1,420 matches
-
se impune apelul către alte biblioteci.] „Vremea” a păstrat și lărgit grupul de colaboratori externi, iar G.Ivașcu a publicat, la rubricile cunoscute, cu pseudonim, cronicile despre război, precum și, sub nume propriu, articole de istorie și critică literară: Ion Minulescu.Fervoarea în durată; Pentru o antologie; Poezia franceză de azi; Activități intelectuale în provincie; Viața literaturii. „Vremea” continuă să publice cronici despre mersul războiului, pe una, două pagini, semnate de Paul Ștefan și Analist, însoțite de hărți; alte informații sunt diseminate
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
structura operei sale, cît și în raportarea acesteia la contextul literar-cultural în care se înscrie. Personajul său favorit e unul al deriziunii, moftangiul național, omul kitsch, la antipodul celui profund, cu tangență la absolut, al Luceafărului, cu o astfel de fervoare cultivat încît s-a produs impresia că ar reprezenta o față a scriitorului însuși. Dar poate fi redus autorul Nopții furtunoase la asemenea trăsături intrate deja în circuitul locurilor comune? Nu cumva există și un revers al deprecierii comice, al
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
bezna generală, când se întrerupea curentul, ori cele două ore de program TV cu realizările Marelui Conducător. Și totuși, în acei ani, așa cum exista o febră culturală, a devorării de cărți (ați evocat-o în convorbirile noastre), exista și o fervoare a prieteniei. Se poate spune că prietenia și solidaritatea erau valori tari în timpul regimului comunist, pentru a ajunge, după Revoluție, valori „slabe”, bune numai pentru idealiști întîrziați? Și, pe de altă parte, cum se desfășura „tehnic” o masă organizată, cu
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
detestă, pentru că vine întotdeauna cu argumente, copleșitor de multe. Nu ai temeiuri să-l contrazici. Indică vicii adevărate ale societății, comportamente dezavuabile care, la urma urmelor, ne sar tuturor în ochi. Dar nu am spus-o ca el, cu atâta fervoare și forță, cu atâta expresivitate. Se alătură unei linii pe care au reprezentat-o în trecut un D. Drăghicescu sau un Rădulescu-Motru, deseori citați. Luciditatea demitizantă a acestora, cultivată azi de prea puțini, printre care și de Augustin Buzura, este
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
cald și, de frică, dintr-o neliniște ancestrală, redactor necruțător: „Dragul meu prieten care mă detești”. Mircea Mihăieș: „Paradoxul face ca Faulkner să fie citit în continuare - mai ales în universități -, deși impactul prozei sale pare să-și fi pierdut fervoarea”. În dispută amicală cu farmazonul Iluziilor literaturii, eram tentat să spun că e în aerul vremii a nu mai vrea să știi de trecut. De atunci, mi s-a întâmplat să constat cu ochii proprii cum, într-adevăr, câțiva dintre
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
în poezie ceva din narativitatea prozei. S-a întâmplat ca, intens magnetizat de Eminescu, apoi de Lucian Blaga și ulterior de Nichita Stănescu - asta între 16 și 20 de ani -, să încep să scriu mai degrabă imitând. Am imitat cu fervoare, crezând că scriu propriile mele poeme, dar aceasta a fost o treaptă necesară. 4-7 ani mai târziu, m-am trezit că scriu ceea ce pot numi poezia mea originală. Acela a fost începutul. Nu pot spune însă, din punct de vedere
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și retrăit cu fervoare. „Etnofic- țiune istorică” (Marius Chivu), „egoproză de mare finețe” (Irina Petraș), „meditație asupra istoriei” (Ioan Groșan), „o carte precum un memento” (Dan Cristea), narațiunea șoptită a lui Varujan Vosganian e una dintre cele mai impunătoare și mai durabile construcții epice
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
Codrin Liviu Cuțitaru În majoritatea scrierilor lui John Steinbeck, se observă - cu o anumită fervoare ideologică subterană - imaginea unei societăți concurențiale monstruoase, unde viciul stapînește, iar virtutea suferă pe la periferii. Se înțelege că, întro epocă a obsesiei bolșevice, oficialitățile (cu precădere, cele de coloratură republicană) l-au privit cu ostilitate pe scriitor, făcîndui tot felul
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
și sociale. Tulburător e faptul că astfel de elucubrații rezistă probei timpului și sunt promovate drept „bijuterii folclorice” intangibile. Or, perpetuarea unor crime ale trecutului nu se produce de la sine. Elementul uman e întotdeauna decisiv. Atrocitățile textului debitat cu inconștientă fervoare pe TVR 3 - am intenționat să pun cuvintele pe hârtie, dar literele refuză să alcătuiască propoziții - au fost mai întâi identificate de un „specialist”, propuse unor cântăreți precum cei din Dor Transilvan, selectate de un producător și finalmente pompate prin
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
