1,523 matches
-
Nu vreau să spun că al lui Cervantes nu e de asemenea un comic absolut, dar prin natura temporală a desfășurării epice devine inevitabil heterogen. Arta comică e prin excelență una, ca să ziceau așa, „comportamentistă”, adică e una de curată „fenomenologie”, de percepere a „manifestării”. E un domeniu al exteriorității, în care implicația psihică e în mod necesar minimală și sumară. De aceea, toate imputările de uscăciune, inumanitate și altele de acestea, care i se aduc totdeauna (și pe care, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ideile platoniciene. Spre deosebire de Platon, cel puțin de cel din dialogurile clasice ca Fedon sau Timeu și apropiindu-se de cel din Parmenide, Bacon concepe „forma”, adică esența, ca imanentă fenomenului, adică o transcendere în imanență. Prin aceasta el a anticipat fenomenologia lui Husserl. În schimb, Hobbes, deși a fost în tinerețe în intimitatea lui Bacon, nu poate figura într-o enumerare alături de acesta, și nici alături de Locke, așa cum îl așază amicul meu Ivasiuc. Hobbes a fost un antiinducționist declarat. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
are ea Însăși un sens foarte tare, care riscă și el să o mutileze. Mă refer la sensul strict de virtualitate a lumilor electronice, hiperreale. Revenind la observația despre spațiul american, unde postmodernismul ar Însemna numai și numai Derrida, unde fenomenologia europeană ar fi necunoscută, ca și teoretizările lui Vattimo și alții. Nimic mai fals. Cred că generalizăm aici un clișeu despre ignoranța americanului de rând. V-aș atrage atenția că teoreticienii americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fenomenologia europeană ar fi necunoscută, ca și teoretizările lui Vattimo și alții. Nimic mai fals. Cred că generalizăm aici un clișeu despre ignoranța americanului de rând. V-aș atrage atenția că teoreticienii americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie, dar câțiva o și practică drept alternativă la deconstrucție. A se vedea ce scrie Paul Bové și ceilalți hermeneuți americani reuniți sub numele de destrucția americană (destruction), o mișcare de extracție fenomenologică europeană. În plus, a se vedea chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
europenii (Franța sau Germania) la subiectul liber. Horea Poenar: Chiar și faptul de a te opune la o metafizică Înseamnă a o percepe Într-un sistem de opoziții și asta este ceea ce se petrece În Înțelegerea americană. Și apoi, totuși, fenomenologia europeană de care vorbeam mai devreme nu este nici atașată de metafizică, nici Împotriva ei. Este cu totul altceva. Mihaela Ursa: Nu pentru că se opun, ci pentru că nu renunță la subiectul liber - garanția majoră a ideii atât de prețioase de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o Înțelegem este aceeași”. Ar trebui un soi de experiență a lui „ca și cum” care să scape de ideea că acest „ca și cum” are de dat socoteală față de ceva autentic, real, anterior existent. Aici Îl aprob pe Horea: ceea ce apără el este fenomenologia transcendentală la originile ei, adică la Husserl, neîntinată și necomentată de Derrida și de alți oameni. Fiindcă Husserl Își Începe fenomenologia spunând: procedura fundamentală e reducția transcendentală, care ne aduce În fața unei experiențe a lui „ca și cum”. Punem Între paranteze nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
are de dat socoteală față de ceva autentic, real, anterior existent. Aici Îl aprob pe Horea: ceea ce apără el este fenomenologia transcendentală la originile ei, adică la Husserl, neîntinată și necomentată de Derrida și de alți oameni. Fiindcă Husserl Își Începe fenomenologia spunând: procedura fundamentală e reducția transcendentală, care ne aduce În fața unei experiențe a lui „ca și cum”. Punem Între paranteze nu realitatea lumii, ci Întrebarea Însăși dacă lumea este reală sau ficțională. Nu ne interesează acest lucru, asumăm experiența fără să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rămâne cel mai important instrument „calitativ” de cercetare. Observarea participativă este practicată În două mari domenii de analiză: În etnografie și În sociologia aplicată pe studiile de caz (Școala de la Chicago). Analiza comunităților, studiile antropologice, etnografia comunicării sau analizele conversaționale, fenomenologia și micro-etnografia sunt tot atâtea direcții metodice de utilizare a participării observatorului la fenomenul studiat. În continuare voi Încerca „reunirea” celor trei direcții de analiză ale imaginilor și a celor trei tehnici principale de studiere a fenomenelor vizibilului Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conturând o analiză discursivă și pe acest palier. În această categorie de cercetări intră grupul de analize ale imaginilor și imaginarului care pornesc de la tradiția freudiană. Psihanaliza utilizează copios narațiunea și descrierea ca metode practice de identificare a unităților vizibilului. Fenomenologia și hermeneutica fenomenologică recurg și ele la această tehnică. La rândul lor, teoriile critice utilizează abundent narativitatea ca instrument interpretativ. Narațiunea constituie instrumentul cel mai des utilizat În studiile calitative. „Scrutinul vizual” și analiza de conținut Analiza de conținut trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
