718 matches
-
grupe de stele, ajungîndu-se astfel la împărțirea cerului în 360 de părți, număr socotit mai târziu Kaballistic, rămânând peste veauru până în zilele noastre. In Egipt s-a atribuit fiecărui grad un caracter fast sau nefast (101 părți funeste și 259 fericite); iar după cum Soarele, în mișcarea sa de revoluție parcurge un grd pe zi, s-a ajuns repede la credința în zile faste și nefaste. Dacă tuturor acestor elemente le adăugăm presupunerea că un astru are o influență mai mare când
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ce cultivă și degustă poezia ca un cunoscător avizat. În Opera literară a lui V. Voiculescu (prefață la Povestiri, vol. I, E.P.L., 1966, pp. 5-41Ă, studiu reluat în Pagini de critică literară (vol. III, pp. 193233Ă, Vladimir Streinu găsește o fericită, o antologică judecată sintetică asupra scriitorului: „Poezia lui V. Voiculescu, privită în totalitate, are, peste numeroasele ei orientări artistice, care de care mai variate, o înfățișare statornică de dramă lirică. Pe scena conștiinței, actori ca Sufletul și Trupul, Voința și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
asupra dublei naturi a ființei umane: „Pentru căci iaste omul făcut de Dumnezeu, îndoit, de suflet cuvântătoriu și de trup simțitoriu și are și bunătăți îndoite: sufletești și trupești”) găsește din nou o formulare potrivită: „Iar mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa cuvântătoare zidire omul silește de aduce nu numai un feliu de roadă, ce foarte multe, câte trupești, iar mai multe sufletești, de vreme ce și el doao ori s-au zidit, adecă den suflet și den trup. Și toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
pe firul amintirii. 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște Vremea copilăriei este însoțită de sunet, drumurile reîntoarcerii sau ale îndepărtării de trecut poartă amprenta cantului, iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile domoale de odinioară, glasurile celor dragi, zgomotele casei părintești, vocea drumurilor sau a femeilor ce țes apar în contrast cu nefericirea golita de sunete din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
presupusa lacuna nu a fost singurul motiv care l-a determinat pe Leopardi să aleagă textul homeric. La acea vreme era binecunoscută în Italia opinia de factură romantică a doamnei de Staël despre Homer poet al unei lumi simple, sincere, fericite: Homer readuce în sufletele noastre acea afecțiune trezita uneori de amintirea emoționantă a propriei copilării; și aceasta tresărire interioară ce se îmbină cu imaginile epocii de aur, face ca cel mai vechi dintre poeții antichității să fie înălțat de noi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mucigai. Ebreea, Miryam, Ruth, Esthera, Sulamita, Tamar, Noemi sunt câteva dintre personajele ciclului sugestiv intitulat Biblice. Schimbarea de ton este evidentă: „Neagră sunt și pulpa mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun material de la colaboratori / Pentru «România literară», / Mai scriu un cursiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
lovitură. În cerneala cu care s-a așternut pe hârtie această mare pledoarie în favoarea idealului legionar sunt stropi de sânge, sânge tânăr românesc, care a înroșit odinioară betonul infernalelor celule în care a fost torturat acest mărturisitor. Fie ca sămânța fericitei și îndelungatei sale jertfiri - cuprinsă în această mărturie, care scoate din mormântul tăcerii o pagină din istoria eroismului românesc - să rodească plenar în sufletele tinerilor români dornici de lumină și de un alt destin pentru neamul românesc. Și nu este
