466 matches
-
O lumină verzuie, stranie, venită de nicăieri se rotea în dormitor, așa că puteam vedea fețele lucioase ale colegilor mei, dormind cu câte o mână sub cap. Am ieșit pe ușă. Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe și ținte de fier. Am deschis-o și am respirat cu ușurare aerul proaspăt al nopții. Am coborât scara arcuită, cu balustrade somptuoase. Clădirea conacului era luminată stins și părea semitransparentă. Am înaintat spre havuzul cu statuie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ce-ai făcut în timp ce se desfășura toată povestea aia? întrebă Braintree. — Păi, zise Wilt, de fapt... Ezită. Dacă stătea să se gândească, probabil că ar fi fost mai bine să nu pomenească deloc de păpușă. Dacă Eva își ținea gura ferecată... — Păi, și eu m-am cam trosnit... Asta sună mai bine, comentă Braintree. Presupun că te-ai dat și tu la altă femeie. Dacă trebuie neapărat să știi, zise Wilt, află că la mine s-a dat altă femeie. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros al nopții de-afară. Când am trîntit-o apoi în urma noastră, am auzit ca un cutremur valul de animale, păsări, reptile, insecte izbindu-se de ușa grea, ferecată. Am coborât treptele de la intrare. Piața Victoriei, luminată slab de câteva becuri portocalii, era pustie. Doar foarte departe se zărea un milițian mergând încet, plictisit. Era o noapte frumoasă, cum numai vara pot fi nopțile. Ne-am luat de mână
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să fie înviat, eu, poate, l-aș fi decapitat. Uneori mă simțeam mai bine câteva săptămâni la rând și aș fi putut ieși din casă; dar strada a ajuns până la urmă să mă îndârjească într-atât, că stăteam zile întregi ferecat, deși puteam ieși ca toată lumea. Nu puteam suferi mulțimea care umbla de colo-colo, agitată, veșnic îngrijorată, posomorâtă și temătoare, care forfotea împrejurul meu pe trotuare. La ce bun veșnica lor tristețe, veșnica lor îngrijorare și agitație; la ce bun veșnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca și partenera sa, privea în jur disperată, încercând să cuprindă fiecare colțișor și fiecare piesă de mobilier în căutarea vreunui indiciu. Era clar pentru amândouă însă că nu vor găsi nimic. Înfricoșător... Toată sala era de fapt un cub ferecat. Căci în afară de cele două uși, nu exista nici măcar o fereastră. Tavanul era din lemn, iar aparatul de aer condiționat și caloriferul erau la doar câțiva centimetri distanță. - Unde? murmură Franciscovich. Partenera îngăimă un răspuns ce nu putea fi descifrat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sfârșit, tânăra domniță Ruxăndrița coborî din așternut și începu să se îmbrace c-o lenevie studiată, prilejuindu-i bătrânului Vodă care-o privea pe sub gene câteva amare meditațiuni pe motivul „ubi sunt”. Apoi Ruxăndrița scoase de sub pat o ladă mare, ferecată și porni să îngrămădească în ea rochii, postavuri, șiace, cearceafurile de pe pat, odicoloane, văpsele, bijuterii, cupe, sfeșnicele din cameră. — Ce faci, dragă? - zise Vodă uimit. — Ce să fac? - răspunse Ruxăndrița. Iaca adun, că doară n-o să plecăm cu mâna goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru a fi văzuți de public și i-a așezat lui cu gesturi grațioase și pline de afecțiune. Nu a mișcat nimeni nici după acest gest. Toate privirile erau ațintite pe figura lui Iustin și toate gurile stăteau închise ca ferecate fiind. - Încet, dragul meu. Acum poți, dar fără grabă, îi șopti Laura, mângâindu-i obrajii în treacăt, neobservat, după fixarea ochelarilor. Iustin s-a ridicat lent în picioare și a rămas în această poziție, ascultând atent. Știa în ce parte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cum ? Credeți că se mai poate face ceva ? Sunt dezolat, dar eu cred că este prea târziu..." După o noapte de frământări profesorul telefonează la secretariatul spitalului, anulează toate intervențiile și obligațiile programate. Peste numai câteva ore, sună la poarta ferecată a Spitalului unde este internat Justin... După un timp, care i se pare nesfârșit, în sala de așteptare intră un bărbat adus de spate, îmbrăcat ponosit, cu un rucsac și o inutilă umbrelă în mână. Infirmiera care îl însoțește explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a zis el adineaori. Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora. O voce profundă răspunde zbuciumului ei : Sunt îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul când Dora va începe să vorbească. Dora își caută cuvintele, își drege glasul și, în sfârșit începe : M-au tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nuvela lui edgar allan Poe, Prăbușirea Casei Usher, dar și imaginea casei bîntuite de stafii de la Disneyland. Poarta, îmbătrînită, dar încă extrem de demnă, străjuită de doi pilaștri încă impunători deși serios jupuiți de timp, era bineînțeles închisă, aș spune chiar ferecată. Cineva nu avusese încredere în vechiul ei mecanism de închidere, mult prea fin, funcționînd pe bază de cheie, și prin urmare securizase cele două aripi ale porții cu un lanț și un lacăt. Din exces de zel, sau poate întrucît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că povestirea i-a fost citită mai întâi lui G. Ibrăileanu. Ochi de urstc "Ochi de urs" Culi ocoli poiana pe o cărare ce ducea pe sub streșină de brazi. Vremea era încă destul de moale și zăpada scrâșnea sub bocancii lui ferecați. Înainte de a da la pătul - sau la „hochstand“, cum îi zicea el, ca și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mie nu-mi place bulgărește. Să vie patru oameni. Luați pe presviteră și copiii și-i încuiați în cămara asta. Dacă țipă careva, puneți căluș. Candela și custiveiu sfinției tale, părinte Agopie, scoate cheia a lungă și deschide tronul ăl ferecat. Dacă nu scoți și nu deschizi în clipă, te scrijelez la beregată. A luat atunci optzeci poli de aur. Vineri, tot cu obrăzare și cu puști, s-au înfățișat la Silistra, la Hagi Iani, cherhanagiul. Boc-boc! —Care-i acolo? Deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toate veceurile care apar în literatură sunt veceuri auctoriale. Din nefericire, de această dată pentru literatura română, Diana Geacăr nu se numește Leonard Cohen pentru a transforma veceul în poezie: "Nimeni nu vrea să mă mănânce, sunt sigur. Sunt muzeul ferecat, mort, de nepătruns al foamei mele. Aceasta este singurătatea brutală a constipației, astfel se pierde lumea întreagă". Nici eu nu mă numesc Leonard Cohen. Faptul că sunt îndrăgostită de el nu mă face, din păcate, părtașă la aripile creației poetice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui Ygraine și prin care se aude zgomotul prăbușirii trupului lui Tintagiles; porțile din Pasărea albastră, la fel ca și cele din Ariane și Barbă Albastră, care țin și ele sub lacăt teribile secrete. Îndărătul lor, în Palatul nopții stau ferecate mistere, pericole îngrozitoare, boli și fantome. Poarta cea mai înspăimântătoare nu este, cum am putea crede, cea a fantomelor, care, spune Maeterlinck, se plictisesc de când omul nu le mai ia în serios și care nu se mai arată decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
statui. Într-adevăr, pentru a defini arta teatrului, Craig nu încetează să se refere la statuarul primitiv al anticilor idoli sacri care nu aveau nimic mimetic: statuarul egiptean, statuarul etrusc, statuarul din templele Orientului, forme de piatră înăuntrul cărora stăteau ferecate nebănuite și puternice forțe. La acest statuar apelează Craig atunci când încearcă să definească esența supramarionetei. Supramarioneta și idolul antic sunt, pentru Craig, unul și același lucru; ne-o dovedește, poate mai mult decât oricare alt text, eseul intitulat „Un teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele văcarilor și dangătele sutelor de clopote sonore și sparte. În jurul platoului, doar uriașele ziduri negre închipuite din munții împăduriți, ca să ne închidă cu desăvârșire într-o arenă neagră, acoperită ce cerul ferecat cu milioane de stele. Atunci mi-am dorit iar un prieten, să fi fost și el cu mine în noaptea aceea de August, cu frumusețile ei miraculoase pe care ochiul le-a putut descoperi și mintea pătrunde. Piscul l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o foaie veștedă de salată - pe care începu s-o ronțăie cu mare viteză. - Zitta! Începui eu rupându-mi vorbele cu greutate. Iar mi te uiți ca un cioclu! Pe chipul tău stă ferecată o liniște care mă înspăimântă. - Astâmpără-te, interveni piticul. Cauți ceartă cu lumânarea. Zitta puse, liniștit, ghergheful la o parte, se ridică de pe fotoliu și apropiindu-se de mine cu pași vătuiți îmi puse pe frunte o mână mică, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth-Swanson să-l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile și tabuurile sale. Trebuie să mai spun că M.O. a Încercat nu o dată să rupă legăturile care-l țineau ferecat „cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să-i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngînase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce se cade să fie asediată pentru a fi cucerită. Mesajul celor dinăuntru pentru cei dinafară, care tropăie plănuind un asalt sângeros, e foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și cei dinafară să apese pe clanță și să pășească înăuntru". Cum se vede astăzi lumea scriitoare din România? E USR-ul un Turn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]