30,744 matches
-
vis. Acum, îl vedeam. Întors cu fața la mine, umbrele și siluetele au căpătat consistența luminii și a chipului său. Un festival este, la urma urmelor, un fel de spectacol, un act teatral, spune Brook. Pentru ce și pentru cine faci un festival, așadar? El este expresia în oglindă a societății într-un anumit moment, a dorințelor, a pulsiunilor care preocupă, atunci, suflete și conștiințe, artiști, oameni ai planetei. Un festival este legat special și indisolubil de un loc, de spații, de tradițiile
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
un act teatral, spune Brook. Pentru ce și pentru cine faci un festival, așadar? El este expresia în oglindă a societății într-un anumit moment, a dorințelor, a pulsiunilor care preocupă, atunci, suflete și conștiințe, artiști, oameni ai planetei. Un festival este legat special și indisolubil de un loc, de spații, de tradițiile care trebuie mereu investigate, păstrate, cultivate și însoțite de suflul modernității, de expresiile acute și actuale ale prezentului, care își reflectă imaginea pe chipul fiecărei ediții în parte
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
semnul unei căutări. Ce căutăm? Întrebarea decisivă din punctul de vedere al lui Peter Brook. Pentru viață și pentru teatru. Care sînt căutările noastre, ale fiecăruia dintre noi, ale societății? Toate acestea se vor găsi și regăsi firesc în căutările festivalului, o căutare proprie, curajoasă, asumată, neobosită. Ca și cea pe care se fundamentează orice formă de spectacol, orice act teatral valabil. Un adevărat moment de teatru nu se produce decît atunci. Nu ieri, nu mîine. Asta îl diferențiază față de celelalte
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
se pleacă spre spațiile de joc situate în afara cetății. De-a lungul timpului, cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de energie. Rînd pe rînd, dincolo de Curtea de Onoare a Papilor, axis mundi a festivalului, centru și inima lui, s-au adăugat, biserici, curți interioare, mînăstiri, licee, spații special amenajate, domenii. Numărul acestora s-a înmulțit considerabil și extra muros. O formă, și ea esențială, de căutare, de exprimare a personalității unui creator. Un moment
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
autobuze, la mulțimea de oameni din ele care au dat buzna peste ritmul lor. Și toate astea în numele teatrului? Le răspund ușor din cap că da. S-a făcut verde și am plecat. JOSEPH NADJ Cei doi tineri directori ai festivalului, discipolii lui Bernard Fevre d'Arcier, așa cum mai scriam și cu alte prilejuri, au inaugurat odată cu primul lor mandat ideea asocierii la fiecare ediție cu o personalitate artistică. Extrem de interesantă și de provocatoare se pare că a fost cea cu
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
personalități cu care are afinități, cît și artiști diferiți, care contează, dar cu care nu comunică estetic neapărat. Mai retras ca prezență, cel puțin în aparență, fără să dea senzația că s-a amestecat prea tare în imaginea și progamul festivalului, Joseph Nadj a reușit să meargă mult în profunzimi, spre esențe, spre cercetarea identității, a rădăcinilor locului de naștere, a surselor cunoscute și necunoscute care alimentează continuu o ființă. Coregraf, actor, dansator, pictor, fotograf, născut în 1957 la Kanisza, Voievodina
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Kanisza, Voievodina, în fosta Iugoslavie, absolvent al Liceului de Arte Frumoase din Novi Sav și al Universității din Budapesta, unde descoperă teatrul gestual, Joseph Nadj este un tip fascinant. În tot ce face. Am avut șansa să văd, tot la festivalul de la Avignon, spectacolul său fascinant, răvășitor cu Strigătul cameleonului, revelația incontestabilă a acelei ediții. Am văzut, mai tîrziu, Comentariile lui Habacuc și, în 2002, Filosofii, după Bruno Schulz, un specatcol în care interdisciplinaritatea este vocea esențială care adună artele. Un
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
încântată că studiasem vioara, ca și ea, înainte de a mă dedica artei cântului. Am parcurs împreună, printre altele, rolul Elettrei din Idomeneo de Mozart, pe care-l pregăteam pentru turneul în Japonia cu Seiji Ozawa și pentru spectacolul final al Festivalului de la Salzburg, rol extraordinar, care se încheie cu teribila arie D'Oreste, d'Ajace. Teribilă prin chemarea dezastrului cosmic de către eroina trădată în dragoste, teribilă prin dificultatea vocală pe care o implică. Nu-mi venea să cred, dar nu m-
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