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și-au balansat farfuria pe genunchi; și au avut întotdeauna parte de șervete de pânză și nu de hârtie. Hrana este un subiect serios și, întâmplător, unul dintre subiectele asupra cărora nici un scriitor nu minte. Mă minunez de unde am moștenit fericita mea dibăcie gastronomică? O copilărie săracă mi-a inspirat oroare față de hrana risipită. Îmi plăcea din toată inima mâncarea modestă care mi se servea acasă. Mama era „o bucătăreasă bună și obișnuită“, dar nu avea acea inspirată simplitate care constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eternul meu devotament. Continuu să te aștept, unica mea iubire. Nu vrei să vii, nu vrei să evadezi cu mine, să fii nedespărțită de mine în toți anii ce vor urma? O, Hartley, aș putea să te fac atât de fericită, știu că a[ putea! Dar dă-mi voie să-ți mai spun ceva: dacă aș ști că ești fericită, fericită în căsnicia ta, nici nu m-aș gândi să te tulbur cu declarațiile iubirii mele stăruitoare, mi-aș consuma dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai țin minte, în urmă cu o săptămână, cu două - sunt atât de amărât încât am pierdut noțiunea timpului - așa încât nu te mai poți preface față de mine, nu poți să-l scoți basma curată și să-mi afirmi că ești fericită în căsnicie, pentru că eu cunosc adevărul! — Adevărul... vai, tu nu ești în stare să înțelegi nimic! Ai ascultat... cât timp? — Nu știu, secole, un ceas, nu, nu-mi pot aminti... Amândoi ați strigat unul la celălalt, era absolut odios, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era de un gri-bleu, pal și luminos, aproape alb, care se confunda cu cerul, și se legăna cu o mișcare alertă, aproape dansantă, împroșcată de soarele anemic cu mici explozii de lumină metalică, palid aurie. Avea un aspect de mare fericită și mi se părea că o privesc prin ochii lui Titus. M-am întors în dormitor. Ceilalți trei dormeau în camerele de jos, deși nu-mi plăcea să-i știu atât de apropiați. Hotărâsem ca în acea zi să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de gând să-l facă Fritzie Eitel, Odiseea? — Da. — Ei bine, mi-a oferit rolul lui Calipso. — Ți se potrivește ca o mănușă. — Nu-i așa că-i grozav? De mult nu m-am mai simțit atât de încântată și de fericită. — Bine. Te rog, Rosina, lasă-mă în pace. — Te las în pace. Trânti telefonul. Când am ieșit din bibliotecă, i-am auzit pe Lizzie și pe James discutând în bucătărie. Ușa era închisă, dar ceva din tonul discuției lor mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile de spălat? Iei niște șervețele și te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm, sunteți fericita posesoare!“ Toată lumea din cartier câștigă. În toată țara e un du-te-vino de aragaze, boilere și televizoare, să înnebunești, nu alta. Oamenii și-au scos paturile în stradă și-și înghesuie în apartamente aragazele și combinele frigorifice câștigate la tombola de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
timp mic dar, până la gestul cu care își arunca pe masa unei comisii carnetul UTM, enorm. Labiș a fost primul disident al poeziei române. Un Panait Istrati. MOARTEA CĂPRIOAREI Pentru literatura noastră luna decembrie pare sortită să rămână luna unei fericite și totodată triste pomeniri: pe două decembrie s-a născut Nicolae Labiș, poetul celei mai zbuciumate generații de după război; la 22 decembrie poezia lui s-a frânt, nu la mijloc, nu la capăt, ci chiar în alcătuirea ei dintru început
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
În plină muncă agricolă. În nord se continuă semănatul. În centru s-a terminat, iar În sud desigur că se prășește. Pe drum un cauciuc ține să-mi pună cunoștințele la Încercare. E prima pană. Trebuie să-l schimb. Singura fericită e Sănduța. Ziua e caldă, frumoasă, vântul adie ușor și așa poate să-și plimbe jucăriile la aer și la iarbă verde. Încerc cricul și așezarea nu e așa ușoară. În momentul acela o motocicletă elegantă, ce venea ca vântul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
costurilor omului" -, trebuie să admitem că sîntem o țară subdezvoltată, o subdezvoltare originală desigur, eterogenitatea fiind o regulă în această lume suprarealistă a sărăciei. Am extras întreprinderile de sub carapacea planificării, dăruindu-le, în lipsa unei piețe reale, libertatea de a muri fericite de fapt, de a agoniza, pentru că de murit încă nu au permisiunea, neexistînd o lege a falimentului; am suprimat instanțele de tutelă, fără a instaura instanțe de drept contractual respectate; am rupt liniile verticale, fără nașterea încă trainicelor legături orizontale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
