714 matches
-
cocorii, ducând un dor sub aripă! Privesc Toamna vieții mele ce-mi plouă-n gând și -n simțire, cu dorul de revedere a naturii înverzire! Privesc Toamna cu Cer plângând peste visul de iubire, când dorul legănat de vânt, îl ferecă-n amintire! Privesc Toamna ce pătrunde cu viscoliri de vânturi reci în suflet, spre a-mi ascunde norocul cu speranțe seci! Privesc Toamna rodniciei din renașterea naturii, să-mi las gândul nostalgiei scris sub streașina pădurii! Privesc Toamna cum în
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
deschide va fi fără coline sau drept până la Tine. Chiar nu știu și nici nu vreau să aflu! Vreau să cred în bine. Inclin să cred că cerul Tău va fi fără nori pentru mine, iar furtunile vieții le-ai ferecat cu lacăte de plumb. Soarele dimineții, te rog, să fie cald. Să încălzească orice inima, nu numai inima mea, ci și a celui care nu-Ți cunoaște dragostea sau refuză să creadă în ea. Te rog Doamne, dă ochilor mai
SCRISOARE CǍTRE DUMNEZEU de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372264_a_373593]
-
Toate Articolele Autorului Un curent de aer rece Se prelinge prin odaie; Frigul peste mine trece - Tremur tot scriind pe-o foaie. Sunt cuvinte de iubire Pentru cea care-a plecat Și-a rămas o amintire - Sufletu-mi mi-e ferecat. Ea s-a dus prin gerul groaznic - Tremurând de gol și frig, C-un tupeu fatal obraznic Între noi zidind un dig. Nu pot rupe dorul mare Și iubirea ce-i purtam, Dar privesc mereu în zare - Transformat în virus-spam
DOR DE SUFLETUL PERECHE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379783_a_381112]
-
de în cale ți s-au pus... Să simt plăcuta, sfânta fericire Ce-n viață cu-al tău farmec ai adus! O, cât aș vrea să te cuprind la piept Să fim doar noi în zbor spre nemurire Te-aș fereca cu lanțuri de speranță Dacă-aș putea să te-nțeleg...iubire! Și dacă... Și dacă astăzi ți-aș mai spune Cuvinte ce ți-am spus cândva Ar plânge ochii tăi la fel Și inima ți-ar tremura? Ai mai simți
POEMELE IUBIRII 8 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374740_a_376069]
-
aș atinge ca pe-o floare. În părul tău aș înnopta!... Caldă lacrimă de-aș fi, Genele ți-aș săruta. Cînd dureri te-or copleși, Obrazul,blând, ți-aș mângâia!... Dac-aș fi arc de vioară, Poarta de ți-ai fereca, Aș sclipi seară de seară, Ți-aș deschide inima!... Floare albă de castan La fereastra ta de-aș fi, M-aș prinde ram cu ram, În sufletu-ți m-aș cuibări!... Dac-aș fi floare de mac, Dintre spice adunată
DAC-AȘ FI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374804_a_376133]
-
că Pană-Împărat își simți lacrimile șiroindu-i pe față fără voie. Ei, dar împărat era el sau ce? Se sfătui cu fratele lui Vântul și vărul lui Soarele și, conduși de pasărea cea ciudată, porniră spre turnul în care Colț-Împărat ferecase prințesa, Lăcrămioara pe numele ei. Cum făcu cum nu, Vântul dărâmă turnul după ce Soarele reuși să își strecoare razele și să o găsească pe prințesă. Pană-Împărat o luă cu sine pe Lăcrămioara, care, în scurt timp îi deveni soție, bineînțeles
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Soare și, mai ales pe Pană-Împărat. - E dușmanul nostru de moarte, obișnuia să-i spună feciorașului, dacă ar avea ocazia ne-ar dărâma palatul așa cum a făcut și cu turnul de la hotar! Îi arăta ruinele turnului în care cândva fusese ferecată Lăcrămioara, uitând de fiecare dată să spună că acolo el ținuse închisă o prințesă nevinovată. Așa crescu Mladin, prințul animalelor, cu ură și gând de răzbunare, iar când se făcu mai mare și Colț-Împărat era gata să-i lase întreaga
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
în: Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului VREMEA PRIBEGIEI autor, Bertoni D Albert S-a scurs de-acuma vremea pribegiei Apus e timpul, de când am plecat Dar am păstrat cutia nostalgiei În care delicat, te-am ferecat Mă stabilii chiar sus, pe pisc de munte Acolo rădăcini am căpătat... Durerile și dorurile cât de multe În vârf de munte, eu le-am ancorat Mă mai încearcă dorul, uneori Iubirea ta, mereu îmi dă târcoale Și mă străbat
VREMEA PRIBEGIEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375799_a_377128]
-
