28,109 matches
-
această cauză ușor vulnerabil. Era înfricoșat "de toate absurditățile care ne pândesc", îngrozit de singurătate și trecând uneori prin stări depresive. La aceasta contribuie și boala lui ulceroasă și lungile internări în spitale, de obicei, sordide. Alinarea o găsea în fericirea familială, în fiica și devotata soție, împărtășindu-i ideile ("Minunat să ai cu cine schimba o vorbă"), în muzică, fiind un împătimit meloman. în afara desfătării artistice, Sonata lumii, Patetica, "Imperialul" au asupra psihicului său un efect liniștitor: "A fost o
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
treaba bine la televiziune și mă simt mulțumit(ă). -Mie-mi zâci ? completează prietenul meu. Așa că, fără să vrei, exclami: bravo!, uite că se poate să-și facă unii treaba la televiziune, apoi o și spun cu seninătate și satisfacție pentru fericirea națională. ...Cândva am mai remarcat: cel mai adesea tinerii sunt încântători în sinceritatea lor, doar televiziunile ar trebui să fie puțin mai atente când ei își fac treaba... Mic dicționar de neologisme Coclau, s.n., termen inexistent în DEX, utilizat de
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
excelență, nu e mai puțin adevărat că literatura se hrănește, de vreo două sute de ani încoace, mai ales din nefericire. Frica, remușcarea, regretul, dezamăgirea, deprimarea constituie temele ei favorite. Foarte puțini scriitori au luat condeiul în mînă pentru a celebra fericirea și speranța. în schimb, nenorocirea îi atrage pe toți irezistibil. Literatura pare a fi devenit acea artă care își află în nefericire sursa predilectă. Ea trăiește din suferință și din dezastru, din crima de toate felurile, pedepsită sau nu. În
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
în toată exactitatea ei cînd nu mai poți da nici un pas înapoi, cînd trebuie să te sacrifici pentru că nu ai altă soluție. în viziunea modernă și contemporană asupra literaturii, tot ceea ce - în epocile îndepărtate - glorificase viața, speranța, încrederea în posibilitatea fericirii (idila, pastorala, ecloga, poezia ceremonială, oda etc.) este astăzi considerat literatură de calitate îndoielnică, dulcegărie depășită. Chiar și specia comediei (fortificare sufletească prin rîs compensatoriu) a dispărut complet sau s-a transformat în specii hibride, precum farsa tragică ori comedia
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
drept artă a disperării. Distanța dintre marele public și grupul restrîns al creatorilor de artă nu poate astfel decît să crească de la an la an. Fie că o mărturisește sau nu, majoritatea cititorilor nu doresc altceva decît realizarea unei modeste fericiri și a împăcării cu soarta. Or, marea literatură, contemporană nu pare a le oferi soluții accesibile pentru realizarea acestui vis legitim. Să ne mai mirăm că publicul îl caută în sub-literatură, în proza de consum, în romanele "apă de trandafiri
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
a iubirii. Cum ar spune Marquez, Joel refuză să plângă că s-a terminat și vrea să se bucure că, totuși, odată s-a petrecut. Memoria nu e doar chinul paradisului pierdut, ci și no man's land-ul unde fericirea s-a conservat. Captiv în propria memorie acolo unde Clementine dispare de lângă el amintire cu amintire, Joel încearcă să o sustragă din teritoriile hărții și să o adăpostească în amintirile din copilărie. Joel (re)trăiește prezentul unor amintiri asupra cărora
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
spună toate astea? Este vorba de beatitudinea geografică distrusă de nenorocirea istorică. În felul acesta poate fi definit și romanul meu "Regele arinilor" unde eroul descoperă Prusia Orientală și nu vrea nimic altceva, e fericit acolo în mijlocul copiilor. Aceasta este fericirea de ordin geografic, dar, mă rog, vin rușii care strică totul, așadar, nenorocirea istorică. R: O temă asemănătoare poate fi regăsită și în "Falezele de marmură" de Ernst Junger. Peisajul patriarhal, oarecum paradisiac al falezelor și al mănăstirii invadat și
