură ce se adună timpul, îmi dau seama cật de mult am însemnat în viața lui și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric pe care la prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze X. Putea fi o pumă, un ghepard, un câine de dimensiuni mari, Îi Întrezăream scheletul peste care fusese aplicată parțial o pastă câlțoasă susținută de o armătură de fier. „Dogul unei doamne bogate, bună la suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a treia săgeată În arc și ieși, Încet, din monument. În jur era liniște. Ieșiră apoi și Ștefănel, și Nogodar. Amir făcu semn că nu s-a terminat și ascultă atent vântul. Apoi, cu o mișcare lentă și neauzită, de felină, făcu un pas spre dreapta, se lipi de zid, Încordă arcul și așteptă. Trecură clipe lungi, În care nimic nu se Întâmplă. Și, deodată, din spatele unui monument funerar situat la aproape zece pași În dreapta lor, o umbră se mișcă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nan ja?1 se auzi o voce din capătul coridorului. Ștefănel ieși cu arcul Încordat și dădu drumul săgeții când fu sigur că va lovi În același loc. Al doilea paznic se prăbuși cu gâtlejul străpuns. Cu pași ușori, de felină, copilul ieși afară. Nu simțea Încă frigul, dar era orbit de rafalele de ninsoare. Ascultă Încordat până auzi fornăit de cal. Apoi fugi, cu aceiași pași ușori, spre grajduri. Deschise ușa cu piciorul, văzu o umbră ridicându-se (firește, caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și săbii Încovoiate Înșirate pe pereți. - Nu știu. Cred că nici el nu știa. În momentul În care Începea lupta, totul se schimba pentru Cosmin. Uita absolut tot ce era În jur. Devenea un fel de animal de pradă, o felină, așa cum am auzit că sunt prin părțile Asiei sau ale Africii, un leopard care lega reacțiile și mișcările Între ele. Deplasările lui nu erau exacte, cu fandări și retrageri, ci răspundeau instinctiv intențiilor adversarului. Pe unele dintre ele nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici una. Chiar dacă era vorba acum de secunde, nu-l scăpa din ochi pe ienicer. Care rămase În poziția de gardă la trecerea sultanului, dar (lui Alexandru nu-i veni să creadă) imediat după trecerea acestuia făcu câțiva pași ca de felină și intră pe poarta palatului. Înainte de Închiderea porții, se Întoarse și privi mulțimea, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nimeni nu-i observase mișcarea. Nu fusese decât o fracțiune de secundă, după care poarta se Închise. Dar Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
copii. La căpătul coridorului de cămin unde se găsește și camera mea, într-un fel de apartamente de "protocol", este cazată o parte din echipa de atletism a Universității Laval; evident, compusă în covârșitoare majoritate din negri cu mers de felină, care aleargă suta de metri în câteva secunde. În fiecare săptămână, aceștia se afișează ostentativ cu o altă blondă canadiancă, lată în umeri și în șolduri québecoise-ele sunt demne urmașe ale puternicei rase normande. Nu faptul în sine mă șochează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și fratelui său Fărcea. Într-un uric, se menționează întărirea a cinci sate, plus o jumătate de sat, vad și mori. Panului Hărman îi este întărită moșia formată din șapte sate, moșie care în 1516 se împarte între fiicele sale, Felina și Drăghina, soția dregătorului Cozma Șarpe. Este menționată și întărirea de către Ștefan cel Mare a unei moșii alcătuită din opt sate, moșia boierului Mihul medelnicer. Din listele alcătuite pentru documentele emise de cancelaria domnească, între 1457 și 1504, și din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Jack London că aceste animale nobile îl iau pe om drept Dumnezeu. Eu am fost mereu iubitoare de cotoi, ființe independente, privindu-mă de sus și impunându-mi și mie aceeași ambiție felină, de a nu accepta decât înălțimile. Aceste feline sunt purtătoare de gânduri, stârnind stări speciale, făcând posibil în aer gustul pentru filozofie. Corpul meu, când țin în poală o pisică, se transformă brusc, devenind parcă o prelungire a corpului felin- de aceea sunt linsă și eu când ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tulbure. Pe 27 septembrie a murit Alberto Moravia, la 82 de ani. Ca scriitor îmi place mult și mai puțin ca soț al Elsei Morante, a cărei rană profundă în viață a făcut-o să găsească o bună consolare printre „felinele mici” și călătoriile în singurătate prin țări având ca inimă fierbinte chiar nisipul deșertului. Ceea ce Moravia aprecia cel mai mult la un scriitor era acel „tasso di vitalità”, cotă de vitalitate, creând fericita expresie, scriind despre Picasso: „Egli dipinge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a stins focul spunând: ești prietenă cu focul? Prietena mea, pianista Ingrid Lindgren, a venit la mine- a cântat la pian din Mozart și Chopin. Pisica vecinilor care au plecat în Spania e la mine, și Ingrid e încântată de feline. Când ne-am așezat la masă, pisica a sărit pe masă, așezându-se pe cartea mea cea nouă! Seara mi-am amintit din nou de visul cu René, de azi-noapte, eram cu el în fața unei catedrale și așteptam sosirea laptelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]