palpabilă, nici un răspuns despre motivul apariției sale ca „loc” imaginar, dar putem obține un răspuns despre practicile sociale legate de masă. Nicolae Turcan: Asta e o abordare fenomenologică... Doru Pop: Da, tocmai de aceea spuneam că metodele calitative decurg din fenomenologie, ca demers filosofic. În cadrul lor, nu interesează nici nivelul hermeneutic, nici dimensiunea strict pragmatică, ci fenomenul În fenomenalitatea sa, În actualizarea sa. Corin Braga: Văd totuși o posibilitate, nu de Împăcare, ci de aducere Împreună a celor două dimensiuni, a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de o analogie constantă; și cum, În fiecare națiune, o subiectivitate omogenă Își exercită acțiunea sa asupra limbii, În fiecare limbă există o viziune particulară asupra lumii 1. Pentru cititorul de-acum bine familiarizat cu răsturnarea kantiană (ba chiar cu fenomenologia), textul citat nu mai poate ridica - asta cel puțin până la un punct - dificultăți serioase. Nu putem cunoaște lucrurile În sine, așa cum vor fi fiind ele În afara modurilor noastre omenești de a le percepe și gândi. Orice obiect pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
drumul său; s-ar (prea) putea să ne mai Întâlnim odată. O subtilitate se ivește aici, care Îmi pare extrem de importantă și asupra căreia Îmi permit să insist: avem de-a face cu posibilitatea unui tip cu totul nou de fenomenologie - una care nu mai pleacă de la relația subiect/obiect. În aceasta, era vorba În ultimă instanță ca subiectul să Înțeleagă și, Înțelegând, să posede obiectul (nu În sensul sexual al cuvântului, ci În cel, dacă vreți, economico-juridic). Or, acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Încearcă să ne dea de gândit cu următoarea observație (doar aparent empirică) de bun-simț: celălalt nu poate fi redus altfel decât Într-un mod profund iluzoriu. Mâine s-ar putea să-l Întâlnesc din nou. Avem nevoie așadar de o fenomenologie care să recunoască relația subiect-subiect drept nederivată, fundamentală. La urma-urmelor, deosebirea dintre raportarea mea la altul și raportarea mea la lucruri este că lucrurile nu Îmi răspund liber și spontan, ceea ce, În mod normal, un altul face. Metaforei sexuale pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este o provocare și un test pentru noi, cei care dezbatem la Phantasma. Cornel Vâlcu: Subtitlul nu este al capitolului, ci al cărții (Pod cu trei capete. Preliminarii speculative la starea de postmodernitate), În care capitolul acesta (Humboldt) este după fenomenologie și Înainte de Coșeriu. Ruxandra Cesereanu: Atunci În ce măsură acest capitol slujește unui asemenea subtitlu? Și viceversa. Ce caută aici postmodernitatea? Sau este vorba despre un cuvânt-valiză? Cornel Vâlcu: Capitolul acesta, În Întregul lui, ar intra undeva la o declarație de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre mine fericita trecere a calului, ce-mi binevestește?). Și totul, toată această lentă desfășurare a Întrebărilor (pe care textul acesta - deja grav, deja deschis unei uriașe dezvoltări - le va adânci căutând să le Împlinească În povestiri despre om și fenomenologii ale spiritului) pornește de la un semn, o urmă, o adâncire În pământ a unei potcoave ce a fost acolo. Și astfel a unui cal pe care această potcoavă, la rândul ei, Îl conține, nu Într-o prezență plină, ci Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
percepții, prin atingere, iubirea mea e supunere cărnii, sunt ales și supus. Teoria pielii este deja o teorie a percepției, ar spune Merleau-Ponty. Și tot el ar observa: „Sinteza percepției este temporală. A reflecta Înseamnă a regăsi nereflectatul”. Citând din Fenomenologia percepției Întru delectarea noastră de Îndrăgostiți de cai: Misiunea unei cugetări radicale, a unei cugetări care vrea să se Înțeleagă pe sine, constă, paradoxal, În a regăsi experiența necugetată a lumii ș...ț pentru a face ca reflecția să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Horea Poenar: Aceasta nu este o metodă, e o teorie - și singura funcționalitate a acestui stil și a tuturor stilurilor din carte este de a face vizibile teritoriile, spațiile de discurs pe care această teorie le conturează. Ea pornește din fenomenologie și, ca atare, o mare parte din limbaj are rădăcini fenomenologice, dar trece prin și dincolo de esteticile fenomenologice, cum se vede din subtitlul cărții, și merge mai departe pentru a vorbi de niște zone care au preocupat și câțiva poststructuraliști