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Indiferent ce au ales să facă după terminarea studiilor - unii au rămas chiar în facultate, alții au intrat în învățământ, au plecat cu burse, au devenit scriitori, jurnaliști sau copy-right-eri - Antoaneta Tănăsescu a rămas pentru toți un reper intelectual. Din fericire, în ultimii ani, Antoaneta Tănăsescu a publicat susținut și s-au adunat până acum patru cărți dintre care cel puțin una de referință, singulară, o "delicatesă" pentru rafinații literaturii, a cărei importanță însă transcende genul. Unde sunt manierele de altădată
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
Un păcat inadmisibil, recunosc, pentru cineva care s-a angajat să scrie o rubrică despre România reală, nu despre aceea propaganistică, iluzorie, existentă doar în discursurile politicienilor ori în doinele melancolice ale ciobănașilor de anțărț. Nu vă puteți imagina ce fericire m-a năpădit când, la sugestia unor studenți, am început, de câteva luni, să frecventez una din piețele de vechituri ale orașului. Am, n-am treabă, duminică dimineața mă îmbrac "popular" (în pantaloni scurți și cu tricou, vara, în trening
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
împrejurărilor, trăind în cea de a doua și ultimă patrie, luptă să nu fie zdrobită într-un clește de adversități în care fie pura întâmplare, fie propriu-i temperament au prins-o, răpindu-i în serie ocaziile de statornicire a fericirii. Și, mai cu seamă, înșelând-o prea adeseori, când depune încredere în semeni, ale căror limite o deprimă și o primejduiesc. împrejurări de netrecut o țin departe de fiul adorat care promitea a deveni un geniu muzical, dar care, lipsit
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
însăși funcționînd ca un subtext, ca o aluzie lirică, ecou al "netrăirii"... Ne aflăm însă pe tărîmul creației care-și are normativele proprii, setul său de valori diferite de cele ale eticii sau religiei, cu care se interferează fecund, din fericire fără a se confunda cu ele. Existența poetului implică îndeobște o mișcare uneori zbuciumată, convulsivă, alteori calmă, domptată, între contraste ireconciliabile, a căror sacrificare de dragul "bunelor sentimente" ar fi riscantă. Răul existențial prezent în creație e ca o tumoră inoperabilă
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
Angoasele identitare pot fi altele, de la caz la caz, dar acționează după un scenariu asemănător. Fiecare și-a trăit copilăria având aceleași confuzii și emoții, aceleași revelații și dezamăgiri de mai târziu, fiecare a resimțit nostalgia miraculoșilor ani în care fericirea s-a amestecat cu naive sau îngrozitoare temeri, în fine, fiecare a fost, la un moment dat, un Chelbasan, și orice maturizare, căutare identitară a trebuit să dezamorseze, la un moment dat, complexele, frustrările produse de posibila (inevitabila?) incompatibilitate dintre
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
sărbătoare, putea să lumineze pentru o clipă sufletul, așa cum spune, la un moment dat, Radu Pavel Gheo: Chiar dacă viața le este îmbrăcată în cenușiu ori negru, oamenii vor găsi în ei culorile vii cu care să-și amăgească pofta de fericire. Vor continua să se bucure de te miri ce: că au găsit ulei la alimentara, că au prins portocale după doar două ore de coadă, că au scăpat de deportare (nu ca alți vecini)..." (p. 92). Cartea roz a comunismului
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
proba veridicității ne cere să stabilim dacă Insulele Fericite există cu adevărat sau sînt un tărîm imaginar-utopic, proba responsabilității ne cere să știm dacă descoperitorii unei asemenea lumi vor să trăiască ei înșiși acolo, dacă se includ în viziunea de fericire și bunăstare socială pe care o propun. Firește, nu e vorba de o includere declarată de cei în chestiune, ci de a stabili printr-o analiză atentă dacă testul auto-incluziunii funcționează. Un proiect intelectual care a trecut proba responsabilității este
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
50 sau 60 de ani, în România nu s-ar mai înțelege ce vrea să spună. O scrisoare pierdută ar trebui prevăzută cu un comentariu, ca, în Paris, la piesele vechi de teatru, ca studiu premergător" (p.224). Ceea ce, din fericire pentru Caragiale, nu s-a adeverit. Prima monografie despre I. L. Caragiale, datând din 1911, îngropată într-un anuar lipscan și redescoperită de curând, se dovedește mai mult decât o curiozitate de istorie literară: un reper bibliografic obligatoriu pentru specialiști.
