649 matches
-
îndoiala care mă cuprinde. Luna strălucește, iar curtea pare acoperită cu un strat de sare. Vântul poartă parfumul dafinului. În clipa când mă gândesc la liniștea profundă din curte, zăresc o umbră ascunsă după o arcadă. Lumina lunii îmi joacă feste? Sau poate nervii mei? Merg înapoi în cameră și închid ușa. Mă urc în pat și trag cu ochiul pe fereastră. În fața mea se află un copac cu trunchiul gros. În întuneric, trunchiul își tot schimbă forma. Acum pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Cațavencu și ce festă îi juca Agamiță Dandanache!" Dar să ievin la greaua întrebare pe care noi înșine ne-am pus-o într-un mod atât de direct. Ce a descoperit Caragiale la eroii săi? Un lucru după cât ni se pare nu prea izbitor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
petrecere, la care era prezent și chirurgul cu echipa lui, care i-a adresat cu degetul așa, un fel de amenințare că n-a fost cuminte. "N-aveți cancer!" i-a spus acesta ca și când bolnavul i-ar fi jucat o festă și el închidea ochii, iertîndu-l, așa cum trebuie iertat cel care iese viu după ce salva plutonului de execuție a trecut peste el. "Dar vârfurile negre ale filamentelor celulare?!" a zis atunci unul din ajutoarele lui, ca pentru a-l feri pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
II și III, încât la un moment dat am avut impresia că mă aflu în clasa cu elevi, așa cum făceam în orele de predare, cu ani în urmă. Mă simt excelent și sunt foarte bucuros că memoria nu-mi face feste. Apoi am trecut la televizor, la emisiunea „Taifasuri”, unde se insista că zilnic trebuie să antrenăm memoria, atenția, judecata etc. Constat că eu procedez just, adoptând un regim strict de activitate, de odihnă și de masă la ore fixe. Probabil
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oi zări-o pe zâna mea neprețuită... Pentru o clipă doar, am și avut impresia că o văd mergând cu găleata cu apă spre chilii... M-am frecat la ochi pentru a mă lămuri dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Nu, nu! Nu era nimic real. Doar închipuirea mea era proiectată pe retină... Bătrânul mă fura din când în când cu coada ochiului. Mi s-a părut că vrea să-mi spună ceva, dar a renunțat, făcând un gest chiar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că mă gândisem că eram cea mai grozavă dansatoare de pe fața pământului. Doamne, ce rușinos! Apoi mersesem cu Tiernan într-un alt bar, de unde mai luasem niște cocaină. Apoi urmase încă un bar. Apoi poate încă unul. Memoria îmi juca feste, așa că nu eram foarte sigură. Și după asta ne dusesem cu trei - sau fuseseră patru? - dintre prietenii lui în apartamentul cuiva. Afară se înnoptase deja. Și fiecare luase câte două pastile de ecstasy. în afara unei imagini fulgurante cu un club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu fie! Doar au văzut acolo jos cadavrul unei femei, insistă micuța blondă. — Au crezut că au văzut acolo jos ceva care semăna cu un cadavru uman, zise Wilt. Asta nu înseamnă că și era unul. Imaginația le joacă uneori feste oamenilor. Poliția e de altă părere, zise o tânără masivă, al cărei tată era ceva important în City. E clar că sunt siguri, altfel de ce s-ar apuca să se zbată atâta? O dată a avut loc o crimă pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus, cerul se crapă-n surâsuri parcă, sau poate cineva îl scormonește pentru mine și încearcă doar să facă puțină lumină. E semnul ce-l așteptam, sau doar dorința-mi arzătoare îmi joacă feste? Mi se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat a luat-o la fugă. Și doar brațele mamei ca-ntotdeauna mă ajută. Doar ele sunt singurele ulițe prin care pot păși fără griji, ca de atâtea ori. Doar zmeiele
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
