1,521 matches
-
utilizeze termenul de comunitate, datorită conotației acestuia de integrare și solidaritate. Ultimele două paradigme se situează la nivel microsocial, dar oferă explicații extrem de utile pentru înțelegerea comunității. Psihologia socială, curentele și paradigmele integrate ei sau înrudite cu ea interacționism simbolic, fenomenologie, etnometodologia analizează simbolurile comunitare, atitudinile, percepțiile, modelele de interacțiune și se axează mai ales asupra proceselor de comunicare, negociere, interacțiune. Aplicațiile asupra comunității încadrate în paradigma psihologiei sociale, sunt interesate fie de modele de interacțiune și simboluri, fie de percepții
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de vedere strict practic, unele treceri sunt „mai realizabile” decât altele. Revenind la cetatea care decade în mod continuu, se poate sesiza faptul că, în calitate de subiect al schimbării, cetatea în genere, la trecerea dintr-un caz într-altul, descrie o fenomenologie a valorii. Formele politice ca și cazuri ale unei cetăți sunt tot atâtea grade de comparație ale ei pe axa verticală care duce de la binele maxim la răul maxim. Acest lucru nu înseamnă, în fond, altceva decât că fiecare poziție
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a sfârșitului. În afara Kallipolis-ului, toate celelalte forme aflate pe axa morfologiei politice platoniciene sunt analizabile în registrul abdicării de la rațiune. Accentuarea presiunii principiului dorinței este cea care duce la schimbarea formelor politice (metabol¾) ca istorie. În sens platonician, istoria ca fenomenologie a formelor politice echivalează cu o continuă abdicare de la principiul realului. Mișcarea istoriei este atunci de la ființă la neant, de la rațiune la dorință. Dar ce se întâmplă dincolo de tiranie? Există un sfârșit al istoriei? C. Despotopoulos remarcă existența unui „grave
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
agregării societății umane, și are ca punct de proveniență și model familia și raporturile intrafamiliale. Mișcarea înăutrul morfologiei sale politice descrie un timp care este determinat doar de condițiile empirice, adică de ceea ce se întâmplă să fie în câmpul vieții. Fenomenologia valorii expusă de sinoptica formelor nu este predeterminată de un sens temporal. Împresia noastră este că Platon descoperă istoria ca sens eshatologic în marginea textelor lui Hesiod. Însă aici forma ei este mitul. De aceea, probabil, Platon crede că despre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
orice i-ar urma nu poate fi nici urât, și nici rău. La Platon aspectul moral e condiționat de transcendent; Socrate nu-și propune să condiționeze transcendența de morală. Și într-un caz, și în celălalt este vorba de o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da de la mine însumi m-ar pierde
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da de la mine însumi m-ar pierde”. În fine, și prin repetiție, ca să văd
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
multe criterii; masele nu apar decât ca o contrapondere, conotate negativ, ca o non-elită. La Georges Gurvitch, dimpotrivă, găsim o definiție a maselor rezultată nu din dihotomia elită/mase, ci dintr-o teorie a formelor de sociabilitate inspirată de categoriile fenomenologiei. Potrivit lui Gurvitch, formele de sociabilitate se organizează în jurul a doi poli antitetici, cu fuziune și opoziție parțiale: „Noi”, care este o categorie de includere, și „raportul cu celălalt”, care înglobează diversele forme ale relației cu celălalt” (Gurvitch, 1963, vol. 1
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Nu vreau să spun că al lui Cervantes nu e de asemenea un comic absolut, dar prin natura temporală a desfășurării epice devine inevitabil heterogen. Arta comică e prin excelență una, ca să ziceau așa, „comportamentistă”, adică e una de curată „fenomenologie”, de percepere a „manifestării”. E un domeniu al exteriorității, în care implicația psihică e în mod necesar minimală și sumară. De aceea, toate imputările de uscăciune, inumanitate și altele de acestea, care i se aduc totdeauna (și pe care, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ideile platoniciene. Spre deosebire de Platon, cel puțin de cel din dialogurile clasice ca Fedon sau Timeu și apropiindu-se de cel din Parmenide, Bacon concepe „forma”, adică esența, ca imanentă fenomenului, adică o transcendere în imanență. Prin aceasta el a anticipat fenomenologia lui Husserl. În schimb, Hobbes, deși a fost în tinerețe în intimitatea lui Bacon, nu poate figura într-o enumerare alături de acesta, și nici alături de Locke, așa cum îl așază amicul meu Ivasiuc. Hobbes a fost un antiinducționist declarat. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
