557 matches
-
a motivelor stilizate din Jardins sous la pluie aduce în prim-plan o manieră tradițională de pianistică, ce datorează mult Clavecinului bine temperat al lui J. S Bach, precum și virtuozității expresive a Studiilor lui Frédéric Chopin. În pofida uniformității de avansare, figurațiile dețin o mare forță sugestivă, creând cu ingeniozitate o adevărată pictură sonoră, un caleidoscop de lumini și umbre creat prin juxtapunerea unor variate culori tonale (minor, major, scară în tonuri, cromatic). În același timp, descoperim „reflexii” ale concepției artistice inițiate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de Hokusai și Hiroshige, în care măiestria tehnicii decorative se îmbină cu acea perfecțiune desăvârșită a formei de reprezentare. Derivația naturalistă a titlului își regăsește corespondența de imagini în simplitatea mijloacelor utilizate, în care adevărate convenții sonore reprezentate de arabescurile figurațiilor de arpegii servesc cu plasticitate viziunii descriptive. Forma aridă de expunere ce o implică toccata se echilibrează cu naturalețea ecourilor celor mai populare cântece aparținând folclorului francez pentru copii Dodo, l’enfant do (măsurile 1 - 6) și Nous n’irons
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
armonice. Fragmentul investit cu o funcție de tranziție (Animez et augmentez peu à peu - animați și augmentați puțin câte puțin) se distinge prin noutatea spațiului armonic, cu pasajele sale în tonuri și tratările cromatice, care preced un scurt moment de acalmie. Figurația trilului lent, ce desfășoară o pedală ostinato pe dominanta de sol#, va îndeplini ulterior rolul de fundal sonor pentru expresia materialului tematic secund (B - măsurile 75 - 99) și, în același timp, va deține o importantă funcție sugestivă la nivelul viziunii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
secțiunii introductive, coda (măsurile 126 - 157) afirmă punctul culminant al lucrării ( f - cresc. - ff éclatant, strălucitor), moment conceput în concordanță cu regulile Secțiunii de Aur. În circumstanța construcției acestui climax sonor, Walter Gieseking recomanda menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul figurației arpegiale din măsurile 126, și respectiv, 133. Coda operează o recapitulare a celor două materiale tematice, reeditate în juxtapunere sau suprapunere, variind spațiul armonic al expunerii acestora (mi major - tema secundă; sol# minor - tema întâi în ipostază acordică). Atmosfera optimistă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
micro-formal, asigurând astfel fluența tranziției dintre variatele episoade intermediare ale secțiunilor. Țesătura acordică expusă „în oglindă”, asociată impresiei translucide a pentatonismului creează puternice asocieri vizuale, sugerând reflexele în apă sau mișcările circulare ale undelor ce se îndepărtează spre orizontul malurilor. Figurațiile repetitive din episodul quasi cadenza necesită evitarea neutralizării imaginii sonore printr-o tendință de opacizare, ce ar decurge din mixarea variatelor trepte armonice ale evoluției discursului. În secțiunea materialului tematic secund (B), fluiditatea arabescului expresiv al planului superior, ce derivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
încărcătură dramatică. În contextul climaxului principal al construcției arhitecturale, fermitatea dinamizării sonore derivă mai ales din caracterul precis al evoluției continue în valori de , expuse într-o revenire a tempoului inițial, precum și din insistenta repetiție la care se face recurs. Figurația de final a codei, declanșând reale analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a predecesorului său romantic. Rapiditatea și luminozitatea figurațiilor în combinație cu disonanțele fugitive ale texturii armonice generează impresia de transparență. Libertatea improvizatorică decurge din concepția non-tematică a discursului proiectat într-o formă lansată (accelerare progresivă), precum și din asimetria structurilor metrice. Ampla utilizare a pedalei de rezonanță, acționată în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonale (), suprapusă pedalei sonore ce deține, de această dată, un aspect staționar (nu mai îmbracă forma acelui ostinato de început). Valorile de durată ale acesteia din urmă vor reprezenta puncte de referință în modalitatea de folosire a pedalei de rezonanță. Figurația la interval de septimă mică ce intervine odată cu măsura 32 iluminează considerabil atmosfera deprimantă a introducerii, pentru ca ulterior să se topească în ostinato-ul fondului sonor al unei noi reveniri a materialului tematic principal. Ostinato-ul registrului acut se împletește