le-oi lăsa nestrânse, da’după ce m-oi gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care-l Întrebase prostește o strașnică prostie. Tata nu insistă, nu așteaptă răspuns, dealtfel, de pe la jumătatea Întrebării se și afla cu spatele spre Întrebat, văzându-și de drumul lui și de grijile lui. - Nu te-ai răzgândit, Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi morfina, lucrurile ar sta altfel. Când tu îți luai la revedere de la fete, am discutat cu chirurgul afară, care mi-a spus că e mulțumit de evoluția ta. Dar trebuie să fii supravegheată în continuare. Creierul poate să joace feste. —Mai ales creierul meu. Nu, vorbesc serios. Zilele trecute am văzut un documentar despre un tip care-a suferit o lovitură la cap. În urma accidentului ăsta, își recunoștea familia și-așa mai departe, dar nu era în stare să numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
când clădirea gării se înălța în fața lui și îl despărțeau o sută de metri de ea și de întoarcerea la deșertul și lumea lui, soarta părea că își bate joc de bunele lui intenții și gri-gri-ul morții îi juca o festă tragică, fiindcă bărbatul care însemna începutul și sfârșitul tuturor necazurilor și nenorocirilor sale îi apărea în cale. Insh’Allah! Dacă aceasta era voința Sa și trebuia să-și țină promisiunea și să-l omoare, o să-l omoare, pentru că el, Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sufocam. Dar biroul era gol, iar ușa, așa cum o lăsasem, puțin Întredeschisă. Nu era nici un indiciu că ar fi fost cineva Înăuntru sau că s-ar fi petrecut ceva ieșit din comun, În afară de faptul că imaginația mea dezlănțuită Îmi juca feste, Într-un episod de paranoia. Am expirat brusc, În timp ce inima Îmi bubuia În continuare, bătând În ritmul nebunesc cauzat de șocul deznodământului. După ce mi-am acordat câteva momente ca să-mi revin, am Închis ușa, am pus cheia la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că, implicându-se În astfel de excese fără limite, ar putea atrage asupra capetelor lor un colaps fulminant sau, În lipsa acestuia, un fulger divin care, omorându-i pe loc, i-ar sustrage din ghearele morții propriu-zise, jucându-i astfel o festă care să-i fie Învățătură de minte. Alții, stoici, demni, curajoși, optau pentru radicalismul absolut al sinuciderii, crezând și ei că În acest fel dădeau o lecție de bune maniere puterii lui thanatos, ceea ce pe vremuri se numea o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Mi-a venit în minte trupul ei gol și agrafa prinsă în păr. Îi vedeam curba taliei și umbra lăsată de părul pubian. Oare de ce a ținut să mi se arate astfel? Era somnambulă? Sau poate mi-a jucat mie feste imaginația? Pe măsură ce trecea timpul și lumea aceea mică se pierdea în zare, eram din ce în ce mai puțin sigur că acele lucruri se întâmplaser\ cu adevărat. Îmi spuneam că s-au întâmplat, credeam în asta, dar când le consideram un joc al închipuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt extrem de obosită și adorm pe canapea, tot nu pot să mă opresc. Am senzația că Patrick e lângă mine și nu trebuie decât să întind mâna ca să-l ating. Scena în care elevii lui încearcă să-i joace o festă aflând că e în cameră, când, de fapt, el e ascuns în dulap și îi atacă cu stingătorul de incendiu..., ei bine, în aceste circumstanțe, Bobby este Patrick în picioare. N-a pierdut niciodată. Bobby, cu mâinile în șolduri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al donjon li premiers it li secunz joste iceus qui... pans it al refuge it a Notre Dame de l’altre part de l’iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a găsi o portiță de ieșire din haos. Mai greu era când aveam drumuri în oraș. Trebuia s-o iau cu mine - nu aveam încredere s-o las singură. Simțea că eram cu ochii pe ea și îmi juca mereu feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soții Stamate, nu numai din recunoștință ca la intrarea ei în această familie, ci pur și simplu din dragoste pentru acești oameni care-i schimbase viața în bine. Era o fată bună, cu suflet mare, în ciuda hazardului care-i jucase feste și-i va mai juca. A trecut sesiunea de examene cu rezultate bune și pentru Cezar și pentru Teofana. A urmat un timp de respiro cu întâlnirile în parc, cu plimbările cu vizionările unor filme, că în vremea aceea nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tată! Stai aici, lângî mine, îl așează Teofana lângă ea pe canapea. În acest timp, Florica se retrage plângându-și de milă, iar Alexandru se zbate ca un leu în cușcă, înțelegând că hazardul le-a jucat cea mai dureroasă festă. — Nu se poate! Nu se poate!striga Alexandru ca turbat. — Din nefericire, se poate Alexandre!