atât mai justificat în discursul său toate aveau atributele înțelepciunii, intransigenței, tăriei de caracter și iubirii pentru arta cântului vocal. Ne-am reîntâlnit în noiembrie 1997. Opera Națională Română din Iași, aflată atunci sub direcția lui Corneliu Calistru, a avut fericita initiativă de a-i sărbători pe baritonii David Ohanesian și Nicolae Herlea cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viață. După spectacolul aniversar, o sărbătoare pentru toți cei care i-au admirat de-a lungul timpului pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Buletinului Parohial de Săbăoani (la început distribuit gratuit), „Viața” la 14.IV.1913. Programul publicației: „vom căuta din răsputeri ca poporul nostru să aibă o viață sufletească cât se poate de nobilă și o viață pământească cât se poată de fericită” (G. Carpati). Sufletul publicației a fost I. Tălmăcel, care, cu fiecare număr dădea publicației un conținut tematic mai complex: viața sfinților, pilde morale, sfaturi gospodărești, leacuri ieftine, despre semănături și animale, povestioare cu țărani, bețivi și crâșmari, etc. Din 1914
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
până în cele din urmă momente bune: vesel și trist, blând și aspru, mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit de toate, aci de abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții, fin și iritat ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! fericită pentru artist, nefericită pentru om". Într-un document citat de Eduard Gruber, psiholog ieșean de prestigiu, se menționează caracterizarea sumară, dar sistematizată, făcută de Vlahuță: 1. "Psihologia morbidă"; 2. "Haine de geniu". Felul de viață al lui Eminescu, cu mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
niște pietre de picioare, l-au aruncat în mijlocul mării. Și iată așa a decurs martiriul lui Agapie”<footnote Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, VI, 6-7, în PSB, vol. 13, p. 404-405. footnote>. La rândul ei, ca un atlet viteaz, fericita Blandina strângea noi puteri din mărturisirea ei, iar întărirea, odihna și chipul ei de a-și potoli durerea și chinurile ei erau cuvintele: „Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
și întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care Țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în col. cit., vol. 13, p. 184. footnote>. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 493. footnote>. În Omilia de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază faptul că nu a tulburat-o pe fericita aceasta nici spaima de ostașii ce stăteau la ușă, nici scurtimea timpului, nici singurătatea în care se găsea ea, cea atacată, nici că era numai ea în casă, nimic din acestea; „ci, ca și cum s-ar fi găsit între prieteni și
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
obscurității, dependenței față de un corp și de o condiție de existență deter minată”. Soluția jainistă constă în „extirparea violentă (nirjara) a karman-ului deja consumat” și Împiedicarea pătrunderii altuia. în celelalte religii ale indiei, karman-ul se înlătură prin asumarea consecințelor lui (fericite/nefericite). Mai exact, prin coacerea fructelor. Pentru ca fructele să se coacă, ele au nevoie de o căldură puternică. Pentru ca omul să se elibereze mai repede, are nevoie de o căldură interioară mai puternică (tapas). Soluția este asceza totală. Pentru eliberarea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
gurii fără de dop.) În fine, accidentul nașterii biologice abia rivalizează cu contingența morții. Suntem deja în sumbra anticameră a „barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
își dă Cuvântultc "Scriptura își dă Cuvântul" Căci veșnic flămânzește Cuvântul după mântuirea noastră, Cel ce umple toate de lumina veșnică prin nelipsitele trimiteri ale bunătății și face, pe cei ce-și lărgesc porii lor mintali spre primirea razei celei fericite, copți și buni de mâncare lui Dumnezeu și Tatăl. Sf. Maxim Mărturisitorul (580-662) În cazul marii poezii, instituția modernă a criticii confirmă, nu o dată, profunda singurătate a conștiinței auctoriale (D.T. Suciu). Comentariile secunde despre intenția textului rămân parazite și atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]