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
La nivel interpretativ, finalul secțiunii secunde prezintă circumstanța unei diminuări dinamice gradate, cu o minuțioasă indicare a pragurilor intermediare: p, più p, pp și più pp. În procesul delimitării ultimei secțiuni, aspectul țesăturii de discurs îndeplinește un rol determinant. Astfel, figurațiile pianistice comme un très léger glissando (ca o alunecare foarte ușoară) înlănțuite cu insistență servesc drept complement sonor pentru o ultimă exprimare discretă a temei principale, indicată doucement en dehors (evidențiată în mod blând). Fluiditatea modalității de revenire la același
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
motivului ostinato, aflată într-o consecventă utilizare a registrului mediu, depășește menirea unei simple convenții de limbaj, atribuind imaginii sonore semnificații onomatopeice. Discursul de ansamblu al preludiului impune soluționarea unei probleme tehnice prioritare, și anume, controlul egalității de atac a figurației repetitive proiectată la un nivel dinamic extrem de redus (pp). Acest aspect va necesita o atentă diferențiere dinamică în momentul apariției celui de-al doilea plan melodic, purtător al materialului tematic principal (exemplul 70). Folosirea pedalei de rezonanță va intenționa o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
metronomice de . Astfel, alături de aportul esențial al pedalei de rezonanță, tempo-ul rapid asigură condiția optimă în obținerea intenției de verticalizare a orizontalului, de amplă fuzionare sonoră a discursului. Pe de altă parte, atributul recurenței în cazul formulelor ostinato, al figurațiilor ritmico-melodice sau al acordurilor arpegiate la care se face apel, impune aceeași rapiditate a execuției în redarea interpretativă. În acest sens, se poate remarca cu claritate coerența de scriitură ce rezultă din interrelaționarea organică ce se stabilește la nivelul parametrilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nivelul parametrilor de discurs, în demersul traducerii optime a imaginii conceptuale. Argumentând același principiu al conexiunii dintre diferitele opțiuni de limbaj, un alt proces ce are loc la nivelul construcției formale îl constituie delimitarea subdiviziunilor sale prin aportul esențial al figurațiilor pianistice: A măsurile 1 - 14; B măsurile 15 - 22; C - măsurile 23 - 46; Bv măsurile 47 - 53; Av - măsurile 54 - 62; coda măsurile 63 - 71. „Prologul furtunii” se conturează prin repetiția insistentă a unui motiv ostinato ce desfășoară acordul de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
iar „semnalul” amenințării ce se întrevede îl descoperim în disonanța tritonului do-fa#, estompată pentru moment de nivelul redus al dinamicii (pp). Afirmația motivului tematic reprezentând o înlănțuire mixturală de acorduri majore expusă în valori mari de durată, apare secondată de figurația în tremolo a registrului grav, ca metaforă a neliniștii ce începe să se amplifice „în surdină”. La nivel interpretativ, se impune sublinierea expresivă a liniei melodice superioare, în timp ce folosirea pedalei de rezonanță va marca discursul corespunzător înlănțuirilor armonice. De asemenea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Ambele modalități de pedalizare implică activarea permanentă a surdinei. Desfășurând în mod constant patru planuri evolutive, aspectul de discurs ia amploare odată cu intensificarea evidentă a sferei dinamice (mf cresc. - f - cresc. - ff strident). Adevărate sugestii onomatopeice se dezlănțuie odată cu apariția figurației scalar ascensionale în tonuri, repetată cu insistență și marcată, prin același ritm dublu punctat, de puternice acorduri de septimă, amplificând disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce corespunde cu atingerea primului punct culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol considerabil în sublinierea expresivă a acestui moment tensional. La nivel interpretativ, notarea diferențiată a acordurilor cu accent și marcato sau martellato
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
celui de-al treilea moment tensional, readuce expresia acordică a materialului tematic secund, proiectată într-o ipostază transpusă re# major și având o configurație modificată a aspectului de discurs. Frecventa plasare a secundei mari în vârful dispunerii acordice, precum și a figurației în registrul extrem acut al claviaturii potențează stridența sonoră până la limita violenței. Închizând arcul circular al traseului armonic, coda readuce rezonanța introductivă a acordului de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă, ce împrumută de această dată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
