488 matches
-
a fostului conducător, Margraful Rikdag (prin căsătorie, el fiind fostul soț al fiicei sale). Henric al II-lea a fost de acord cu câștigurile teritoriale ale lui Boleslav I și a permis ducelui polonez să păstreze Lusatia ca pe un fief. Singura excepție a fost Marca de Meissen, ne-fiindu-i permis să o păstreze. Deși în acel moment relațiile polono-germane s-au normalizat, curând, după ce Henric II a organizat o tentativa eșuată de asasinare a lui Boleslav I, relațiile dintre cele două
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
Lubusz (Lebus). În 1013 un nou acord de pace a fost semnat la Merseburg. Ca parte a păcii Boleslav I a plătit un tribut lui Henric al II-lea, dar în schimb a primit mărcile de Luzația și Meissen ca fiefuri. De asemenea, fiul său Mieszko s-a căsătorit cu Richeza de Lotharingia, fiica contelui palatin Ezzo de Lotharingia și nepoata împăratului Otto al II-lea. În 1014, Boleslav I l-a trimis pe fiul său Mieszko în Boemia, cu scopul
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
a întâlnit o rezistență foarte slabă. La 30 ianuarie 1018, este semnată Pacea de la Bautzen (prin care s-a recunoscut că Boleslav este câștigătorul războiului). Conducătorul polonez a fost în stare să păstreze Mărcile de Luzația și Meissen nu ca fiefuri, ci ca parte a teritoriului polonez. Boleslav a primit, de asemenea, ajutor militar în expediția sa împotriva Rusiei Kievene. De asemenea, Boleslav I (pe atunci văduv) a întărit legăturile sale dinastice cu nobilimea germană prin căsătoria sa cu Oda, fiica
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
garanția unei monede naționale forte. Pentru a reuși, această burghezie trebuia să înlăture vechea clasă agrariană de proprietari de plantații din Sud și din Vestul Mijlociu. Aceasta s-a realizat prin inaugurarea Reconstrucției, care a făcut din statele din Sud fiefuri republicane, și prin prezentarea politicilor în fața votanților în pachete populiste, cum ar fi patriotismul nordic sau cămașa însângerată. Istoricul William Hesseltine a adăugat punctul de vedere că oamenii de afaceri din nord-est doreau să controleze Sudul economic, ceea ce au realizat
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
urmă, în 1673, Shang Kexi cerut Împăratului Kangxi permisiunea de a se retrage în orașul său natal din provincia Liaodong și să fie numit fiul său ca succesor al său. Tânărul împărat a acordat pensionarea să, dar a refuzat ereditatea fiefului sau . În consecință, ceilalți doi generali au decis să adreseze petiții pentru propriile lor pensionari, pentru a testa hotărârea Împăratului Kangxi, gândindu-se că el nu ar risca să îi ofenseze. Mișcarea eșuează, tânărul împărat accepta cererilor lor de retragere
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
au decis să adreseze petiții pentru propriile lor pensionari, pentru a testa hotărârea Împăratului Kangxi, gândindu-se că el nu ar risca să îi ofenseze. Mișcarea eșuează, tânărul împărat accepta cererilor lor de retragere, dar dispune că toate cele trei fiefuri să revină autorității imperiale . Confruntându-se cu deposedarea puterii lor, Wu Sangui, căruia i se alătură mai tarziu Geng Zhongming și fiul lui Shang Kexi, Shang Zhixin, au considerat că nu au avut de ales, decât să se revolte. Revoltă
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
a debarcat la Dyrrachion. Acum însă Bizanțul era mult mai puternic decât cu 2 decenii în urmă: Bohemund a fost zdrobit, încercuit și a capitulat. În urma tratatului de pace, încheiat în 1108 la Deabolis, Antiochia a fost recunoscută drept un fief al Imperiului. Alexie Comnenul a inițiat profunde reforme interne, imediat după ce a ajuns la putere, și numai lui îi datorează statul succesele rapide de la sfârșitul sec XI-începutul sec XII. În aceste acțiuni, împăratul se sprijinea aproape în exclusivitate pe rudele
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
provincii Belgiene Hainaut și a estului departamentului francez Nord. Comitatul făcea parte din Sfântul Imperiu Roman, fiind situat în extremitatea vestică a imperiului, fiind vecin la sud cu Regatul Franței. Formarea definitivă a comitatului a avut loc în 1071 când fiefurile contesei Richilda de Mons și Hainaut au fost unite prin ordinul împăratului Henric al IV-lea și au fost puse sub supravegherea Ducelui Lotharingiei Inferioare. Richilda și-a păstrat titlul de contesă iar domeniile sale erau: De-a lungul istoriei
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