invite pe Traian Băsescu la ceremonia de aniversare a 150 de ani de existență a Senatului. Nu vrem și nu aș vrea să îl punem pe dl președinte într-o situație penibilă, având în vedere că domnia sa a militat cu fervoare pentru transformarea sistemului bicameral din România într-un sistem unicameral, în care sigur că Senatul ar urma să dispară. Iar noi acolo vom discuta despre tradiția Senatului, despre rolul Senatului în istorie, despre rolul Senatului în viitor. Așa încât am vrut
Principesa Margareta, discurs în Senat, la aniversarea a 150 de ani de la înființarea Camerei Superioare a Parlamentului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29389_a_30714]
-
este că punctul meu de vedere în legătură cu neinvitarea dlui Băsescu este unul foarte simplu și clar. Nu vrem și nu aș vrea să îl punem pe dl președinte într-o situație penibilă, având în vedere că domnia sa a militat cu fervoare pentru transformarea sistemului bicameral din România într-un sistem unicameral, în care sigur că Senatul ar urma să dispară, iar noi acolo vom discuta despre tradiția Senatului, despre rolul Senatului în istorie, despre rolul Senatului în viitor. Așa încât am vrut
De Ce l-a interzis Tăriceanu pe Băsescu la Senat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29565_a_30890]
-
a citit începutul romanului său Frunzele nu mai sunt aceleași. Eram pasionați de trepidația călătoriilor sale prin viață și cultură și surprinși de luciditatea dusă până la cinism cu care-și privea tinerețea sa boemă petrecută în cafenele, dar și de fervoarea frecventării bibliotecilor din Londra și Berlin în vederea perfectării tezei sale de doctorat Monarhia socială. Romanul a fost premiat. Apăruse sub pseudonimul de: Mihai Villara și nu se știa că autorul este unul și același cu Mihai Fărcășanu. În urma cronicii entuziaste
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
Cuțitaru John Steinbeck. Perla. Traducere din limba engleză de Irina Ruxandra Popa, Colecția „Biblioteca, Polirom. Seria de autor John Steinbeck”, 128 p., Editura Polirom, Iași, 2013, 18.95 RON În majoritatea scrierilor lui John Steinbeck, se observă - cu o anumită fervoare ideologică subterană - imaginea unei societăți concurențiale monstruoase, unde viciul stapînește, iar virtutea suferă pe la periferii. Se înțelege că, într-o epocă a obsesiei bolșevice, oficialitățile (cu precădere, cele de coloratură republicană) l-au privit cu ostilitate pe scriitor, făcîndui tot
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
le menească fericirii și paradei juvenile: „C-o mînă flori culejea / Și cu alta lealejea / Să le ducă-n sat la fete / Să se-mpene în sărbători, / Să le vie pețitori”. Nu-i greu de înțeles, cîntarea în această variantă binecuvîntează fervoarea și împăunările unei case unde o tînără își așteaptă măritișul. Ce franchețe, în gestul adaptării la concret, în apelul la miezoase analogii cu plinătatea de bun augur a plantelor ce ocrotesc, de totdeauna, preajma țăranului! „Doamne, dă fetii noroc Ca
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
nordică, nu? ținta noastră era de data aceasta Hamilton și apoi Câmpul Românesc unde am ajuns exact când Începea programul celei de a doua zile, cum Îmi planificasem Încă din ultima lună a anului universitar, Încheiat la Sibiu cu o fervoare neobișnuită tocmai datorită acestei ținte fascinante, râvnite de mulți ani. De data aceasta, visul mi se Împlinea... Aflasem că din 1957 terenul doritului sălaș spiritual românesc din Ontario a fost achiziționat prin aportul a 10 familii, care au făcut Împrumut
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
ca un veritabil samurai atent ca mișcările să nu impieteze ceva din coregrafia unei hieroglife inaccesibile. Remarcabilă și această mamă monstruoasă care întreține complexul oedipian rău lichidat al fiilor și care, asemeni Medeei, pare dispusă să-i sacrifice pentru propria fervoare sangvinară. Refn ne scoate din cadrul unei banale reglări de conturi, fiecare scenă pornește de la premisa unui fond abisal care nu se lasă dezvăluit, dar care iese la suprafață nu ca violență pură, ci ca o formă de sacru camuflat. Eroul
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
lipsiți de încercări. Pe unele, credem, se aștepta să le întâmpine, pe altele nu. Dedicat din adolescență gazetăriei, ca redactor la „Revista elevilor”, la „Tânărul muncitor”, la „Scânteia Tineretului”, Cosașu se va încadra liniei unice din epoca proletcultistă, compunând cu fervoare reportaje și articole de uz propagandistic. Spun cu fervoare pentru că nu o făcea formal, rece, ca destui alții. Credea în „revoluție” și în efectele ei benefice, în comunismul realizabil și benefic, credea în pofida rădăcinilor mic-burgheze de care încă se simțea
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
