1,443 matches
-
vorbea „circular”. Nu peste mult timp a făcut un accident cerebral care l-a Îndepărtat și mai mult de lume. Nu mai vorbea, dar Înțelegea tot ce se Întâmpla. Gesturile Îi erau elocvente, bucuria revederii și-o exprima cu o fervoare greu de descris. A mai trăit câțiva ani, până În iarna anului 1991. Eram la Paris, era prima mea ieșire În Vest și, vizitându-l pe Didier Anzieu, un psihosociolog de notorietate, aflat și el la apus, i-am povestit despre
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Galimard îi demonstrează că, față de anii 1930, savantul o luase înaintea scriitorului. Însă în România interbelică, succesul romanului Maytreyi a făcut ca romancierul să aibă un ascendent asupra gânditorului, deși acesta din urmă venea din India "cu întrebări, certitudini și fervori ce-ar fi putut să dezprovincializeze radical literatura noastră", însă "câți dintre tinerii care veneau să-l asculte la Universitate unde i se încredințase cursul de Metafizică și seminarul de Istoria Logicei, nu erau în primul rând ispitiți să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Divina comedie sunt personificări ale grației divine, anticipându-i destinul de nouă Beatrice 8. Despre acest nume, Eliade aduce lămuriri în Memoriile sale, considerându-l o întrupare "a eternului feminin românesc (...) ursit să rămână insensibil, sau, mai exact, irecognoscibil sub fervoarea blândă și cumpătata serenitate care caracterizează toate modurile românești de a fi în lume"9; trimiterea este, după cum afirmă Matei Călinescu, la personajul de basm Ileana Cosânzeana, pe care o relaționează cu sărbătoarea folclorică a Sânzienelor, în derivare etimologică Sancta
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Noica!), semiologia, zenul (asiatismul! Eliade însuși!), televiziunea, limba universală (Cioran! care nu concepe culturi exprimate în limbi periferice), Istoria, semantica și sociologia (tot structuralismul!)"255. Opunându-se îndoielii sistematice a apostaților tovarăși ai doctorului Martin, scepticismului lor, Dumitru amintește de fervoarea religioasă a primilor creștini ("Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin... Dar degeaba încercați să mă speriați dumneavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară") care "rușinează" pe "ritorii cei mult grăitori" "zadarnici în cuvinte și înțelepți" despre care vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întregimea ei (...). Este interesant de remarcat, cu acest prilej, că fiecare popor europeanși-a asimilat din vastul rezervor iranian anumite «motive»; scandinavii, bunăoară, și-au asimilat viziunea apocaliptică a sfârșitului lumii (ragnarök); popoarele balcanice, și românii, au păstrat cu mai multă fervoare legendele cosmologice (originea dualistă a Creației) și o anumită atitudine misogină (...). Nu trebuie uitat, de asemenea, că în Balcani ideile iraniene au găsit adepți în masele rurale, în timp ce în Apus ele au influențat pe țărani, cât și anumite clase culte
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
William Blake, Mihai Moșandrei îl înfățișează pe Góngora, Ion Anestin pe Gauguin, Menilek „omul de la Adua”, Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van Gogh” etc. Cu fervoare e abordată și eseistica. Aproape șase ani (1932-1938), pe lângă studiile consacrate alchimiei asiatice și celei babiloniene, Mircea Eliade dă la iveală textele ce vor forma volumele Fragmentarium și Oceanografie, precum și intervenții în favoarea lui Mihail Sebastian și a lui Nae Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
care s-a străduit pe toate căile și a uzat de toate mijloacele pentru a păstra privilegiul încheierii și controlării actelor ce țineau de viața individului: botez, căsătorie, moarte. Căsătoria unui individ, bărbat sau femeie, genera la nivelul comunității o fervoare neîntâlnită în alte ocazii. Chiar dacă tinerii se luau din dragoste, se purtau tratative, se făceau calcule, se scriau foi de zestre la notar sau la preot, ba chiar, în fostele zone militarizate (zona regimentelor 1 și 2 de graniță) cei
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
nestăvilit a luminii”, „Într-un taifas vremelnic cu moartea ea neștiind / că ești doar lira la care cântă / cineva dispărut de multă multă vreme”. Treptat, se poate observa că „liricii de mânie și sintaxei imprecative” Z. „îi subsumează o mare fervoare interogativă, ducându-și disperările la o febră psaltică” (Al. Cistelecan). În Nopțile franciscane (2001) comentariile criticii au surprins „o modernă viziune asupra lumii, care desființează granițele dintre observator și lume” (Dieter Schlesak) și o definiție particulară a esenței poeticului, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
