940 matches
-
un aspect de jertfă pentru cel aflat în dificultate. Filantropia, în viața creștină, pleacă de la ceea ce înseamnă însuși cuvântul: iubirea pentru om. Filantropia creștină e acțiune descătușătoare de toate suferințele, e compasiune activă, e faptă împinsă până la sacrificiul de sine. "Filantropia creștină nu e o simplă declarație, ci e constant activă! Pentru creștini e activă în numele și cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos. Pilda samarineanului milostiv e ilustrativă și concludentă! Pe temeiul Evangheliei Domnului au propovăduit și au lucrat Sfinții Apostoli îndată
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Mântuitorului Iisus Hristos. Pilda samarineanului milostiv e ilustrativă și concludentă! Pe temeiul Evangheliei Domnului au propovăduit și au lucrat Sfinții Apostoli îndată după Pogorârea Duhului Sfânt și după întemeierea Bisericii. Faptele Sfinților Apostoli și Epistolele din Noul Testament dau mărturie despre filantropia activă creștină. Pot fi amintite doar mesele agape sau ale iubirii creștine, ajutorarea văduvelor și a orfanilor, a bolnavilor incurabili, toate manifestările minunate ale puterii Duhului Sfânt lucrând prin Sfinții Apostoli pentru îndepărtarea suferințelor oamenilor care aveau nevoie de ajutor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
prin Sfinții Apostoli pentru îndepărtarea suferințelor oamenilor care aveau nevoie de ajutor și de mângâiere (cf. Fapte 4, 34-35 și 6, 2-3)" (Iacobescu, 1990, p. 106). Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să fie constant și concret filantropi, respingând filantropia declarativă pur verbală și îndemnând imperativ la faptă, iar Apostolul Iacob mărturisește: "Credința fără fapte este moartă" (Iacob 2, 13-26). "Filantropia nu este o teorie abstractă despre morală, nici un sistem de valori codificat în porunci. Ea este evenimentul Euharistiei și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
2-3)" (Iacobescu, 1990, p. 106). Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să fie constant și concret filantropi, respingând filantropia declarativă pur verbală și îndemnând imperativ la faptă, iar Apostolul Iacob mărturisește: "Credința fără fapte este moartă" (Iacob 2, 13-26). "Filantropia nu este o teorie abstractă despre morală, nici un sistem de valori codificat în porunci. Ea este evenimentul Euharistiei și lărgirea ei până la dimensiunile universale ale vieții, realizarea dinamică a altruismului și libertății personale în cadrul întâlnirii dintre înfăptuire și har" (Yannaras
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ajunseseră să fie exploatați, au fost "amendate" de către slujitorii Bisericii. În cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte cu privire la modul în care s-a făcut asistență socială în Biserică de la început și până în zilele noastre. 2.2.1. Perioada apostolică filantropia Apariția creștinismului, care îmbrățișa soarta și durerile celor mici și năpăstuiți, a dat umanității o orientare religioasă și morală progresistă asupra bunurilor materiale. Iisus Hristos nu a fost un reformator social, în sensul modern al cuvântului, nu a fost un
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Iisus a criticat pe bogații timpului, dar El nu a fost pentru aceasta un revoluționar economic în sensul actual al cuvântului. Totul se petrecea în duhul iubirii și al credinței lucrătoare prin iubire. În Noul Testament există câteva texte relevante în privința filantropiei creștine. "Iubiților, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
care un om își iubește semenul numindu-l "aproapele". Creștinismul a promovat și promovează în continuare iubirea dintre oameni, dar nu doar una la nivel sentimental, ci o iubire înfăptuitoare. În perioada apostolică, considerată ca fiind perioada impresionantă a Bisericii, filantropia nu avea aspecte principiale de funcționare, ci ea era un simțământ interior profund ancorat în credința puternică în și pentru Hristos și de cele mai multe ori imposibil de definit. Există două locuri în Biblie, mai precis, în Faptele Apostolilor, carte a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în și pentru Hristos și de cele mai multe ori imposibil de definit. Există două locuri în Biblie, mai precis, în Faptele Apostolilor, carte a Noului Testament scrisă de către Evanghelistul Luca, unde avem de-a face cu cea mai importantă formă de filantropie din istoria omenirii. Aceste locuri se găsesc la capitolele 2 și 4 din Faptele Apostolilor. Să vedem cele relatate mai întâi la capitolul 2, versetele 38 până la 47: "Iar Petru a zis către ei: Pocăiți-vă și să se boteze