permanentă oscilație între modul major și minor al acestui centru referențial - fa. Discursul structurat pe un ambitus de trei octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și 149 prezența numeroaselor figurații melodice (diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de limbaj puse în slujba evocării sunetului de chitară idiom al muzicii flamenco prin excelență. Astfel, în „comentariile” instrumentale recunoaștem simularea tehnicilor de atac specifice acesteia rasqueado și punteado, reprezentând arpegierea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a unor diferite culori tonale . Astfel, se observă cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile 1 - 8) se identifică cu sfera tonală de sol major. Figurația materialului tematic secund explorează cu insistență sonoritățile disonante ale secundei mari, sugerând rezonanțe de contrabas sau percuție, în care interpretarea adecvată a atacului très détaché (foarte detașat cvasi stacc.), asociată unei modalități de utilizare limitată a pedalei de rezonanță, cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în contextul ansamblului. La nivelul evoluției sonore, anumite structuri motivice ale materialului tematic își modifică funcția îndeplinită inițial. În consecință, repetiția insistentă a celulei melodice arpegiate, extrasă din acompaniamentul temei introductive, conduce la reducerea pregnanței acesteia, „diluându-se” ulterior în figurația unui ostinato armonic cu rol de fundal sonor. Scriitura simetrică ce decurge din evoluția prelungită a acestui ostinato (măsurile 9 13), precum și statismul unei pedale sonore nou apărute în planul superior imprimă o stare de expectativă, al cărei aspect neutru
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la nivelul parametrilor de limbaj: indicația agogică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
conturat al acesteia, transformând-o într o simplă figură a planului secundar. Acest transfer de semnificații ce are loc la nivelul materialului tematic, îndeplinește o funcție esențială în coerența ideilor și în procesul de unificare a discursului. În acest caz, figurația ostinato constituie elementul de legătură al secțiunilor macrostructurale, realizând o tranziție fluentă spre episodul central al preludiului. Circumscrierea acestuia va fi operată printr-o deplasare a discursului în registrul grav, asociată de o ușoară accelerare a evoluției ulterioare (Un peu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
plus gravement expressif puțin mai cursiv și mai expresiv în mod grav). Evident amplificată, țesătura acestei secțiuni va desfășura, în mod constant, trei planuri evolutive cu diferite funcții îndeplinite în contextul ansamblului: linie melodică purtătoare a unui nou material tematic; figurații ostinato motivice sau acordice (măsura 19 și, respectiv, măsura 25); pedala armonică. Cel de-al patrulea plan al discursului afirmă doar intervenții izolate pe parcursul avansării. Complexitatea agregatelor sonore se amplifică prin suprapunerea unei scări hexatonice anhemitonice (linia melodică ascendentă a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
specific, reprezintă trăsăturile caracteristice ale acestui dans cubanez (de origine spaniolă). Însoțite aproape continuu de ostinato-ul ritmului de habaneră, melodiile însuflețite de pasiune, dar și cele lirice pline de langoare 197 vor fi întrerupte adesea de scurte intervenții cu figurații de chitară sau melisme sinuoase, care amintesc aceeași origine vocală a flamenco-ului. Motivul ostinato afirmat cu impulsivitatea dezlănțuită a unui temperament vulcanic ne introduce în mijlocul unei atmosfere înfierbântate de pașii energici și apăsați ai dansului de habanera. Armoniile stridente
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al imaterialului; secvențările arpegiate (predominant descendente) ale aceleiași configurații de structură pentatonică (3m + 2M + 2M + 2M + 3m), interpretate cu un atac moale și un sunet abia rezonant, difuzând impresia diafană a imponderabilului sau redând gesturile pline de senzualitate ale dansatoarelor (figurațiile arpegiate sugerează tehnica de chitară rasqueado, specifică interpretărilor muzicii flamenco); frecventa menținere prelungită, cu efect de pedală armonică, a scărilor pentatonice afirmate; motivul ostinato repetat cu intermitențe, evitând de această dată statornicirea unei permanențe. Discontinuitatea pregnantă care se distinge la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]