morții, mecanismul de apărare sau de agresiune stau în relație cu știința viselor și cu mecanismele psihice ale defulării, tratate cu numeroase exemple din opera lui Shakespeare, Thomas Mann, Gide, O’Neill, Pirandello, Kafka, Dostoievski. Psihologia funcțională a lui Brentano, fenomenologia lui Husserl, psihologia vitalistă a lui Dilthey, teoriile lui Jung și Cassirer despre gândirea arhetipală și simbolică își găsesc numeroase ilustrări și interpretări în psihologia conduitei, a celei anormale și patologice, autorul fiind un fin interpret al celor mai subtile
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
edificiul ei devine scena unor jocuri de forțe, păstrându-și deschise ușile către exterior: spre lume, spre viață, spre adevăr și cultură. Există, așadar, în poezie o impuritate reziduală, rezistând tenace tentativelor reducționiste ale poeților. Volumul Despre poezie include o fenomenologie a liricii românești moderne, reluând (din Teme, volumul VI) ipotezele privitoare la raportul tipologic modernism-avangardism-postmodernism, care au alimentat o polemică de durată cu Marin Mincu. În Arca lui Noe criticul își organizează obiectul - romanul românesc - în funcție de o grilă selectivă: raportul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
1; Lovinescu, Unde scurte, I, 443-446, III, 174-178, IV, 300-305, VI, 280-286; Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu: un discurs asupra metodei, VR, 1991, 1; Monica Spiridon, Cronică la o premieră absolută: Istoria critică a literaturii, VR, 1991, 2; Cristian Moraru, O fenomenologie a firescului, JL, 1991, 9-12; Al. Paleologu, „Oare va scrie?”, JL, 1991, 9-12; Paul Cornea, A-l prinde într-o definiție, JL, 1991, 9-12; Mircea Vasilescu, În dialog cu modelul călinescian, JL, 1991, 9-12; Ioan Holban, Cât de adânc e
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
, Gheorghe (8.I.1950, Săhăteni, j. Buzău), prozator, poet și eseist. Este fiul Mariei Lungu (n. Iova) . Absolvent în 1972 al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (cu o teză despre Psihanaliză și fenomenologie la Bachelard și Călinescu), I. avea să fie profesor navetist, muncitor necalificat, șomer. Din 1990 devine redactor la „Contrapunct” și „Contemporanul”, director al Editurii Edart. A debutat în presă în „Luceafărul” (1970) și a frecventat cenaclul Junimea. Debutează ca prozator
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
mai subtilă a „explicării” și „dezvăluirii” este „încifrarea” și „încriptarea”. Dublul sensibil al acestui vertij teoretic este poezia, cu pulverulența semnificațiilor și ambiguitățile sale creatoare. Relația dintre poet și gânditor este abordată de I. printr-un „discurs oblic” - strategie proprie fenomenologiei sacrului -, care presupune circumscrierea obiectului prin învăluirea sa în cercuri hermeneutice succesive. Schizomorfia teoretică heideggeriană a „gândirii” și „numirii” - avatar al angoasei existențiale - se resoarbe, astfel, în certitudinea calmă a „chemării” pascaliene a sacrului, care împacă neliniștile și tensiunile existențiale
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
are ea Însăși un sens foarte tare, care riscă și el să o mutileze. Mă refer la sensul strict de virtualitate a lumilor electronice, hiperreale. Revenind la observația despre spațiul american, unde postmodernismul ar Însemna numai și numai Derrida, unde fenomenologia europeană ar fi necunoscută, ca și teoretizările lui Vattimo și alții. Nimic mai fals. Cred că generalizăm aici un clișeu despre ignoranța americanului de rând. V-aș atrage atenția că teoreticienii americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fenomenologia europeană ar fi necunoscută, ca și teoretizările lui Vattimo și alții. Nimic mai fals. Cred că generalizăm aici un clișeu despre ignoranța americanului de rând. V-aș atrage atenția că teoreticienii americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie, dar câțiva o și practică drept alternativă la deconstrucție. A se vedea ce scrie Paul Bové și ceilalți hermeneuți americani reuniți sub numele de destrucția americană (destruction), o mișcare de extracție fenomenologică europeană. În plus, a se vedea chiar și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