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cuvânt e capabil să trimită la timpul splendorii? Horea Poenar: Cartea mea pornește de la un moment pe care În ultimii ani l-am Înțeles tot mai deplin prin lecturi (unele absurd-chinuitoare, altele revelatorii), și anume eșecul filosofiei, mai ales În fenomenologia franceză din ultimele decenii, ca să nu mai vorbesc despre cel poststructuralist, de la Foucault și Derrida Încoace. Și În același timp, dintr-o observație la care n-am putut renunța În toată perioada mea de postmodernist (cum bine zicea Cornel Vâlcu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a vă face clar ceea ce vreau să spun. Dar asta face și arta: receptorul sau criticul ia un tablou, Îl privește, Îl include În categorii interne, În subiect, aflându-se astfel la primul nivel. Conform teoriei receptării (bazată iarăși pe fenomenologie) a lui Jauss și mai ales a lui Iser, receptorul, prin experiența estetică (catharsis etc.), depășește acest nivel Înspre unul În care se Întâmplă alte lucruri. Pe acestea le vede și Merleau-Ponty. Există și o posibilitate de a vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Nicolae Turcan: Dacă el a avut aceeași „vedere”, atunci ne situăm În plin platonism și acceptăm existența unei lumi a Ideilor la care avem acces pe diverse căi, care Într-un fel ne e comună, dacă nu cumva În eidos-urile fenomenologiei... Horea Poenar: Da - sau ceea ce Corin numea „viață”. Nicolae Turcan: Însă este greu să vorbești despre „viață” Într-un text atât de dens conceptual, atât de anarhic... Cornel Vâlcu: Când vezi urma În iarbă este o naivitate de nedescris să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cornel Vâlcu a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” În 1996; este lector la Catedra de lingvistică generală și semiotică a aceleiași facultăți din 1998. Doctor din martie 2007 (cu o teză despre relația dintre integralismul lingvistic coșerian și fenomenologia husserliană). Cursuri și conducere de seminar În domeniile lingvistică generală, teoria și filosofia limbajului, semiotică. Două volume de teorie lingvistică (Orizontul problematic al integralismului și Fenomenologie și integralism) sub tipar la Editura Clusium. În pregătire, cartea din care face parte
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Doctor din martie 2007 (cu o teză despre relația dintre integralismul lingvistic coșerian și fenomenologia husserliană). Cursuri și conducere de seminar În domeniile lingvistică generală, teoria și filosofia limbajului, semiotică. Două volume de teorie lingvistică (Orizontul problematic al integralismului și Fenomenologie și integralism) sub tipar la Editura Clusium. În pregătire, cartea din care face parte textul discutat În prezentul volum - Pod cu trei capete - Preliminarii speculative la starea de postmodernitate.
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în vid, e ilustrată în minunatul pasaj în care Aristotel e confruntat cu "A bi bi și A bo bo", care e, fără îndoială, în materie de autenticitate, documentul cel mai direct și revelant al literaturii românești contemporane. Sub influența fenomenologiei, reducția la esențial apare și la Camil Petrescu, grație acestei metode se intuiește ,,substanța", sensurile ei, complexul său de semnificații, izolate și esențializate, una câte una. De altfel, Camil Petrescu afirmase că acesta reprezintă un stadiu în care, autenticitatea fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de ceva anume"262. Nefiindu-i străin propriul destin, personajul blecherian va încerca să se orienteze în dorința de a-și defini existența. În acest proces de autodefinire, văzul ocupă un loc primordial. Cu acest simț operează de altfel și fenomenologia. Personajele blecheriene descriu lumea intențional, substituindu-se obiectelor pe care le percep. Acest demers a început din Întâmplări în irelitatea imediată, când personajul simte că identitatea pe care o are trebuie schimbată cu alte identități pe care le percepe și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îndoială, și eul liric bacovian: ,, Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era"265. Analizând teoria lui Husserl, Heidegger observa că toate fenomenele care apar și pe care le percepem sunt în strânsă legătură cu verbul ,,a fi". Obiectul fenomenologiei, în opinia lui Heidegger, ar fi tocmai ceea ce este ascuns și nu se lasă văzut de prima dată. Fără îndoială, toate proiecțiile personajului blecherian sunt în strânsă legătură cu modul său de a fi în lume, iar realitatea este percepută
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]