îl mângâie Teofana ca o soră, care deși este cea mai bătută de soartă, e singura care-și păstrează calmul. Mă scuzați puțin. Se îndreaptă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spune? Ălora care-ascultă pe furiș, le bagă dracii p... lile-n urechi, pe lumea ailaltă! îl pune prompt la punct Dănuț, resimțindu-și orgoliul luxat. La naiba! Adrianus a fost conectat și el! Deci, chiar am dreptate! Memoria nu-mi joacă feste. Da! Orice problemă devine îngrozitor de simplă, după ce este rezolvată! Doamne! Neîndoielnic, așa a fost și așa și trebuie să fie! gândește Fratele, savurând încă plăcerea prospătului său triumf speculativ-lingvistic. Triumf pe care tocmai se pregătea să-l împărtășească fericit și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întâi Kane, apoi Brett, apoi Dallas. Grăbi pasul. Trecu de prima curbă de coridoare, se opii, puse jos unul dintre containere. Înainte, avea, nu departe sasul principal. Dincolo se mișcase ceva. Era doar o iluzie? Poate imaginația îi juca vreo festă. Închise ochii, îi deschise iar. Nu, visase. Frica și izolarea totală erau de vină. Luă containerul, făcu un pas și înlemni. Umbra se mișcă din nou. Era vorba de o masă impozantă și greoaie. Parker se uită cu disperare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
inconsistență, bîrfă măruntă și veselă în filmul lui Gabriel Achim. Dar mutilarea este „obiectul muncii”. Totul este grav, prelung apăsător în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, dar gesturile și faptele protagoniștilor sînt impertinent hazlii. În ambele cazuri, viața îi joacă feste morții și produce la fiecare colț eschive hilare. Ambele filme pun astfel în relief, sui-generis, un mod de viață ce se conturează ca un joc de umbre chinezești pe fundalul morții. La o a doua lectură, acest mod de viață
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rigiditate. Urmează un nou răstimp de tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de evantai. Clipind a nedumerire și uituceală, Sophie ripostează, împăciuitoare : — Da, da, parcă mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu fie fals, așa cum i se pare soțului ei. Cât privește politica, aici eu nu-mi revendic nicio pricepere, repetam numai ce vorbește lumea... Da, da, acum modul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pe coridor erau aprinse), eu mă strecuram cu agilitate, nevăzut, pe lângă el. Și mă întrebam: oare prezența cuiva invizibil în preajma ta poate fi percepută? Cum? Prin căldura pe care o degajă corpul? Printr-un alt simț?... Aveam să le joc feste cunoscuților și necunoscuților, aveam să-i surprind și să impun respect prin puterea pe care mi-o dădea invizibilitatea. Fără însă a depăși vreodată stadiul de amuzament... În rest, pentru partea tehnică, nu era nicio grabă. De ce-ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lărgimea golului dintre două piese care lucrează în contact. Verbul a juca poate fi reflexiv a se juca și duce la expresia: așa nu mă mai joc, a-și bate joc, a se juca cu focul, cu sănătatea, a juca festa. Când este tranzitiv, a se juca însemnă a păcăli, a pune în joc un număr, iar intranzitiv însemnă a participa ca jucător la o competiție sportivă, pe când tranzitiv înseamnă a practica un anumit joc sportiv. Expresia a juca ochii în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]