față: - Dacă nu, vei fi prima. Nu știu nici azi cine a fost sau este "cea mai mare" Elettra. Și nici n-are importanță. Eu căutam pur și simplu un model. Știu însă că la Salzburg spectacolul de închidere a Festivalului a intrat în istorie. întunericul cuprinsese Felsenreitschulle, sala cu acoperiș mobil creată de Karajan în coasta muntelui. Singură în scenă, cu o halebardă în mână, chem sfârșitul universului pentru a mă răzbuna. Dar aud, contrariată, bubuituri teribile care mă fac
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
primăvară, o serie de spectacole la Teatrul alla Scala, când maestrul Wolfgang Sawallisch mă ruga într-o vineri să-l salvez, intrând în premiera operei Don Giovanni care avea loc la München duminică seara. Urma să debutez la faimosul său Festival în rolul Donnei Elvira chiar în acea vară, iar acum ce puteam face decât să dau curs invitației lui Sawallisch, care nu găsise o interpretă în măsură să cânte la nivelul dorit, în special dificilisima arie Mi tradě. Luni după-amiază
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
iubire și respect, despre moralitate și verticalitate, despre prietenie. Absența lui m-a legat de Flonda și de Chiriac. Altfel. Puternic, însă, chiar dacă, uneori, unii sau alții am uitat că valoarea profesiei sau a vieții nu stă în nimic contextual. Festivalul de la Sibiu, astăzi pe buzele lor, a fost prima formă a visului. Prima nebunie. Mare, cum spunea Virgil. Eram în camera mea de la Împăratul Romanilor. Atunci, nu ne pricepeam la festivaluri, conferințe de presă, protocoale, ce trebuie făcut, ce nu
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
profesiei sau a vieții nu stă în nimic contextual. Festivalul de la Sibiu, astăzi pe buzele lor, a fost prima formă a visului. Prima nebunie. Mare, cum spunea Virgil. Eram în camera mea de la Împăratul Romanilor. Atunci, nu ne pricepeam la festivaluri, conferințe de presă, protocoale, ce trebuie făcut, ce nu trebuie făcut. În fine, toată noaptea de dinaintea deschiderii primei ediții a Festivalului de teatru tînăr profesionist, cum se numea atunci, am stat cinci prieteni și am umplut niște mape cu niște
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
visului. Prima nebunie. Mare, cum spunea Virgil. Eram în camera mea de la Împăratul Romanilor. Atunci, nu ne pricepeam la festivaluri, conferințe de presă, protocoale, ce trebuie făcut, ce nu trebuie făcut. În fine, toată noaptea de dinaintea deschiderii primei ediții a Festivalului de teatru tînăr profesionist, cum se numea atunci, am stat cinci prieteni și am umplut niște mape cu niște materiale pe care le credeam utile. Peste tot hîrtii, emoții, disperări. Toată noaptea, Virgil Flonda ne-a spus bancuri cu Ceaușescu
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
Alexandra Olivotto Anglofilia m-a urmărit și la Cluj. Dar înainte să relatez rezultatele ei, merită să vă spun ceva despre Transylvania International Film Festival. Că e mai bine organizat decît oricare alt festival bucureștean, asta auzisem (eu ajungînd pe acolo abia la a cincea ediție, cu jenă mărturisesc). Dar cel puțin jumătate din succesul evenimentului îl face publicul, cum n-am mai văzut de
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
Alexandra Olivotto Anglofilia m-a urmărit și la Cluj. Dar înainte să relatez rezultatele ei, merită să vă spun ceva despre Transylvania International Film Festival. Că e mai bine organizat decît oricare alt festival bucureștean, asta auzisem (eu ajungînd pe acolo abia la a cincea ediție, cu jenă mărturisesc). Dar cel puțin jumătate din succesul evenimentului îl face publicul, cum n-am mai văzut de cînd mă știu. Descuiat la cap și disponibil gîrlă
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
Virgil Mihaiu Sibiu International Jazz Festival 2006 a debutat cu Gala Studențească. Dacă primul e organizat de Fundația Pro Jazz Hermanstadt, condusă de H.J.K. Schmidt, cea de-a doua e patronată de Casa de Cultură a Studenților din Sibiu (directoare: Liliana Popescu). Deschiderea a făcut-o
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
Irina Sârbu și bateristul Laurențiu Ștefan. Referitor la maturitatea de ansamblu, am căzut de acord cu ceilalți colegi din juriu (Alex Șipa & Marius Dumitru) că trupa Young Blood a Facultății de Muzică din Timișoara a etalat programul cel mai coerent. Festivalul propriu-zis a debutat cu trei muzicieni belgieni, ce își edifică piesele într-un regim al subtilității: Tuur Florizoone/acordeon & pian, Vincent Noiret/contrabas și Philippe Laloy/sax sopran & alto, flaut. Substratul melancolic domină majoritatea pieselor, însă protagoniștii nu se sfiesc
