997 matches
-
experiențelor, din această acțiune apărând atât metodologia, cât și teoria 1. Consemnarea realității este generată prin participare - iar participarea devine palpabilă prin notele de teren (fieldnotes). Scopul observării etnografice este reconstruirea unei „versiuni” a realității, recrearea prin scris a lumii fenomenale (gesturi, cuvinte, context, figuri, expresii, imagini). Transformarea ideilor și a observațiilor În forme descriptive, În explicații ale fenomenelor, are o puternică dimensiune stilistică - studiile calitative se bazează În mare măsură pe instrumentele lexicale utilizate de analist. Consemnarea continuă este regula
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care vorbim. ș- Cățel! - Ba mâță!ț Tocmai acesta este punctul de plecare al dialogului (care, așa cum am arătat, trebuie Întotdeauna Înțeles drept ceva mult mai originar decât o transmitere, fie ea și În ambele sensuri, de informație). Fiecare constituire fenomenală poate fi repusă În discuție, În mișcare nu doar de o modificare neconcordantă a datelor senzoriale provenite de la obiect (de exemplu, dacă Măcățel ar mieuna), ci și de modificarea, de către un subiect căruia Îi atribui aceeași capacitate de sinteză-sub-semnificate ca
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mod de a fi. Conștiința lui naște, dincolo de formula lirică, suflul epic; Horodiștea, Ciutura, Ocolina sunt niște organisme vii, cu o singură respirație, care înfruntă destoinic vicisitudinile soartei, vânturile istoriei. G. Călinescu observa că la Sadoveanu indivizii au o autenticitate fenomenală, nu una structurală. D. nu se deosebește esențial de acest tip de creatori rurali care concep nu atât eroi, cât un specimen uman ce nu configurează structuri psihologice, ci o ontologie vagă a spiritului. Numai că, la el, este resimțită
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
realității care este tranzacționată în comunicare. Ca element important al acestei tranzacționări, mesajul cuprinde diferite informații obiective îmbinate cu opinii și credințe ale persoanei care sunt în direct acord cu punctele de referință, dar și cu tangențele ei cu lumea fenomenală; în raport cu acest mesaj, putem vorbi despre fenomenul dependenței informaționale (dependență ce este în relație cu directa, indirecta sau imposibila testabilitate a realității ca atare). Mai precis, dacă spunem cuiva, spre exemplu, înainte ca respectivul să iasă din casă, că afară
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la el și l-a făcut din cel mai bun oțel Nu încercați a-l desface În trupul lui... puterea lui Israel zace! IDEILE Ca niște fluturi colorați, ideile se rotesc în jurul meu, cătându-mă sau găsindu-mă întâmplător Senzația este fenomenală În idei mișună lumi necunoscute Bătălii fără arme și muniții Săbiile sunt din cuvinte, adică din alte idei Ești spectator sau interpret Treci prin ziduri inexistente Și totuși te afli pe un alt tărâm, Mai pur, mai neted, mai plin
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
nimicul”. Inexistentul poate fi numit, în schimb nimicul (absolutul) se autogenerează în ființa cuvântului. Nu îi rămâne, în consecință, poetului, pentru accederea la absolut, decât să se instaleze în cuvânt, făcând abstracție de întreaga realitate, inclusiv de propria lui existență fenomenală. Să devină - în formularea lui Hugo Friedrich - doar un „operator al limbajului”. Prin „dispariția elocutorie a poetului”, care - scria Mallarmé - „cedează inițiativa cuvintelor”, pentru ca acestea să își transmită „înțelesul ascuns” pe cale de pură sugestie muzicală, independentă de vreun sens noțional
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
ea este și subiectivă În sine prin viața sufletească interioară. Cele două tipuri de prezență ale persoanei sunt diferite. Prezența fizică În lume are calitatea unei realități fizice, pe când prezența interioară, În sine, are semnificația unei realități subiective de tip fenomenal (Ed. Husserlă. Plecând de la acestea, Ed.Husserl afirmă că „nu există nici o distincție Între a apare și a fi, În sfera psihică, Întrucât realitatea psihică este o ființă a aparențelor”. De aici și concluzia conform căreia „sfera psihică este În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de contrast realizare (+) tulburare (-) - norme liniare tulburare (-) tulburare (+) - norme deviante domeniu de toleranță devianță - norme de sectorializare tulburare - norme degenerative normă reducere - norme transacționale de suprapunere interior exterior - norme tematice tematica de tulburare A tematica de tulburare B b) nivele fenomenale, care derivă de la nivelul de adaptare subiectivă; c) nivelele socio-culturale, care sunt legate de valorile normative ale conformismului comportamental în raport cu modelul socio-cultural; d) normarea ideologică, legată de o anumită concepție despre lume (Weltanschauung); e) normarea profesională, legată de comportamentul zilnic
