1,361 matches
-
După un alt minut sau două de rearanjare a obiectelor pe birou în rânduri, le pune la loc de unde le-a luat, își ridică privirea și-și duce degetele la tâmplă. — Unde rămăsesem? Nu știu, domnule. El se încruntă. — Ai fermoarul deschis. Roșind, Jonathan își ridică fermoarul. Chapel se încruntă și mai tare. — M-am tot gândit, Bridgeman. Te consider un tânăr inteligent și receptiv. — Vă mulțumesc, domnule. — Ne ești apropiat. Nu numai mie, dar și fiicei mele. Inima lui Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de rearanjare a obiectelor pe birou în rânduri, le pune la loc de unde le-a luat, își ridică privirea și-și duce degetele la tâmplă. — Unde rămăsesem? Nu știu, domnule. El se încruntă. — Ai fermoarul deschis. Roșind, Jonathan își ridică fermoarul. Chapel se încruntă și mai tare. — M-am tot gândit, Bridgeman. Te consider un tânăr inteligent și receptiv. — Vă mulțumesc, domnule. — Ne ești apropiat. Nu numai mie, dar și fiicei mele. Inima lui Jonathan începe să bată necontrolat. Va vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea una un taior negru, asemănător cu un smoching femi nin, pantofi de seară, iar la gât îmi puneam colierul de perle roz pe patru rânduri, cu fermoarul de smarald. Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau la fel de dichisiți? — Să vezi, odată, la o premieră
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a meditat Randall cu voce tare, ținându-mă de mână, în vreme ce decolam de pe Teterboro, pentru ca apoi să planăm lin deasupra liniei înstelate a orizontului. A, aproape că era să uit. Am un mic ceva pentru tine, iubito. Randall a tras fermoarul genții de piele pe care o așezase pe scaunul de lângă noi și a scos o cutie albă uriașă, legată cu o fundă neagră. — Mă răsfeți, Randall. Amintește-ți: n-am zis că terminăm cu cadourile? În urmă cu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
evidență, așa cum nu le mai văzusem de când aveam doisprezece ani. Dieta numită stomacul-în-pioneze, prea-stresată-ca-să-mănânc, nu-am-timp-de-masă își făcuse efectul: arătam subnutrită. — Pune-ți rochia, draga mea, mi-a sugerat Randall. Mi-am tras-o pe mine, iar Randall mi-a închis fermoarul de la spate. E dificil pentru o fată din Iowa, de un metru șaptezeci și cinci, să semene cu eleganta Audrey Hepburn, dar rochia aia avea niște proprietăți magice. Eu nu mai semănam cu mine. Arătam... ca o fată care trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
amândoi ne-am prăbușit pe patul enorm de la Ritz, într-o îmbrățișare bahică. — Lasă-mă să te ajut să-ți scoți rochia, mi-a spus împleticit Randall, ridicându-se în picioare. — Randall! am râs eu, în vreme ce el se chinuia cu fermoarul. Nu-l mai văzusem beat niciodată. și niciodată Randall nu mai fusese așa de dezinhibat. Mi-a dat jos rochia, blând, dar cu metodă, coborând-o ușor, peste șoldurile mele, acum atât de slabe și-apoi în jos, în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
semenii noștri se feresc a vorbi. Nu și despre plictiseală, cum bine știi și exemplifici zilnic. Ai fidescoperit, iată, dureroasa lor întrepătrundere, numită Irina. Femeile îți amintesc ceva mereu amânat și rănit, așa ar spune amicul Marga. Vampire, gheară, lanț, fermoar, verigă, inel, amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești tinerii interlocutori asupra eventualelor partenere. Nici un fel de precauții, professore? Nu obișnuiai nici elementarele precauții cerute de suspiciunea care deja te înconjura și care avea să fie curând folosită pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
studioul artistului pentru a-i vedea ultimele pânze. Frumosul băiat-bărbat a înțeles rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul de la pantaloni. După reacția călâie obținută de expoziția lui Dryer, descheiatul fermoarului a devenit un gest frecvent și, în scurt timp, Harry a început să treacă pe la atelierul pictorului de câteva ori pe săptămână. Dryer trăia cu spaima că Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul de la pantaloni. După reacția călâie obținută de expoziția lui Dryer, descheiatul fermoarului a devenit un gest frecvent și, în scurt timp, Harry a început să treacă pe la atelierul pictorului de câteva ori pe săptămână. Dryer trăia cu spaima că Harry avea să îl elimine de pe lista sa de artiști și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu te teme, copila mea, mi-a spus reverendul. Ai tot timpul din lume. Dar, ca să înțelegi ce fel de plăceri te așteaptă, vreau să-ți arăt ceva. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit biroul și și-a desfăcut fermoarul de la șliț. Stătea în picioare drept în fața mea și șlițul descheiat era la nici o jumătate de metru de fața mea. Uită-te aici, mi-a spus, după care și-a scos mădularul și mi l-a arătat. Ca să fiu cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întreba ce părere am despre „Colin“, referindu-se la Colin Farrell, probabil și mie mi s-ar părea amuzant. — Mi s-a spus să nu zic mai departe, spune Amy cu o voce foarte enervantă, făcându-se că-și trage fermoarul la gură. Știi și tu. De fapt nu, nu știu. Nu știu nimic. Un lucru pe care îl știu e că stau în Boston cu o fată pe care de-abia o cunosc și care râde întruna fără motiv. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsându-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gâfâind și se așază pe călcâie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pantofi se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mâini tremurătoare, câțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mâna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici la propria-mi haină nu-mi încheiam singur fermoarul. Pe urmă, în autobuz, locul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici la propria-mi haină nu-mi încheiam singur fermoarul. Pe urmă, în autobuz, locul de la margine se dovedește cel mai bun, fiindcă pot privi nestânjenit, pe scaunul de la spate, jocul ei de care n-am crezut-o capabilă: cu minuție de asiatică, își flexa degetele picioarelor în ciorapi fini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai stă preț de vreo trei minute ca pe ghimpi, pe urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete descheiate din fermoar) și se duce afară cu păhăruțul ei, țipând din stradă Șefa, am terminat, pe un ton între anunț și întrebare, mai aproape totuși de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de alcool, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie, lipind plicul. — E pentru mine? zice Suze mirată. Ce e? — Deschide‑o! Rupe grăbită plicul, se uită la poza cu niște buze strălucitoare, unite cu un fermoar, și citește mesajul tipărit: Coleguța mea dragă, secretul tău e în siguranță. — Uau! zice, făcând ochii mari. Cât e de mișto! Ai cumpărat‑o special pentru mine? Dar de unde... Se încruntă. De unde‑ai știut că am un secret? — Ăă... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Le umpli până la refuz, după care scoți aerul din ele. Zece pulovere de pungă, zice; dar, pe bune, cine stă să numere? Încep să îndes haine în prima pungă, până e cât se poate de plină. Gâfâind de efort, închid fermoarul de plastic, apoi bag duza de la aspirator în gaura rămasă. Și nu‑mi vine să cred. Merge. Merge! În fața ochilor mei, hainele mele sunt reduse la zero! E fantastic. Chestia asta o să‑mi revoluționeze viața! De ce naiba să arunci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Li își șterge spâncenele și începe să-și despacheteze echipamentul. Ea îl oprește. Am trimis după tine ca să-mi răspunzi la o singură întrebare. Ce ai făcut ca să-l vindeci pe Mao? Degetele bărbatului încep să se joace nervos cu fermoarul de la trusa medicală. Vezi tu, doctore, eu nu exist dacă Mao e ros de boli. Dr. Li respiră adânc. Iertați-mă, Doamnă... Tovarășul președinte... nu se prea dă în vânt după tratamentul meu. Ea râde, în timp ce desface trepiedul. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prieten, dar încè nu mi-a luat nici o femeie, zice cè eu sunt de vinè, explicându-mi cè femeile se cèsètoresc întotdeauna cu bèrbați că Vlad și nu cu bèrbați că Matei, cum vine asta?! Cheia era în buzunarul cu fermoar al genții, geantă o am de la un colocviu național de informaticè care s-a ținut în primèvarè la Predeal, scrie pe ea! rèsucesc cheia în poartè, gazda mea o fi dormind la ora asta, n-am vèzut-o de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am aflat, ea, urmèrindu-mè cum împachetez aparatură, considerè cè dacè n-aș fi fost eu s-o ajut, n-ar fi fost nimic din toate acestea, Ar trebui sè te fac asistentul meu, vrei? punând în genți toatè aparatură, trègând fermoare, totul e aproape gata, în loc de rèspuns, Matei se apropie de ea și o sèrutè, amfiteatrul gol, asemènètor calei unei nave, îmi dè senzația plutirii pe mare, Cine e Theo Ignat? Eu întrebând, și ea, pe drumul spre Muzeu, explicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
femeie îi anihileazè orice putere de împotrivire, iubitul meu, acestea au fost cuvintele magice la care Matei a reacționat că dus de-o vrajè sau poate de un blestem cumplit, dar nespus de dulce, încurcându-mè în nasturi, încuietori și în fermoarul de la fustè, XXII Într-o noapte, la Café Internet, reușesc, cu ajutorul unor coduri de acces primite de la bèieți, sè intru pe serverul poliției județului și sè accesez serviciul de înmatriculèri auto, treabè de începètor! descopèr ușor în baza de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de bènci din amfiteatru, eu luptându-mè cu dorința lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop-ul, în semiobscuritatea din amfiteatru îi ghicesc tulburarea adâncè, Te-ai decis? Când? Aștept actele și dupè sèrbètori voi merge la ambasadè sè iau viza, Definitiv? Da! Și când vrei sè pleci? În douè, trei luni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de la noi din curte! — Feriți-vă! Face doar pe nebunul, ca să audă ce zicem și să ne toarne după! Dacă ai fi el, nu te-ar fi lăsat să treci frontiera! Dacă ai fi el, n-ai căra valize cu fermoarul rupt și legate cu sfoară! Dacă ai fi el, ai fi mort În Donbass! La Stalingrad... Ce dracu’, doar ne-am Înțeles să spunem c-a murit pe frontul de vest, În Tatra! — Te-a văzut cineva, străine, când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]