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fondurilor rezultate din vânzarea modestelor proprietăți rurale pe care le dețineau unii creștini. Se pare că nu era obligatorie depunerea întregii averi. Cei ce depuneau totul aveau dreptul nu la cât depuseseră, ci numai la cât aveau nevoie. Aceasta este filantropia din creștinismul primar. 2.2.2. Perioada patristică nașterea instituțiilor ecleziale organizate de ocrotire a bolnavilor, vârstnicilor etc. O altă perioadă (cea patristică sec. IV-VIII) extrem de importantă pentru Biserică în ceea ce privește asistența socială este cea de după Edictul de la Milan din anul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pentru ca afirmarea diversităților multiculturale să nu afecteze pacea socială și minima coeziune națională? Cum putem reflecta valorile creștine în activitatea legislativă? Cum vom reduce decalajele materiale dintre persoane fără să subminăm proprietatea, concurența, selecția și inițiativa particulară? Cum putem detaxa filantropia fără să alimentăm evazionismul fiscal și economia subterană? Cum se împacă datoria creștinilor de a participa la viața comunității naționale și obligația Bisericii de a nu face politică? Evident, lista ar putea continua" (Baconsky, 2002, p. 579). Întrebări la care
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în care Biserica era în "expansiune", cucerind toate, ci trebuie înțeles faptul că Biserica, prin prezența ei, contribuie la consolidarea sistemului național de asistență socială. În acest caz, nu mai putem așeza simplu semnul egalității între asistența socială eclezială și filantropie, în sensul că în Biserică nu ar exista decât forma de întrajutorare, ci vorbim de practicarea asistenței sociale profesionalizate. Bibliografie ***Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Manualul formatorului în domeniul protecției și promovării drepturilor copiilor, f. ed., București, 2006. ***Autoritatea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
D.; Perraton, J., Transformări globale/. Politică, economie și cultură, Editura Polirom, Iași, 2004. Holbea, G.; Opriș, D.; Opriș, M.; Jambore, G., Apostolat educațional. Ora de religie cunoaștere și devenire spirituală, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010. Iacobescu, I. V. "Filantropia creștină în trecut și azi", în Studii teologice, XLII, nr. 4, 1990. Ică, I. I. jr.; Marani, G. (coord.), Gândirea socială a Bisericii, Editura Deisis, Sibiu, 2002. Iluț, P.; Nistor, L.; Rotariu, T., România socială. / Drumul schimbării și al integrării
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
București, 2007. Krasner, S., Compromising Westphalia, în International Security, 20, nr. 3, 1995. Le Goff, J., Civilizația occidentului medieval, Editura Științifică, București, 1970. Le Goff, J., Evul Mediu și nașterea Europei, Editura Polirom, Iași, 2005. Livadă-Cadeschi, L., De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și Moldova în sec. al VII-lea, Editura Nemira, București, 2001. Loughlin, J., Subnational democracy in the European Union. Challenges and Opportunities, Oxford University Press, 2001. Ludușan, M., "Strategii de aplicare a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
1995. 3 Se cuvine să adăugăm câteva cuvinte. Paginile acestea din Sfânta Scriptură sunt nemaipomenite. Trei aspecte trebuie urmărite aici: îndemnul la botez; viața organizată în jurul "frângerii pâinii", adică am zice noi, cei de azi în jurul Sfintei Liturghii și problema filantropiei, prin faptul că toate erau de obște. Aceste rânduri din Sfânta Scriptură, pentru teologi, atunci când fac tâlcuiri biblice, reprezintă o prefigurare a vieții din împărăția lui Dumnezeu. Simplu: așa se trăiește în veșnicie. Așadar, primii creștini au început să trăiască
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
membrii familiei. El va slăbi pe măsură ce depășește cadrul familial, fiind aproape nul dincolo de granițele nației. Mila diminuă considerabil când este vorba de inamici sau când este vorba de cei care au vicii. Pentru semeni, dincolo de familie, mila este înlocuită de filantropie, sentiment din aceeași categorie dar incomparabil mai slab decât mila, însă tot de natură instinctivă. Atât mila cât și filantropia cunosc mijloacele prin care se înfăptuiesc, dar ignoră complet scopul, trăsătură distinctivă de altfel pentru orice act instinctiv. Cel de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vorba de inamici sau când este vorba de cei care au vicii. Pentru semeni, dincolo de familie, mila este înlocuită de filantropie, sentiment din aceeași categorie dar incomparabil mai slab decât mila, însă tot de natură instinctivă. Atât mila cât și filantropia cunosc mijloacele prin care se înfăptuiesc, dar ignoră complet scopul, trăsătură distinctivă de altfel pentru orice act instinctiv. Cel de al treilea mijloc, caritatea, iese din sfera instinctual ă pentru că este un act voluntar, ca efect al rațiunii și educației