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
iluzia că aceasta ar mai putea ipostazia vreun sens supraindividual, pentru că acest sens era, în epocă, apanajul doctrinei de partid și de stat; deoarece, potrivit autorului, orice utopie ideologică e hărăzită, prin natura lucrurilor, „căderii în lume”, adică degradării practice, fenomenale; în fine, pentru că destinele individuale nu pot fi reduse la tectonica marilor plăci sociopolitice, care le falsifică sau le mutilează iremediabil. Tocmai de aceea, romanele constituie, în opoziție cu sensul unic și cu mersul triumfalist al istoriei, o reabilitare a
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
concept operațional” care corespunde unor structuri plurale, ceea ce face din clasificarea nosologică a bolilor psihice un veritabil „pat al lui Procust”. Principii de clasificare Orice clasificare presupune compunerea unei „clase” sau a unui „ansamblu de clase” în care obiectele sau fenomenale sunt aranjate ordonat în conformitate cu niște „criterii” predeterminate (J.K. Wing). Este evident faptul că o clasificare validă este cea care se întemeiază pe criterii de „identificare” și de „diferenițiere” a obiectelor sau a fenomenelor pe care le are în vedere, Rezultă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și Liviu Rebreanu, urmărind „metamorfozele personajului romanesc”. Monografia Albert Camus sau Tragicul exilului (1968) trece existențialismul tot prin grilă marxistă, deși limbajul critic este mai relaxat. Discutând proza unui contemporan în monografia Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor (1980), V. susține că fenomenalul are în proza acestuia o situație precară, pentru ca - stăpânind concepte și procedând la asocieri teoretice de bun-simț - să examineze apoi funcția de recuzită a decorului, să urmărească necategorialul (conflictul real - imaginar), lipsa de contur a personajelor. În comentariu reia un
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
lipsit de determinări pretabile la clasificare. În lumina viziunii camilpetresciene, care opune literaturii realist-mimetice („tradiționale”) - finită, masivă și static-convențională -, și chiar modernității înseși (într-un interviu din „Floarea de foc”, 1932), devenirea, polimorfismul și „nervozitatea” literaturii „substanțiale”, textul este suprafața fenomenală, aflată într-o permanentă expansiune, generată de procesele de „convergență” și „precipitare” fenomenologică, e textura eterică și învăluitoare, lingvistică și ideologică în aceeași măsură, a unei strategii (postmoderne) de tip carismatic. Dacă romanele Ion sau Răscoala ale lui Rebreanu conving
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
omului social”. Fiecare determinare e analizată în profunzime, cu subtilitate și suplețe disociativă, apelându-se la repere dintr-o serie largă a creativității. În ceea ce privește anonimatul, se argumentează că acesta nu se datorează uitării, ci nememorării numelui creatorului, iar în plan fenomenal, „opera folclorică este simultan și nominativă, și anonimă, în proporții schimbătoare după caz [...], după cum în ordinea esenței ea este concomitent și colectivă (prin prezența tradiției și prin perpetuarea actului redacțional inițial în serii de reluări creatoare), și individuală (cel puțin
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând un pitagoreism vag și un lirism cadențat, ordonare și transcriere de imagini-acumulări sintactic simple, care au un vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o replică a focului rece interior. Secțiunea de aur (1973) aduce poezia rigorii: căutarea, blagiană, și-a găsit liman în întrezărirea ordinii estetice superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
Obligația morală este caracterizată drept respect pentru legea pe care o ființă autonomă și-o autoimpune și, prin aceasta, drept expresia supremă a libertății omului. Ca ființă morală, ca ființă liberă, omul este pentru Kant o realitate noumenală, și nu fenomenală. Pe temeiul unei asemenea distincții, Kant tinde să opună orizontul moralității orizontului experienței în termeni ca absolut și relativ, necondiționat și condiționat. Din această perspectivă vom putea înțelege mai bine și sublinierea opoziției dintre imperativul categoric și imperativele ipotetice, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai importanți critici literari și comentatori politici ai vremii, iar George Jean Nathan - un foarte respectat critic de teatru. Black Mask venea pe un teren sigur - cei doi conduceau Smart Set, o publicație ce se bucura de un succes comercial fenomenal -, astfel încât rețeta fusese îndelung verificată. Când, în 1926, Joseph Shaw preia conducerea revistei, aceasta își stabilise deja profilul cunoscut în istorie. Detectivul particular, ca întrupare a eroului justițiar, se impune oarecum de la sine, dar nu cu totul întâmplător: prohibiția reușise