Surprinzător mi se pare însă ecoul puternic pe care l-a stârnit, după 1990, publicarea unora dintre „cugetările” lui Petre Țuțea, nu puține pătrunse de o adversitate viscerală față de spiritul științific în genere și față de valorile moderne ale raționalității. Căci fervoarea și radicalitatea negației acestui fundamentalist religios, discipolul cel mai ortodox al lui Nae Ionescu, nu își poate găsi perechea decât în starea de spirit a primilor creștini, care așteptau sfârșitul iminent al lumii. Să susții la sfârșitul mileniului al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
contopește, fermentează și explodează în dinamica, armonia și înfrățirea unică a petelor de culoare, linii și puncte așezate în cadrul celor patru laturi, după știința secretă a neliniștilor interioare pe care nici artistul nu le presimte întotdeauna, dar le zugrăvește cu fervoare într-o geometrie ideatică ce oglindește indubitabil frăția și conviețuirea de veacuri dintre om și natură. Natura oferă... doar artistul știe să smulgă din această ofertă ...frumusețile absolute ce încremenesc pentru totdeauna în imaginile tabloului cu un meșteșug secret, trecerile
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
prin anul 1600 ?ara su-fer? o depresiune economic? catastrofal? ?i grave e?ecuri militare. Redresarea nu se va produce dec�ț la �nceputul secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, produc?ia artistic? se men?ine. De altfel, bastion al fervorii catolice, Spania se implic? profund �n Conciliul de la Trento ?i particip? activ la conceperea ?i aplicarea doctrinei contrareformei (Sf�nta Tereza, Sf�ntul Ioan al Crucii, Sf�ntul Igna?iu de Loyola). Ordinele religioase joac? un rol considerabil, desigur prin
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
nu s-ar cuveni să fie mai degrabă lăsată în pace decât asaltată cu proiecte de împuternicire, salubrizare, mobilizare a unor așa-zise energii latente ale ei, autotransformare radicală - toate produse ale unui idealism provenind din alte contexte? Transferul de fervoare exploratoare și alte pretinse superlative existențiale e doar rareori făcut la cerere; cel mai adesea lipsa cererii e privită ca neputință de a exprima o nevoie arzătoare, dar incapabilă să răzbească în cuvânt: "dacă nu-mi invidiezi până la adoptare modul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și capitulărilor tergiversate, grație cărora toate celelalte lucruri își mențin pentru o vreme identitatea, protejate de revărsarea peste ele a confuziei. Structuri reticulare o investesc cu consistență prin același gest genetic cu care îi absorb totodată ezitanta-i inconsistență; cu fervoarea-i anonimă, gestul departajează inaugural subiectul de obiect. Agonia fragmentării acestui domeniu al neîncrederii și instabilității temporizează înfiriparea noilor coerențe prin efect de sucțiune; altfel spus, cu fiecare rupere a unui lucru, se crează transversal o legătură în sânul a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că cele auzite nu veneau doar din vârful buzelor, ci dintr-o firidă inexpugnabilă a sinelui ei, de pe o poziție cu neputință de negociat. Nu era nimic argumentativ în vocea care le purta - nici un efort de convingere, nici un fel de fervoare expansionistă, ci doar deschiderea primitoare a lumii ei. Cuvintele-urme purtau întipărită greutatea fapticului și, în același timp, ușurința extremă a unor simple constatări împărtășite, ce indicau calea înspre lăuntrul vorbitoarei numai rarefiind-o până la limita impracticabilului. Întrucât păreau dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este când aspru, închis, taciturn, cănd sociabil, candid, locvace. De obicei își ascunde prea via și vulnerabila sensibilitate sub o platoșă de om ironic, malițios. Își destăinuie felul de a fi doar trecut prin distileria cuvântului generos și plin de fervoare, în care se întrevăd însă luciri reci, metalice. Apelând la operă, G. Călinescu găsea calea cea mai potrivită pentru a-l portretiza: „Omul însuși seamănă operei: cu palori pergamentice și maliție asiatică, cu gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
într-o dioramă încăpătoare, rod al unui nomadism neistovit, în Crescătorul de șoimi, în cele patru volume intitulate Pietre de vad, apar nenumărate chipuri ale culturii. Mereu în căutarea acelui genius loci care pecetluiește și conferă unicitate, B. pledează cu fervoare pentru cunoașterea și prețuirea avuției culturale românești, pentru solidarizarea românilor, ca și în studiile din Românii dintre Vidin și Timoc. Spiritul său nu este însă prizonier al localismului și reacționează întotdeauna mișcat în întâlnirile cu alte culturi. Întortocheata construcție a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
bandă legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să extermine pentru ea întreaga omenire. În percepția lui, intelectualii sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în calea revoluției. Așa-zisa „revoluție” îl spulberă însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