le întâmpine, pe altele nu. Dedicat din adolescență gazetăriei, ca redactor la „Revista elevilor”, la „Tânărul muncitor”, la „Scânteia Tineretului”, Cosașu se va încadra liniei unice din epoca proletcultistă, compunând cu fervoare reportaje și articole de uz propagandistic. Spun cu fervoare pentru că nu o făcea formal, rece, ca destui alții. Credea în „revoluție” și în efectele ei benefice, în comunismul realizabil și benefic, credea în pofida rădăcinilor mic-burgheze de care încă se simțea prins, a emigrării unei părți din familie, a mamei
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
cu autorii mari, altminteri e în pericol să-și piardă libertatea judecății corecte. Nu scrie, prin urmare, despre oricine. Lipsit de umor, Gabriel Dimisianu este un martor ideal al întâmplărilor de altădată. El apără memoria dispăruților nedreptățiți cu o rară fervoare, având, totodată, conștiința nealterată. Transpare din textele memorialistice tentativa dramatică a generației lui de a se racorda, în fel și chip, la literatura antebelică. Neavând dispute solide, afară de inepțiile proletcultiste, ei se leagă, aproape orfelin, aș spune, de eficacitatea înaintașilor
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
Mas. Sunt ani buni de când urmăresc, cu deosebită plăcere, creațiile dansatoarei, coregrafei și profesorului asistent de la UNATC, Valentina De Piante Niculae. În cele 45 de minute de dans din Body of Grace, cele două interprete au dansat cu dăruire și fervoare cât toată breasla dansatorilor români contemporani la un loc. Mișcarea, pornită din străfundurile ființei fiecăreia și extrem de bogată imaginativ, putea fi comparată doar cu risipa de mișcare a dansatoarelor lui Christoph Winkler. Din păcate, au avut două finaluri, ceea ce nu
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
care colaborase autorul Momentelor. A dovedit, și s-a mândrit cu aceasta, mai mult decât Zarifopol (care uneori apelase la serviciul de scotocitor de reviste al lui Barbu Lăzăreanu) răbdarea și plăcerea de a cerceta direct presa vremii, a vădit "fervoare pentru cel mai mic vestigiu al duhului caragialian" astfel încât declara cu mândrie că volumul al cincilea, "atât în ce privește articolele politice, cât și cronicile dramatice, va înlesni descoperirea unui Caragiale aproape necunoscut". Volumele următoare au inclus, împotriva opiniei puriștilor, și "gogoșile
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
anumite momente biografice, care răsună până în inima operei, determinându-i caracterul." Cu Ion Creangă, lucrurile stau, într-un fel, asemănător, dar cu mult mai spectaculos. Vladimir Streinu a scris despre el în mod substanțial încă din vremea când combătea cu fervoare biografismul, sub semnul căruia i se părea că se sărbătorise până și centenarul din 1937. El deduce acum portretul omului exclusiv din operă (totuși autobiografică măcar în punctul de pornire), dispensându-se de biografie. Mai târziu, ca și la Hogaș
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
planul valorilor estetice contextuale. Oricât de sobre și riguroase - în datele construcției interne - ar fi, oricât de echilibrate în fermitatea opțiunilor ar părea, cronicile, studiile și eseurile lui Ion Simuț nu părăsesc cu totul o anume îndoială metodologică, o anumită fervoare interogativă, prin care sunt relativizate concluzii sau rezultatele unor interpretări, sau, dimpotrivă, prin care sunt tatonate noi orizonturi ale interpretării. Astfel, în finalul unei recenzii la cartea Eminescu și mutațiile poeziei românești de Ioana Em. Petrescu, după o circumscriere a
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
format la școala riguroasă, prin excelență ardeleană, a unor spirite de elită, ca într-o benefică, exemplară prelungire a celeilalte, "clasice", Școlii ardelene. Este școala exigenței etice, a conștiinței lucrului bine gîndit și bine făcut, a unui atașament plin de fervoare dar și supravegheat de rațiune". De altfel, în toată secvența ulterioară a cărții (În lumea paralelă a poeziei), cuprinzînd cronici la cărți de poezie ale generației '80, Ion Pop nu lasă frîu liber nici plăcerii gratuite, nici vreunor vehemențe negatoare
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
ale imediatului într-o accelerată derulare, numai că Mircea Cărtărescu întîrzie voluptuos în spectacolul construit cu o neobișnuită fantezie, în vreme ce Magda Cârneci face din el doar o provizorie trambulină pentru saltul către o viziune apocaliptic-feerică oarecum epurată, dezvoltată, însă, cu fervoare, la limita abstracțiunii") sau contextul tipologic în care se situează poezia lui Nichita Danilov ("Tradiția de la care se poate revendica este, în chipul cel mai evident, a unui anume expresionism ce mai păstrează ceva din scenografia romantică, trecut prin angoasele
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]