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ea este și subiectivă În sine prin viața sufletească interioară. Cele două tipuri de prezență ale persoanei sunt diferite. Prezența fizică În lume are calitatea unei realități fizice, pe când prezența interioară, În sine, are semnificația unei realități subiective de tip fenomenal (Ed. Husserlă. Plecând de la acestea, Ed.Husserl afirmă că „nu există nici o distincție Între a apare și a fi, În sfera psihică, Întrucât realitatea psihică este o ființă a aparențelor”. De aici și concluzia conform căreia „sfera psihică este În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că ar fi fost ceva de genul, ha, ha, amuzant, ci doar intim, cred eu, și poate că de-asta a fost așa o revelație pentru mine. ― Doamne, spune Brad, stând întins pe spate pe pat, și respirând greu. Ești fenomenală, JJ. Mă sprijin de el, iar părul meu îi mângâie chipul în timp ce-l sărut delicat pe buze, acceptând încet-încet ideea că acest bărbat este al meu. Cel puțin momentan. ― Și acum ce facem? spun eu, întrebându-mă cum ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și așa au ajuns ei să meargă într-o seară de vineri în Fifth Floor, la Harvey Nichols. Iar Richard a avut dreptate, femeile chiar erau superbe. Au comandat șampanie și-n câteva clipe s-au văzut înconjurați de femei fenomenale, cu siluete de manechine, aranjate după ultimul răcnet. Nimeni nu i-a cerut direct vreun autograf, pentru că nimeni nu se putea comporta atât de deplasat, dar era extrem de evident din priviri, din șoapte, din gesturile cochete, că toată lumea știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Deseori îmi vorbea despre nemurirea sufletului, de viața viitoare, de păcat și ispășire; în direcția aceasta ne înțelegeam perfect, și orice îmi spunea nu mi se părea imposibil. Scepticismul tău m-a înghețat întotdeauna, puteam acum face construcțiile cele mai fenomenale. Credea în sfinți și în Dumnezeu, și a fost un timp când mergeam săptămânal la biserică. - Erai foarte păcătoasă, mă torturai și mergeai să te rogi! Ce ridicol! Și nici măcar nu încetai păcatul, ci treceai de la biserică la hotel. Tu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pronunțată pentru această construcție modernă. Adese ori În clipele de relaxare se trezea contemplând măiestria arhitectului, dorindu-și un apartament...! „Apsolut În viață, totul este relativ!”, oftă el prelung la amintirea serii precedente În care scăpase de la moarte datorită unui fenomenal miracol. Însfârșit, ajunse la birou gândind cu emoție la ce-i care nu vor mai Începe lucrul niciodată. Rămase puțin surprins auzindu-se chemat de Șeful Șantierului. „Mai trăiești, domnule inginer...? Te rog, urcă până la mine...!” Bucuria de-a trăi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru că ne aflam în camera mea, mobila era aceeași, o concretețe ce nu putea fi pusă la îndoială. Vorbii fără rost, ea își trecu degetele prin părul meu răvășit, iar eu mă înecai în ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. Când amurgul se înecă în noapte ne plimbarăm pe malul unui lac asemeni, până ce în dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mâinile după gât. „Nu vreau să mai plec” rosti, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
gât - adică de om al burgului, al orașului zice-se - că în urmă cu câteva decenii, tot tânăr ca ei, adolescent, m-am aflat pe aceeași bancă și că aici sub frunzișul aceluiași copac mi s-a întâmplat cea mai fenomenală întâlnire, din câte revelații se pot ivi oamenilor în viață. Ce să spun, cum să-i spun? Sunt bucurii, fapte, întâmplări, nedeslușiri sau deslușiri ale vieții, care zac în noi asemeni comorilor tăinuite, ce nu pot fi aduse la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
an, părurăm patru lumânări aprinse, flăcările noastre pâlpâind invizibile, simțindu-le numai căldura, în timp ce ochii Mariei Lung se pironiră spre crucea fostului ei soț; își duse mâna dreaptă la gură, în timp ce crucea se mărea și îndepărta spre zare cu inscripția fenomenală „INRI” și dedesubt: „Alexandru Lung”. La plecare, Ana, în tăcere, mă luă de braț; în spate ne urmară cele două femei. Ajunși acasă mă întrebă nefiresc: - Ce faci? - Nimic! răspunsei, în timp ce ea, tot nefiresc - sau poate într-o Mare Judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
când l-a auzit pe recepționer spunând „Ce mai faceți, domnule Edison?“, i-a venit să vomite. Spunea că e o chestie pedofilă, că e aproape incest. Nu cred că vorbea serios, Franklin e pur și simplu de o răutate fenomenală. Urăște pe toată lumea în afară de Henk și uneori cred că îl urăște și pe el. (Henk e echivalentul unei soții-trofeu pentru Franklin - un băiat slăbuț cu ochi alunecoși, care poartă blugi cu talia indecent de joasă, lăsând să se vadă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]