revelație la alta, sunt alături și împreună cu ceilalți credincioși creștini. Alcătuim un grup ce pășește întru reverență și pioșenie în această galerie de expresii și simboluri ale religiei pe care ne-am asumat-o. Alunecăm discret spre a nu descătușa fervoarea sonoră a unui sunet blasfemitor ce ar stigmatiza regiunea întâlnirilor dintre aura Divinității și neîmplinirile omului. Odată ce ajung în dreptul imaginii Apocalipsei, resimt un impact ce mă suspendă și sustrage din grupul credincioșilor ce mă purta inițial. Eu nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
intr. M. Pellegrino, trad. T. Alimonti, L. Carrozzi). Predicile au fost rostite în fața credincioșilor din Hippona, iar unele și la Cartagina. După cum observă Pincherle, „există în acele discursuri o ușurință și o spontaneitate a expresiei, o vioiciune a coloritului, o fervoare și, în același timp, multă căldură umană, la care nu ne-am aștepta în argumentarea adesea întortocheată și pedantă a anumitor pagini din marile tratate... E uimitor cum el știe să expună și să clarifice chestiunile cele mai dificile, să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o politică externă ideologică, lipsită de compromis, cruciată. Naționalismul „nu numai că... slăbește fatal, dacă nu chiar distruge limitările pe care le-am moștenit din epocile trecute, ci... oferă aspirațiilor de putere ale națiunilor individuale o conștiință curată și o fervoare religioasă... și le inspiră setea și forța pentru dominația universală”37. Atât din cauza consecințelor (mai multe conflicte, ceea ce înseamnă mai multă suferință umană), cât și din cauza hubris-ului său, triumful universalismului naționalist a fost o tragedie morală. Într-un asemenea climat
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acest tip drept „binecuvântarea civilizației occidentale”, a cărei răspândire în rândul celorlalte popoare de pe pământ reprezenta misiunea cuceritorului. Ideologia japoneză a „zonei de coprosperitate” din Asia de Est avea aceleași conotații de datorie umanitară. Oricând o filosofie politică adorată cu fervoare religioasă coincide cu o politică imperialistă, ea devine un instrument de deghizare ideologică. Imperialismul arab în timpul perioadei de expansiune s-a justificat prin apelul la datoria religioasă. Imperialismul napoleonian s-a răspândit asupra Europei sub flamura „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sentimentul insecurității s-a accentuat, iar atașamentul emoțional față de națiune ca înlocuitor simbolic pentru individ a devenit mai puternic. Sub impactul războaielor mondiale, al concentrărilor puterii economice, politice și militare și al crizelor economice din secolul XX, sentimentul a dobândit fervoarea unei religii laice. Acum, rivalitățile pentru putere au căpătat aspectul ideologic al luptei dintre bine și rău. Politicile externe s-au transformat în misiuni sacre. Războaiele purtate sunt considerate adevărate cruciade care răspândesc adevărata religie politică în lume. Legătura dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fi astfel. Practic, toate energiile naționale au fost concentrate în direcțiile alese de guvern, iar identificarea indivizilor cu statul, pe care am recunoscut-o a fi una dintre caracteristicile politicii moderne 17, a atins, încurajată de totalitarism, intensitatea unei fervori religioase. Rezultă că, atât timp cât guvernele totalitare au succes sau par a avea, sau cel puțin speră să reușească, pot conta pe sprijinul hotărât al populației pentru politicile externe pe care le aplică. Ceea ce totalitarismul poate reuși numai prin forță, fraudă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să asigure un cadru supranațional al standardelor morale pe care toate celelalte națiuni ar trebui să-l accepte și în care ar trebui să opereze politicile lor externe. Codul moral al unei națiuni lansează provocarea dreptului său universal cu o fervoare mesianică în fața alteia, care îi răspunde la fel. Compromisul, calitatea vechii diplomații, devine trădarea celei noi, întrucât acomodarea reciprocă a pretențiilor contradictorii, posibilă sau legitimă într-un cadru comun al standardelor morale, determină capitularea atunci când înseși standardele morale reprezintă miza
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
său, naționalismul trebuie să fie restricționat. Nu numai că a slăbit în mod fatal, dar chiar a distrus restricțiile care ne-au parvenit din alte timpuri și a alimentat aspirațiile de putere ale națiunilor cu o conștiință curată și o fervoare mesianică. A inspirat națiunilor o sete și o forță de dominare universale necunoscute naționalismului secolului al XIX-lea. Naționalismul caracteristic sfârșitului de secol XX diferă în mod esențial de ceea ce este în mod tradițional cunoscut sub acest nume și care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]