ani după pierderea în 750 a puterii de către dinastia Umayyad în Damasc, unde deținuse titlul de calif. Cu scopul de a recâștiga o poziție de forță, el i-a învins pe conducătorii musulmani din regiune și a unit mai multe fiefuri locale într-un emirat. Conducătorii acestui emirat s-au mulțumit cu titlul de emir sau sultan până în secolul al X-lea, când Abd-ar-Rahman al III-lea s-a văzut pus în fața unei posibile invazii a Fatimizilor, un imperiu musulman rival
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
3 4 zile pentru ca mesagerii să-i anunțe pe toți lorzii de mobilizarea ordonată de rege. La 16 august, armata yorkistă a început să se adune; Norfolk a plecat spre Leicester, punctul de adunare, chiar în acea noapte. Orașul York, fieful tradițional al familiei lui Richard, a cerut instrucțiuni regelui și, după ce a primit răspunsul după trei zile, a trimis 80 de oameni regelui. Simultan, Northumberland, al cărui teritoriu nordic era cel mai îndepărtat de Capitală, și-a adunat oamenii și
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
îl vor ține până când va fi cercetat și dezbărat de prizonieri pentru răscumpărare și de toate celelalte. Apoi, când vor fi mulțumiți de cât îl vor fi scotocit, îl vor da mie..." Afonso a promis să împartă teritoriile cucerite ca fiefuri pentru conducătorii militari. El și-a rezervat puterea de "advocatus" și i-a scutit pe participanții la asediu și pe urmașii lor de taxa comercială portugheză denumită "pedicata". Cruciații englezi nu erau la început entuziasmați, dar Henry Glanville i-a
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
primele orașe din Franța care au cunoscut și dezvoltat industria tipografică. Primele imprimerii sunt atestate în 1482, Jean Colini și Gerard de Villeneuve. Poziția geografică a orașului a favorizat adoptarea Reformei protestante din secolul XVI. Metz a fost un important fief reformat până la revocarea Edictului de la Nantes. Metz a funcționat ca republică până la alipirea sa la regatul Franței. Metz este anexat de Franța în 1552, când regele Henric al II-lea a asediat și cucerit trei abații la est de Reims
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
Gislebert devine duce în 928. Datorită revoltelor numeroase din teritoriu, în 959, ultimul duce, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Primul ducat își pierde autoritatea în 1190, fiind divizat în numeroase alte fiefuri feudale, în timp ce cel de al doilea devine Ducatul Lorena ce va supraviețui până în 1766 când este alipit Franței.
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
statul grec, ci și cu cetățeni din diverse comunități rurale afectate de revendicările atoniților pe baza unor documente medievale aflate în arhivele lor, prin care potențați feudali, prinți și împărați bizantini, le-au acordat în epocile apuse generoase și întinse fiefuri. Într-o astfel de manifestație, mai multe femei au intrat pe teritoriul comunității monastice, protestând contra revendicărilor mai multor mânăstiri atonite asupra pământurilor pe care se află satele și gospodăriile lor. Faptul că pentru vastele lor proprietăți funciare aflate în afara
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Adrian al IV-lea. Fie prin lupte, fie prin alianțe cu regii celți, normanzii au pătruns la început în partea estică a insulei și au încercat să impună feudalismul, pe fondul unor care au favorizat agricultura. A fost înființată , un fief papal, titlul de senior al Irlandei fiind acordat de papă regelui Angliei; la rândul său, regele Angliei numea un lord locțiitor care să conducă treburile senioriei. Cu timpul, baronii normanzi au devenit mari proprietari de pământ și au ridicat numeroase
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
de Ziarul Financiar, principalele companii(cu o cifră de afaceri peste 200 milioane RON aferentă anului 2013) cu sediul în județul Călărași sunt: Politica județului Călărași a fost până la alegerile din 2004 dominată de PSD, acest județ fiind un adevărat fief al acestui partid. La alegerile din 2004, PSD-ul pierde primăriile celor 2 municipii ale județului în favoarea PNL (Călărași), respectiv PNȚCD (Oltenița), plus alte câteva primării de comune, fapt ce a destabilizat puternic organizația PSD Călărași. În prezent, după ruperea
Județul Călărași () [Corola-website/Science/296654_a_297983]
-
treptată a echilibrului puterilor în secolul al VIII-lea a dus la evoluția regatului franc în Imperiul Carolingian. Tratatul de la Verdun din 843 a împărțit regiunea în Francia de Mijloc și cea de Vest și astfel într-o mulțime de fiefuri mai mult sau mai puțin independente care, în Evul Mediu, au fost vasale fie regelui Franței, fie împăratul Sfântului Imperiu Roman. Multe dintre aceste fiefuri s-au unit în cadrul Țărilor de Jos Burgunde în secolele al XIV-lea și al
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