țese vise-n culorile ei, Frunzele în ruginiu mă pictează Și-mi acoperă anii tinereții. Un ceas alb de iarnă Cândva îmi fură din suflet Foc,să-și facă căldură, Omăt de gânduri topesc încet. Din anotimpuri am furat ceasuri Ferecându-le într-un castel de iubire, Al vieții tic-tac mi-e pururi Ritm și șansa de evadare! Referință Bibliografica: Ceasul mi-a furat timpul / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de
CEASUL MI-A FURAT TIMPUL de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369239_a_370568]
-
nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am desenat din nou aseară și nu-mi ieșea culoarea ochilor, ba era de frunză, ba de cer uneori de cărbune sau cafea, dar ți-am prins privirea și-am ferecat-o în a mea, nu te-ai opus chiar îți doreai, ai tăiat mărul în două și din cana cu vin roșu am împărțit ispitele ascunse până acum, până aici, o lampă aprinsă ca o iluzie ți-a luminat fața
PORTRET de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378669_a_379998]
-
Eu nu-s poet, dar daca-aș fi,... XXIV. CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015. La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
viață furau clipe de magie. La acesată adresă, ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă, a devenit un ... Citește mai mult La această adresă,nu locuiește nimeni...Obosit, soarele mângâieamprente lăsate pe ferestrelece-au ferecat dureri.În nopți ce dor, netulburând tăceri,luna, minunată balerină a cerului,pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri.La această adresă, cândva, în marș nupțial,a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoareși brațele pline cu flori
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
condițiile de muncă și viață atingeau marginea rezistenței fizice, rufetașii se revoltau în mod spontan, neorganizat ca, de pildă, în 1843 sau în 1852, când organele de stat au descoperit în rândul lor „patru răzvrătitori”, pe care i-au izolat, ferecându-i în „obezi și hiare”. Nesupunerea și chiar revolta lucrătorilor se manifestau spontan și adeseori individual. Unii lucrători de la fabrica lui M. Kogălniceanu își apărau drepturile, apelând nu la forța unită a tuturor celor nedreptățiți, ci aplicând o bătaie vechilului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ființe sexuate 218. Ulro se află la rădăcina manifestării, este cauza manifestării, a creației. Înseși sunetele Ul-ro par să amintească ideea de rădăcina (engl. root, sanscr., mula). Ulro are afinități cu ideea de mula-dhara cakra (centrul rădăcina, în care este ferecat, în somnul sau inerțial, șarpele Kundalini; trezirea spirituală înseamnă tocmai ieșirea acestei energii spirituale, care este ținută captivă, din centrele energetice inferioare ale ființei spre centrele superioare; manifestarea formelor umane începe tocmai de la centrul muladhara). Similar, cei ce intră în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumină, N-au fost lăsați la Domnul meu și nici la caru-i de-ndurări. 210 O, de-aș fi păstrat ai zilei căi pe pajiști de argint! O, refuzat-am domnului zilei caii prințului sau! O, cum mi-am mai ferecat haznalele cu bolti de piatră tare Și ai Palatului pereți întunecatu-mi-am cu pizmuiri și ura! O, Nebun! să cred că aș putea s-ascund de-atotpătrunzătorii-i ochi 215 Aurul și-argintul149, pietrele scumpe, sfîntă lucrare a mîinilor sale! O, Nebun
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
măsurat noianul 173 și de fixat Totul într-alta lume mai potrivită de voința-i Să asculte, în care nimenea să nu cuteze voința-i s-o afrunte, fiind el însuși Rege Peste Totul, și-n care viitoru-ntreg să fie ferecat în vastu-i174 lanț. Științele fost-au fixate și Vîrtejurile lucrarea-și începură 235 Asupra tuturor fiilor oamenilor, si toate sufletele omenești, înspăimîntate De ale cerului învîrtitoare roți, se strînseră spre înăuntru, si pieriră. Nouă domnie cîștigînd peste toți Fiii săi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel tînăr din Dragoste pentru Enitharmon Și pentru femeia-ntunecoasă fără nume din afunzimea cea de jos, 475 Și pentru că îi era groază de sumbrele grozăvnicii ale lui Orc și Urizen. Acestfel umbră fără nume pe toate cîte sînt le ferecă-ntr-o moarte vie: Și toate cele muritoare (fost-au) făcute să dureze pentru-a putea fi lepădate 297 Vreme după vreme de către Mielul cel Divin care murit-a pentru toți, Si toti în el murit-au, și el a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Femeie, Mamă a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale, Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte". 