europenii (Franța sau Germania) la subiectul liber. Horea Poenar: Chiar și faptul de a te opune la o metafizică Înseamnă a o percepe Într-un sistem de opoziții și asta este ceea ce se petrece În Înțelegerea americană. Și apoi, totuși, fenomenologia europeană de care vorbeam mai devreme nu este nici atașată de metafizică, nici Împotriva ei. Este cu totul altceva. Mihaela Ursa: Nu pentru că se opun, ci pentru că nu renunță la subiectul liber - garanția majoră a ideii atât de prețioase de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o Înțelegem este aceeași”. Ar trebui un soi de experiență a lui „ca și cum” care să scape de ideea că acest „ca și cum” are de dat socoteală față de ceva autentic, real, anterior existent. Aici Îl aprob pe Horea: ceea ce apără el este fenomenologia transcendentală la originile ei, adică la Husserl, neîntinată și necomentată de Derrida și de alți oameni. Fiindcă Husserl Își Începe fenomenologia spunând: procedura fundamentală e reducția transcendentală, care ne aduce În fața unei experiențe a lui „ca și cum”. Punem Între paranteze nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
are de dat socoteală față de ceva autentic, real, anterior existent. Aici Îl aprob pe Horea: ceea ce apără el este fenomenologia transcendentală la originile ei, adică la Husserl, neîntinată și necomentată de Derrida și de alți oameni. Fiindcă Husserl Își Începe fenomenologia spunând: procedura fundamentală e reducția transcendentală, care ne aduce În fața unei experiențe a lui „ca și cum”. Punem Între paranteze nu realitatea lumii, ci Întrebarea Însăși dacă lumea este reală sau ficțională. Nu ne interesează acest lucru, asumăm experiența fără să ne
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rămâne cel mai important instrument „calitativ” de cercetare. Observarea participativă este practicată În două mari domenii de analiză: În etnografie și În sociologia aplicată pe studiile de caz (Școala de la Chicago). Analiza comunităților, studiile antropologice, etnografia comunicării sau analizele conversaționale, fenomenologia și micro-etnografia sunt tot atâtea direcții metodice de utilizare a participării observatorului la fenomenul studiat. În continuare voi Încerca „reunirea” celor trei direcții de analiză ale imaginilor și a celor trei tehnici principale de studiere a fenomenelor vizibilului Într-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conturând o analiză discursivă și pe acest palier. În această categorie de cercetări intră grupul de analize ale imaginilor și imaginarului care pornesc de la tradiția freudiană. Psihanaliza utilizează copios narațiunea și descrierea ca metode practice de identificare a unităților vizibilului. Fenomenologia și hermeneutica fenomenologică recurg și ele la această tehnică. La rândul lor, teoriile critice utilizează abundent narativitatea ca instrument interpretativ. Narațiunea constituie instrumentul cel mai des utilizat În studiile calitative. „Scrutinul vizual” și analiza de conținut Analiza de conținut trebuie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
palpabilă, nici un răspuns despre motivul apariției sale ca „loc” imaginar, dar putem obține un răspuns despre practicile sociale legate de masă. Nicolae Turcan: Asta e o abordare fenomenologică... Doru Pop: Da, tocmai de aceea spuneam că metodele calitative decurg din fenomenologie, ca demers filosofic. În cadrul lor, nu interesează nici nivelul hermeneutic, nici dimensiunea strict pragmatică, ci fenomenul În fenomenalitatea sa, În actualizarea sa. Corin Braga: Văd totuși o posibilitate, nu de Împăcare, ci de aducere Împreună a celor două dimensiuni, a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de o analogie constantă; și cum, În fiecare națiune, o subiectivitate omogenă Își exercită acțiunea sa asupra limbii, În fiecare limbă există o viziune particulară asupra lumii 1. Pentru cititorul de-acum bine familiarizat cu răsturnarea kantiană (ba chiar cu fenomenologia), textul citat nu mai poate ridica - asta cel puțin până la un punct - dificultăți serioase. Nu putem cunoaște lucrurile În sine, așa cum vor fi fiind ele În afara modurilor noastre omenești de a le percepe și gândi. Orice obiect pe care Îl
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
drumul său; s-ar (prea) putea să ne mai Întâlnim odată. O subtilitate se ivește aici, care Îmi pare extrem de importantă și asupra căreia Îmi permit să insist: avem de-a face cu posibilitatea unui tip cu totul nou de fenomenologie - una care nu mai pleacă de la relația subiect/obiect. În aceasta, era vorba În ultimă instanță ca subiectul să Înțeleagă și, Înțelegând, să posede obiectul (nu În sensul sexual al cuvântului, ci În cel, dacă vreți, economico-juridic). Or, acest mod
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]