regiunea în Francia de Mijloc și cea de Vest și astfel într-o mulțime de fiefuri mai mult sau mai puțin independente care, în Evul Mediu, au fost vasale fie regelui Franței, fie împăratul Sfântului Imperiu Roman. Multe dintre aceste fiefuri s-au unit în cadrul Țărilor de Jos Burgunde în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Împăratul Carol al V-lea a extins uniunea personală a celor Șaptesprezece Provincii în anii 1540, făcând din ele mai mult decât o
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
prin intermediul vreunui nobil local. La căderea dinastiei Kyburg în 1264, Habsburgii în frunte cu regele Rudolph I (sfânt împărat roman în 1273) și-au extins teritoriul în platoul Alpin răsăritean ce cuprindea teritoriul Liechtensteinului. Această regiune a fost acordată ca fief conților de Hohenems înainte de apariția dinastiei Liechtenstein. În 1396, Vaduz (zona sudică a Liechtensteinului) a fost ridicată la statutul de „imediațiune imperială” și supusă direct împăratului Sfântului Imperiu Roman. Familia de la care își trage numele principatul își ia și ea
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
ce a fost în posesia familiei cel puțin din 1140 până în secolul al XIII-lea și din nou din 1807 încoace. Familia Liechtenstein a achiziționat numeroase moșii, predominant în Moravia, Austria Inferioară, Silezia și Styria. Cum aceste teritorii erau toate fiefuri feudale primite de la nobili de rang mai înalt, în special membri ai diverselor ramuri ale Habsburgilor, dinastia de Liechtenstein nu putea îndeplini cerința de bază pentru a obține un loc în dieta imperială, "Reichstagul". Deși câțiva principi de Liechtenstein au
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
din timp la cele două palate ale lor din Viena. Devastarea economică produsă de război a obligat țara să încheie o uniune monetară și vamală cu celălalt vecin, Elveția. La momentul dizolvării Imperiului Austro-Ungar, s-a afirmat că Liechtenstein, ca fief al Sfântului Imperiu Roman, nu mai avea nicio obligație față de Austria independentă, întrucât aceasta din urmă nu se considera succesor legal al Imperiului. Există o contradicție între aceasta și percepția familiei Liechtenstein că împăratul austro-ungar detronat încă mai deținea o
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
populația din Congo a scăzut de la 30 milioane la 8,5 milioane în această perioadă. "New York Times" arată că „Sub domnia terorii instituită de Regele Leopold al II-lea al Belgiei (care a condus Statul Independent Congo ca pe un fief personal între 1885 și 1908), populația din Congo a fost înjumătățită -- până la 8 milioane de africani.” Determinarea cu exactitate a numărului de morți este aproape imposibilă în lipsa oricăror cifre exacte. Louis și Stengers arată că populația la preluarea controlului de către
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
Komorowski s-a născut la Oborniki Śląskie și este fiul contelui Zygmunt Leon Komorowski (1924-1993) și al Jadwigăi Komorowska (născută Szalkowska) (1921-). Familia sa este originară din teritoriul Aukštaitija, din nordul Lituaniei, și timp de 200 de ani a avut fieful în regiunea Żywiecczyzna din Polonia. este rudă îndepărtată cu prințesa Mathilde a Belgiei, prin mama sa, contesa Anna d'Udekem d'Acoz. Între 1957 și 1959, Komorowski a trăit în Józefów lângă Otwock. Între 1959 și 1966 a urmat școala
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
de la Hall își pierde autoritatea teritorială, fiind limitat la teritoriul conților de Louvain, deveniți între timp duci de Brabant. Titlul de "Duce de Lothier" se va transmite succesorilor ducilor de Brabant până la Revoluția Franceză. În urma slăbirii puterii toriale a ducatului, fiefurile feudale au devenit state independente în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Cele mai importante sunt: Teritoriile următoare au rămas sub autoritatea ducilor titulari (Ducii deLothier): La Formation territoriale des principautés belges au Moyen Âge, Léon Vanderkindere, Bruxelles, 1902 Lista conducătorilor Lorenei
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
Imperiu Roman. În 959 ducele de Lotharingia, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Ducatul Lotharingiei Inferioare și Ducatul Lotharingiei Superioare. Primul ducat își pierde autoritatea în 1190, fiind divizat în numeroase alte fiefuri feudale, în timp ce cel de al doilea este la originile Ducatului Lorena. Ducele Bruno îl instalează drept vice-duce de Lotharingia Superioară pe Contele de Bar Frederic. Acesta devine duce în 977 iar urmașii săi direcți vor purta titlul până în 1033 la
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]