225 Urizen spuse: "Am Greșit, si Greșeală mea rămîne cu mine. Ce Lanț mă-împresoară? în ce Zăvor e ferecat rîul luminii Ce izvoraște dimineață cu măsura și seara luînd aminte? Unde să ne-oprim ca să vedem nemărginirea și-nfinitul? Au unde sînt picioare omenești? căci Iată, ochii noștri sînt în ceruri". 230 El înceta, căci despicat verigă cu verigă, țîșnind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
patru metale sugerează cooperarea tuturor celor patru Zoa la noua construcție: aur: intelect, strategie; argint: afecțiune, implicare emoțională; fier: război de cucerire a unor domenii noi, necunoscute; arama: ordine socială solidă. 174 (VI, 233) și-n care viitoru-ntreg să fie ferecat în vastu-i lanț: Cu alte cuvinte, Urizen dorește ca creeze o lume total deterministică, mecanicista, de genul celei propuse de Pierre-Simon Laplace în 1776 în modelul său, în care viitorul este absolut previzibil cunoscînd toate forțele ce interacționează în univers
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de levănțică răsfirat dinspre crivaturi și rufăria curată ce se zărește prin deschizătura unui gardirop masiv din nuc, aflat În colțul camerei. Foarte aproape de oglindă e un dulăpior cu lighean și ibric de alamă, iar deasupra patului străjuiește tăcut icoana ferecată În argint a Maicii Domnului. Cea mai frumoasă ni s-a părut odaia Încăpătoare din dreapta, un fel de cameră de zi, având În centru o masă mare, Înconjurată de niște scaune tapițate În piele, aduse de la niște negustori de pe la Rădăuți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
legarea lui Iuda de către Sf. Ilie putem găsi în religiile și mitologiile Europei și Asiei. Este suficient să-l amintim pe Zeus care fulgeră și leagă în Tartar pe Titani : [...] Titanii Aprig izbiți se-ncovoaie, sub largul pământ îi afundă Zeus, ferecați cu zăvoare și lanțuri ce nu se dezleagă (Hesiod, Theogonia). Sau pe îngerul apocaliptic „pogorându-se din cer, având cheia genunei și un lanț mare în mâna lui” : „Și a prins pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mi face ursu[z]luc” (turc. ursuzluc = „semn de nenoroc”), scria paharnicul Costache Bălăcescu pe la mijlocul veacului al XIX-lea (112, p. 201). Pentru ca tutunul să ardă bine, ciubucul trebuia să fie „încălăfat”, adică acoperit cu capac, iar luleaua să fie „ferecată cu [capac de] argint” (Costache Negruzzi, Fiziologia provințialului, 1840) (213, p. 243). Luleaua seamănă cu „nargheleaua simplă și portativă a perșilor”, cum scria Cezar Bolliac în 1873 (68). Practicarea înde- lungată a meseriei de ciubucciu putea duce la boli profesionale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
credea el că trebuie să fi fost o veche biserică terrană. Căută preț de minute bune o altă intrare în afara ușii grele de lemn prinsă în bare groase de fier. Tocmai se pregătea să încerce să deschidă încuietoarea grea care fereca ușile înalte, când dinăuntrul bisericii auzi glasuri și pași care se îndreptau spre el. Cu o mișcare care ar fi scăpat oricărui ochi omenesc ce s-ar fi întîmplat să privească, Rim sări ireal de sus, se prinse de o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zidăria veche. Cu un scrâșnet de uscăciune, un bloc imens de piatră se dădu la o parte lăsîndu-l pe bărbat înăuntru și apoi culisă la loc. Cu gesturile unui om care știe ce face, Abatele luă din boccea o cutie ferecată în aur și argint. Din ea scoase câteva șuvite de păr și începu să plaseze câte un fir în fiecare Ou. Știa că avea nevoie de exact 643 de fire de păr. Ouăle erau de fapt mici sonde spațiale autonome
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce o face să semene cu un permanent exercițiu de magie neagră: „Tot ferec și desferec peste vreme/ Trecutul care fumegă și geme”. Scufundarea în infinitul suferinței poate fi semn al unei detașări spirituale, al depărtării de orice satisfacție care ar putea veni din modul comun de a trăi. La acest nivel, „nu-i
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]