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și se bazează pe învățătura lui Hristos „bolnav am fost și M-ați îngrijit’ și „de câte ori ați făcut aceasta unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut-o’’. Prin urmare caritatea depășește cu mult mila și filantropia pentru că presupune iubire de Dumnezeu, mărturisită și aplicată semenilor în nevoie și suferință. Este o atitudine pe care medicul o împărtășește și o aplică bolnavilor săi fără deosebire. Din nefericire, spune Paulescu, pe lângă spiritul caritabil pe care medicul trebuie să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este o utopie dezarmantă, care desființează pur și simplu familia și condamnă pe cei năpăstuiți (bolnavi sau handicapați) lăsându-i să moară ca nefiind utili statului. Contravine prin această concepție altor sentimente de natură instinctuală cum ar fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente manifeste în forme mai mult sau mai puțin rudimentare dar evidente și în lumea animală, începând cu furnicile (care-și îngrijesc suratele flămânde, bolnave sau aflate în pericol) și continuând pe toată scara lumii viețuitoare unde exemplele sunt
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
celor întâlnite la alte ființe viețuitoare, organizată în familii, uniuni de familii (triburi), uniuni de triburi (ginți), națiuni și popoare, toate la un loc formând umanitatea. La baza acestor societăți se află sentimentul instinctiv de simpatie cunoscut ca iubire omenească, filantropie sau umanitarism și care se manifestă în mod direct prin milă (compasiunea pentru cel slab și în suferință asociată cu tendința instinctivă de a-i sări în ajutor), a cărui intensitate însă scade pe măsură ce depășește cadrul familial, chiar dacă devine foarte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
organisme ar trebui să-l suprime, dincolo de acest aspect dimensiunea acestor forțe de descurajare ar trebui să fie impresionantă. Concluzia la care ajunge Paulescu este că organizarea omenirii prin mijloace omenești este imposibil de realizat pentru că: 1.iubirea omenească sau filantropia, dincolo de națiune este un sentiment rudimentar, total insuficient pentru ai uni pe oameni; 2.instinctul de subordonare față de un conducător sau șef internațional nu există; 3.legea internațională fiind mai mult o normă nu poate fi acceptată și nici chiar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cursa înarmărilor atât de caracteristică timpurilor noastre și atât de costisitoare. Prin urmare, cum mijloacele omenești nu pot realiza organizarea omenirii, numai o intervenție exterioară umanității, de natură divină, ar putea conduce la un rezultat pozitiv, pentru că ar realiza consolidarea filantropiei transformând-o într-un puternic sentiment de iubire omenească. Caracterul supranatural al conducătorului (care nu poate fi decât creatorul) ar putea impune legea înfrățirii națiilor prin utilizarea unor modalități miraculoase care să constrângă trufia, deci instinctul de dominație viciat. Creștin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sunt Calea, Adevărul și Viața’’, iar la întrebarea cine ești tu? răspunsul vine prompt „Eu sunt începutul care și grăiesc cu vot’ ; 2.iubirea între oameni consacrată prin dragostea creștinească și împlinită prin caritate, act voluntar care trebuie să înlocuiască filantropia definită ca simpatie omenească, a cărei extensie după cum am văzut este limitată. Caritatea, care nu înseamnă altceva decât iubirea nemăsurată față de orice om, indiferent de naționalitate, pe care lisus Hristos o proclamă. „Veniți binecuvântații Părintelui meu de moșteniți împărăția ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tendințe separatiste și hegemonice. Caritatea, instituind iubirea față de om (asemănătoare cu iubirea de frate), permite apropierea între nații, îndeplinind astfel premizele organizării omenirii. Astfel Hristos reușește să asaneze trei mari obstacole în calea unității omenirii prin; subordonarea omenirii creatorului, înlocuirea filantropiei cu un sentiment mult mai puternic caritatea și promulgă legea internațională a apropierii dintre oameni (iubirea sub aspectul dragostei creștine), desăvârșind astfel creația „Eu nu am venit să stric legea ci să o împlinesc’’ ; 4. Cuvântul lui Dumnezeu. Cele 3
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în fruntea Bisericii pe însuși Dumnezeu, Iisus a satisfăcut instinctul de subordonare atât de căutat de oameni și care lipsea, lipsește și va lipsi cu desăvârșire atâta timp cât omul va dori să domine pe om. 3. Înlocuiește un instinct prea slab (filantropia) cu un act voluntar mult mai puternic - caritatea - care numai prin credință se poate obține. 4. Prin caritate Hristos oferă lumii legea înfrățirii popoarelor în baza căreia se poate realiza apropierea și înțelegerea între oameni, națiuni și popoare. 5.Singura
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
apostolilor „să vă iubiți unii pe alții așa cum Eu v-am iubit pre voi” sau “dacă faceți acestea unuia din acești frați mai mici ai Mei Mie Mi-ați făcut-o”) Hristos a stabilit subordonarea Omenirii față de Dumnezeu, a înlocuit filantropia cu un act voluntar vizibil și puternic și a promulgat Legea internațională prin care omenirea poate fi pacificată. În mod voit Luther a disprețuit caritatea înlocuind-o cu o himeră - credința fără fapte bune, caritabile. Rezultatele unei asemenea concepții nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]