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
cel mai inteligent cu putință: cu măsură, cu nuanță, fără idiosincrazii, explicând calm ce e exagerat și ce e tolerabil. A pus intransigență și tenacitate în apărarea lucrurilor în care credea și cărora într-adevăr le-a dedicat viața. (Din fericire, a avut și mulțumirea unei familii minunate, pe care a iubit-o și de care s-a simțit iubită; a avut numeroși prieteni, colaboratori, discipoli). Se arăta surprinsă și amuzată cînd descoperea cît îi intimida pe cei tineri, cărora știa
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
nefericiți, infinit mici sau infinit mari, infinit buni sau infinit răi. Ei pot pendula între extreme, ca luminile și umbrele, pot trece din una în alta, pot visa la una sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire continuă și pentru asta începe să viseze cele mai strașnice vise posibile", iar comentariile ne lasă fără comentarii: "Rîul nu este un lac, iar emoțiile noastre negative permanente transformă rîul în lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată de ce ai voie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
de noroc. Dacă nasul este mai dotat, atunci, ghinion! Ciudată vreme" ca și vremurile. Străzile mici mă absorb. Scap de agitație, evadez din timp. Merg, merg. Agale sau, dimpotrivă, iute. Mă uit în jur, la case, la oameni. Prea puțină fericire, parcă. Nici motive prea multe. Totuși, viața în sine, cu tot ce înseamnă ea, ar putea să fie unul suficient. Case splendide, cu arhitectură marcată zac în degradare. Dintr-o curte, iese o doamnă în vîrstă simpatică. Îmi zîmbește. Zăresc
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
Am fost profesoară, am făcut școala la pension. Am, însă, o fotografie, din salon, cu cîțiva invitați la un ceai de fructe. Uitați-vă. Tava cu prăjiturele făcute în casă, sfeșnicele" O privesc și visez. Acolo, în ea, este toată fericirea mea." Ne despărțim. Căldură mare. Zăpușeală. Calea Victoriei parcă ia foc. O iau pe strada cu Biserica Albă. Mai fac cîțiva pași și rămîn cu ochii într-o vitrină. Tăvi de argint, sfeșnice, mătăsuri, voaluri, brocarturi, prăjiturele" Ridic privirea și citesc
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
abia trecutei Săptămâni Internaționale a Muzicii Noi de către directorul său, compozitorul Sorin Lerescu, m-a mobilizat în a reface succint traseul unui creator insolit (pe care, din păcate, nu l-am avut profesor în mod direct, dar de la care - din fericire - am avut multe de învățat). Este vorba de organizarea unor conferințe zilnice, portrete ale unor compozitori români (majoritatea din nefericire deja dispăruți): pe Myriam Marbe a prezentat-o Gheorghe Firca, pe Adrian Rațiu - Carmen Stoianov, pe Nicolae Beloiu - Octavian Lazăr
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
răsaduri crescute de mine, pe care le iubesc de mici și care mă iubesc, la rândul lor, cu dovezi la vedere. Copii proprii în leagănul lor, fără nostalgia altor grădini și grădinari, îmi recunosc doar mie respirația, undele, aura, blândețea, fericirea și disponibilitatea de a le include în materia transparentă a sufletului meu, în poezia care mă caută prin ele. Grădina mea cu turturele îmblânzite și vrăbii obraznice care planează sublim, căutând grămăjoarele de grâu și firimiturile. Se îngrașă vizibil, se
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
de care am pomenit, Lovinescu mi-a dăruit în câteva rânduri cărți ale sale sau despre el, nu întotdeauna ușor de procurat. Cordialitatea pe care mi-o manifesta, interesul pe care mi-l arăta încurajându-mi conversația, mă umpleau de fericire în acele vremuri tulburi și amenințătoare, când pentru lumea din afară, cea oficială mai ales, eram un neom printre oameni. Este o mare deosebire între a citi astăzi, după șase decenii și mai bine, despre ceea ce am simțit eu atunci
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
apucăm să ne plîngem singuri de milă. Ba că lipsesc banii, ba că nu avem cadru profesionist în campionatul nostru. Încît dacă vreo echipă de-a noastră cîștigă vreun meci cu vreo trupă mai răsărită i se taie picioarele de fericire și nu e în stare măcar de un egal în retur. Filosofia conspirației ne face să ne închipuim că e ceva putred pînă și în victoriile noastre internaționale. Dacă azi cîștigăm, mîine e musai ca arbitrii să fluiere în favoarea adversarilor
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
fiului său pe stradă, paharul de votcă și nelipsita dojană părintească, masa de prînz, cafeaua și albumul cu poze vechi, prilej de rememorare a unor întîmplări din vremuri demult apuse. Viața este un șir de evenimente bune și rele, iar fericirea este trecătoare, apare și dispare, de cele mai multe ori fără să prinzi de veste. Este o stare pe care nu o poți recunoaște decît post-factum, prin urmele ei săpate adînc în amintire. La bilanțul final al unei vieți se constată că
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
și dispare, de cele mai multe ori fără să prinzi de veste. Este o stare pe care nu o poți recunoaște decît post-factum, prin urmele ei săpate adînc în amintire. La bilanțul final al unei vieți se constată că adevăratele momente de fericire nu au nimic spectaculos, țin de starea de normalitate, de firescul relațiilor umane: "...Eram puțini și liniștiți, noi eram tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam că o să dureze veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]