2,253 matches
-
La munte Munții, ca și Delta, ascund taine de nepătruns, dar sunt patria urșilor bruni și puternici. Înainte de a ajunge în orașul în care am hotărât să ne petrecem vacanța, am oprit într-un sat de la poalele munților. Copiii erau fermecători în cojoacele lor groase și sub basmale sau căciuli, serioși și gingași. Până atunci muntele de care se vorbea era Ceahlăul, dar acum numele unui alt munte lua locul Ceahlăului în vorbirea și în conștiința oamenilor. Toate intrau în relație
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în marile sale aripi de fantezie. Priveliștea vrednică a munților încântă sufletele cele mai adormite și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. Adina-Giorgiana Ciomaga, clasa a VII-a C În împărăția munților De cât timp așteptam să urc în aceste fermecătoare locuri! Și iată că acum, în această vacanță, mi se oferă ocazia să merg la munte, în locurile minunate pe care ochii mei și sufletul meu doreau sa le vadă. Ne apropiem, iată, de muntele venerat. Drumul întortocheat iată că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
neamurile în granițe hotărâte, roiau popoarele pe malurile ei atrăgătoare. Și n-a fost împărat care să nu-și poarte pe aici drumul de cuceriri. N-a fost colț de lume, în care să nu fi străbătut faima mândrului Istros, fermecătoarele lui legende, și a cărui apă - scrie Sofocle - avea în credințele cele vechi dorul de a-i face pe războinici destoinici, de a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sus, în împărăția nemărginită a cerului, în acele profunzimi misterioase! Pe nesimțite se așterne întunericul, iar eu, tot la fereastră, pornesc pe cărări de păcură, prin ninsoarea de stele. Și gândul meu se înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a C Cartea Cartea este un obiect de preț, plămădit din strofe așezate cu grijă și răbdare. Ea este înțeleaptă, încet gândită, gingaș cumpănită și ca o floare anume înflorită pentru mâinile ce o deschid. În nopțile vegherii, autorii scriu fermecătoare povești și poezii. Unii urmăresc colțuri din natură: o livadă cu multe glasuri măiestre, un râu cu apă rece și limpede, o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsărele cu glasuri pitulate și tainice. Dintr-o carte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mihai Bogdan Gârdea, clasa a V-a C Eu și Nică (compunere literară) Este vară. Soarele ca un disc de aur strălucește pe cerul ca oglinda. Câțiva nori pufoși și albi plutesc pe cer. Adie o boare caldă însoțită de fermecătorul glas al păsărelelor. Eu stau în ogradă și privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă care seamănă perfect cu cea a lui Ion Creangă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor albă și mirosul lor amețitor, plin de polen galben. Trandafirii roșii ca sângele sunt mai îmbătători și mai mirositori decât toate florile. Ei sunt mândria grădinii mele. O plasă de zorele mov se împletește printre aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece cu celelalte flori. În grădina mea se află și alte flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua care își înalță floarea ei ca o cupă. Un liliac străjuiește alături de un măr și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de degetele ei ușoare. Îmi împletea părul cu degete incredibil de ușoare. Liselle. Are dreptate Andreï Makine. Adevăratele franțuzoaice cunosc un mic secret. Două vorbe murmurate în clipa cînd le fotografiază cineva: pe-tite pomme, ca gura să capete un contur fermecător. Bosumflat, dar fermecător. Gură de tîrfă și de copil, à la fois. Fusese balerină, pînă s-a lăsat copleșită de un bărbat copleșitor și n-a mai urcat pe scenă. A vrut să mă învețe și pe mine să dansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în largul meu. Mirosul hranei o atrase în bucătărie pe cea care presupuneam că-mi este soție. Nu păru mirată să mă vadă. Eram de o mie de ori mai surprins decât ea. -Bună seara, îmi spuse cu un zâmbet fermecător. -Bună seara, răspunsei, cu gura plină. -Olaf nu e cu dumneavoastră? Nu am avut reflexul să-i spun că eu eram acela. -Nu, făcui ridicând din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Jaguar și cu o vilă la Versailles. Last but not least, căsătorit cu o creatură de vis. Cine n-ar vrea să fie soțul unei asemenea femei? Mă întrebam dacă ea este la curent cu complotul. Nu se arătase oare fermecătoare, primitoare, discretă cu privire la mine? Fără a mai vorbi de modul acesta încântător în care m-a invitat să beau o șampanie al cărei nume pica la țanc. Ultima ipoteză îmi displăcu. Dacă acceptam fără greutate că toată povestea asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fără să-ți anunți nevasta? Și dacă eram șeful vreunei importante rețele de contraspionaj? Îmi plăcea ideea. Eu care niciodată nu fusesem misterios, chestia asta mă schimba. Dar vai, câtă vreme o să mai pot s-o fac pe grozavul cu fermecătoarea Sigrid? p. 87 După amiaza se scurse pe neobservate. Fixasem un deșteptător să sune la ora șaptesprezece pentru ca să fiu sigur că n-o să fiu surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cer „stă