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
înregistrat în toamnă la Chișinău, dacă ar fi venit și la Sibiu în compania titanului percuției europene, Günter Sommer. Lipsită de forța propulsivă a aceluia, actuala propunere s-a cantonat în limitele unei producții onorabile, destinate însă mai curând unui festival alternativ. S.K.Trio gestionează bine raporturile cu misterul poetic al liniștii, construiește interesant, dar se pierde în paroxisme dezlânate, ca într-o exangvinare a propriei substanțe muzicale. Eldbjorg Raknes, solista grupului Tingeling Band din Norvegia, pulverizează conceptul tradițional de vocalistă
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
cadențele pianistice de bravură alternează cu intervențiile grupului de jazz alcătuit din Garbis Dedeian și Cătălin Milea/saxofoane, Laurențiu Moise/trompetă, Pedro Negrescu/contrabas, Claudiu Purcărin/baterie, Juan Carlos/percuție. World Saxophone Quartet din Statele Unite au reprezentat punctul culminant al festivalului. Cei patru veritabili campioni ai instrumentelor respective - David Murray/s.tenor, clarinet-bas, Oliver Lake/s.alto, Jorge Sylvester/s.alto & sopran, Hamiet Bluiett/ s.bariton - au adus un tumultuos omagiu lui Jimi Hendrix. Deși un element cheie al reformulării din
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
această formație - coordonată de organistul Ondre Pivec - e preocupată mai mult de realizarea spectacolului colectiv, decât de marea performanță individuală. Nu pot încheia fără să elogiez magnificul light design, subtil, rafinat, cum rar se mai întâlnește astăzi, de pe parcursul întregului festival.
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
politic. Nu s-a dezmințit nici în România. La TIFF și-a dedicat premiul pentru întreaga carieră Asociației Alburnus Major, care luptă pentru salvarea Roșiei Montana, cu toate că Gabriel Resources, firma care deține exploatarea auriferă din zonă, se afla printre sponsorii festivalului. O persoană care i-a mers la inimă - știu pentru că m-a rugat să îi explic de ce a demisionat din postul de ministru - a fost Mona Muscă. Dintre regizori, Redgrave îi declară minunați pe "cei doi Radu" (Mihăileanu și Muntean
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
Marilena de la P7 a lui Cristi Nemescu și de Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii de Cătălin Mitulescu. Din cîte știu eu, nu a apucat să vadă A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu, cîștigătorul a trei premii din festival, inclusiv Trofeul. Interviul care urmează nu intră pe lista celor ușor de făcut. Pe de o parte, e de înțeles, actrița și-a avut partea de necazuri cu presa. Așa că întoarce pe toate fețele orice întrebare pe care i-o
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
unică. Analog genurilor din literatură, creațiile mele nu sunt proză, ci poezie”? (citat din Quique Dacosta, nume care se traduce prin ”De-pe-coastă”, alt artist predestinat Costei Blanca). Germain, prin Ithaca, a redat Alteei o parte din strălucirea secolului trecut, creând festivalul Costa Poetica, care încet-încet a intrat în conștiința localnicilor. Agenda de activități a Fundației Ithaca se citește ca un program disciplinat, bine gândit și pus la punct de neobositul ei promotor. Diversitatea și abundența vorbesc de la sine, culminând cu manifestările
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
în aer liber organizate în fiecare dumincă a lunii iulie și august. Vin prieteni din toate colțurile Europei să asculte acordurile interpreților prestigioși și versurile poeților aleși pe sprânceană. Greu de crezut că același Germain călătorește ades, participând la felurite festivaluri lirice, din Nicaraugua până în India, din China până în ... România. Da, da, a fost în România și va mai veni, pentru că țara l-a fermecat. Chiar toamna trecută i s-a decernat la Craiova Premiul pentru poezie și traducere al Academiei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
acoperiș sensibilitatea artistică și spiritul întreprinzător, două direcții aparent contrarii? Germain e-n stare să lipsească săptâmâni în șir, izolat de lume în câte o colibă de eremit din Himalaya, pentru a reveni apoi cu elan însutit, luând la rând festivalurile lirice de pe mai multe continente, consecutiv. Deschid volumele de poezie pe care mi le-a dat pe post de merinde de suflet și citesc versurile care-mi mai confirmă încă odată ce mare privilegiu este să întâlnești astfel de oameni. Am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]