și urzește un zâmbet fistichiu de pește“. Peștele zâmbește? Iar dacă ar zâmbi, de ce ar avea zâmbetul fistichiu? De ce trebuie insultați astfel bieții pești? În ceea ce mă privește, cred că peștii, dacă ar zâmbi, ar avea un zâmbet fermecător. Lăsând însă deoparte această controversă, ce anume determină cerul să urzească un zâmbet fistichiu de pește? Nu cumva acolo, sub cais, s-a apucat să citească o carte de versuri de Ștefan Pârvu? Minutios si plicticos Șase sute și ceva de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar face mereu cu ochiul cititorilor: „Cică MICROBISTUL Gică / Ducea lipsă de păpică. / Și l-a rugat pe PATRON / Să îl lase pe gazon. / Rony privea din TRIBUNĂ / La «văcuța-cea-nebună», / Necunoscând că licheaua / A vândut meciul cu STEAUA.“ Între gratuitatea fermecătoare a fabulei lui Urmuz și stilul tendențios în care își compune autorul de azi fabulele este o deosebire ca de la cer la pământ. Cartea lui Romulus Sălăgean este antipatică și prin altceva, prin frecventele alunecări în vulgaritate: „Sal își etala
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de la Sarmizegetusa, ale basoreliefului de pe Columna lui Traian etc. Toate interpretările sunt fanteziste și - pentru cititorul lipsit de experiență - stupefiante. Ele creează senzația neplăcută că despre orice se poate spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
indignarea). Cartea cuprinde povestea - în versuri - a unui artist de circ, Voinicică, care merge în turneu în diverse țări. Autorul folosește persoana întâi, ca și cum Voinicică însuși și-ar istorisi peripețiile. Formula este generoasă și ar fi putut produce o narațiune fermecătoare, dacă ar fi fost utilizată de Gellu Naum sau Mircea Sântimbreanu. Daniel Tei nu reușește să dezvolte, pe baza ei, decât un monolog verbios și lipsit de grație, cu multe cuvinte de umplutură, de genul acelor hârtii mototolite care fac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea, ci estetica mecanică a unei imagini corporale. Dar splendoarea feminității e vie, se preschimbă ocult În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
exagerat de rafinată, ușor ridicolă chiar și pentru un artist, poate să te facă să nu-ți poți stăvili pornirile către zâmbetul sarcastic. Jean-Pierre mi-a prezentat-o, într-un cerc mai restrâns, chiar și pe soția sa, o doamnă fermecătoare. Când eram pe picior de plecare, galantul franțuz s-a apropiat de mine zâmbind. Credeam că-l dă politețea afară din casă și vrea să mă salute. Dar Jean-Pierre, tot... Jean-Pierre. A intrat brusc în subiect: "Ce-ai zice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
total indiferent. Luna îmi șoptise ceva în acea zi, în care mă hotărâi să fiu indiferentă, ceva ce nu aveam să mai aud de atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frumoasă. Eram în alt oraș, și eu, Irin Pilier devenisem Irin Soul. Într-o bisericuță frumoasă, plină de trandafiri roșii și albi, în acea dimineață de duminică Soarele strălucea mai puternic ca niciodată, razele lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceară gladiole, dar ea avea deja, așa că luase trandafiri albi. Știa prea bine ce face. La fel de sigur pe el. O altă situație, dar putea face totul. Își putea aminti situații limită din care ieșise cu succes. Salut, Amanda. Aceeași voce fermecătoare, același chip irezistibil veșnic. Salut. Ea purta o rochie de seară fermecătoare. Sofisticată și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine ce face. La fel de sigur pe el. O altă situație, dar putea face totul. Își putea aminti situații limită din care ieșise cu succes. Salut, Amanda. Aceeași voce fermecătoare, același chip irezistibil veșnic. Salut. Ea purta o rochie de seară fermecătoare. Sofisticată și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură. Primi florile iar el se pierdea în imaginea ei. Rochia era fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu era încuiată. S a strecurat în cameră, a pus trandafirii în apă, pe măsuța din mijlocul camerei și-a pus geaca în cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o melodie superbă se simțeau atât de bine cum nu se mai simțiseră niciodată. Au dansat pentru ei, pentru iubirea lor acomodându-și pașii ritmului muzicii. Cecilia părea un fulg în brațele lui Matei, atât de ușoară și atât de fermecătoare. Nu avea o ținută de seară, dar avea alura unei fete atrăgătoare, cu multă personalitate, cu mult bun simț și ceva împrumutase din lumea occidentală. După ultimul lor dans, au mers la culcare hotărându se ca a doua zi să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spate, privind desenul, Cecilia lansează un joc, așa cum obișnuia de multe ori. — Doi tineri îndrăgostiți: Cecilia și Matei. Tu îi cunoști? — Pe Matei nu-l cunosc, însă pe Cecilia o știu, se prinde el în joc. este o fată încântătoare, fermecătoare, dar dacă ai supărat-o cu ceva, este prăpăd. Nu te mai bagă în seamă, răutăcioasă, multă vreme. ( La ultimele cuvinte, Cecilia îl mușcă de mână din ce în ce mai tare, până Matei spune: au !). Nu se poate ca cineva care o vede
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]