1,926 matches
-
mai jos. τ „împotriva Fiului”: exact, „la adresa Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul și iertarea. Înainte de a intra în dezbaterea teologică propriu-zisă, se impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; în Iliada există un compus, aphamartano (5,287). O săgeată ori o suliță este deviată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să fie capabile de asemenea practici contra naturii. Dar se ferește să le judece. În ultimă instanță, în ochii săi, această chestiune de ordin teologic își găsește o soluție dintre cele mai rezonabile, dacă este abordată din punct de vedere filologic. Într-adevăr, spune el, numele de înger, în sensul său grecesc de „mesager” sau „trimis”, este atribuit și anumitor personaje virtuoase din Noul Testament, cum ar fi Ioan Botezătorul (Mc. 1,2)171. În ceea ce privește problema uriașilor, Augustin o tranșează în modul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și în cel creștin. Louis Ginzberg, pe care l-am lăsat în mod deliberat la o parte, furnizează în celebra sa culegere de haggada și alte episoade inedite care totuși n-ar putea figura ca mărturii propriu-zise într-o lucrare filologică și istorică. Această bogăție constituie o dovadă limpede a interesului pe care mitul căderii îngerilor l-a suscitat în mod constant începând din secolul al II-lea înainte de Cristos până în secolul al V-lea după Cristos, datele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea d.Hr. În ceea ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există trei manuscrise vechi - două din secolul al IV-lea, unul din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții întocmite cu multă grijă, acribie și talent filologic de către savanții occidentali, începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Marguerite Harl, Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți și patristicieni din mai multe țări. Fiecare carte e constituită dintr-un volum separat, de mai multe sute de pagini. Uniformizarea terminologiei, numeroasele probleme filologice, exegetice și nu în ultimul rând tehnice se dezbat în cadrul unor ședințe la care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, în curs de apariție). Introducerile, extrem de ample
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este corectată adesea de ediția de la Göttingen, în curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic în tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1. note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2. note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM, și b) citate din Părinții Bisericii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sa, teologul român avea să petreacă mii și mii de ore în tovărășia Părinților. La început, între anii 1930-1940, abordarea sa e mai științifică, ba chiar aproape impersonală. El își înzestrează fiecare traducere cu o introducere (prefață) solidă, adăugând notele filologice și istorice necesare. Cunoaște edițiile de calitate și lucrează în câteva rânduri pe manuscrise (pentru câteva dintre tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul însă, observăm că demersul său devine din ce în ce mai personal, accesoriile științifice fiind înlocuite printr-un autentic dialog pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre care vorbeam la început. În condițiile actuale însă, această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut în Ziua, 10 martie 2007) „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
confidențial vocea, îi ceru, ca pe un mic serviciu, să-i trimită din Israel cele mai noi ediții dintr-un șir de lucrări lexicografice, între care câte u Webster și un Larousse, de care avea mare nevoie în cercetările sale filologice, și, dacă era cu putință, o mașină de scris cu caractere ebraice. Medicul înălță mirat din sprâncene, promițându-i să facă tot ce era posibil pentru a-i îndeplini și această din urmă dorință. Remarcând că Aronică lipsea, Stelian vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută logică și filologică, de toată frumusețea, cu scribul său. Tot roboțelul salvează situația: "Am înțeles, trăiți! Scriu mort, un mort în stare bună, trăiți!"... Pitu, tot bandit. Râde. Dar nu e un râs de uz intern, cum spunea nea Onuț eram mort după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Simona Vasilache Cursa pentru canonizare nu cunoaște semnul de cedează trecerea. Cunoaște, în schimb, gesturile, cel mai adesea post-factum, de antologare, de adnotare, cîteodată ad usum Delphini, alteori cu bună metodă filologică. Seriile acestea, de scriitori clasici, dau o idee despre coridorul celor vechi, despre colțul cu statui, la ora aprinderii luminilor. Tradiția lor, care abia mai pîlpîie astăzi, împinsă la coada listei de alte și alte proiecte, mai lesne de înfăptuit
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
îl iei propoziție cu propoziție și-l judeci la rece, în "semințele" lui, vezi că, în spate, autorul stă pe loc în câteva dogme ce-l definesc foarte limpede. După doi sau trei ani de analiză a presei făcută logic, filologic și filosofic, Titu Maiorescu a putut scrie câteva zeci de pagini cu titlul În contra direcției de azi în cultura română, care au așezat lucrurile în rosturi. S-a dovedit pentru prima dată la noi că remediul cel mai sigur împotriva
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
acea tradiție a textului, adică o ediție critică a tuturor edițiilor de postume eminesciene, începând cu Nerva Hodoș și ajungându-se până astăzi. Această tradiție odată stabilită, abia ea va putea fi confruntată cu manuscrisele scanate astăzi. Această ediție critică filologică va fi statuia de sare ce se va cufunda în soluția electronică. Și cu aceasta nu suntem decât la jumătatea drumului spre cunoașterea și înțelegerea operei eminesciene. Rămâne celălalt tărâm, denumit generic "ziaristică". Trebuie revăzut acel program de cercetare propus
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Timpul". Dacă opera literară a lui Eminescu și-a câștigat, cu aceste scanări magnifice, câmpul geometric întreg - și opera sa ziaristică are dreptul la același câmp. Editarea ziarului "Timpul", text după text, pe numere sau pe rubrici, este o muncă filologică relativ ușoară dar de mare interes istoric și enciclopedic. Într-adevăr, cei șase ani eminescieni la "Timpul" (1877-1883) nu înseamnă o cantitate enormă de text, cum se lasă a se înțelege. Ziarul apare de 4 sau 5 ori pe săptămână
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
se urce pe vreo valiză străină de pe coridor, cum am făcut eu. Apoi am înțeles că ei se refereau de fapt la înțelepciunea paremiologică: "cine are carte, are parte". Din acest rezonabil motiv mi-am permis să intervin în discuția filologică dintre mam' mare și mamița pe tema noilor variante tip DOOM 3. Marinel sau marinal?... Am tăiat nodul gordian cu finețea lui Alexandru cel Mare. "- Vezi că sunteți proaste amândouă? ... Nu se zice marinal, nici marinel... - Da' cum, procopsitule? întreabă
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
cărți pentru vremi așezate sub o zodie mai fastă, care să îngăduie elaborarea unei cărți oneste." (pag. 23) Zece ani trec între intenție și posibilitatea de punere în practică a acesteia. Exact acei zece ani pe care, în virtutea unei mantici filologice, Z. Ornea îi invocă. Puțin mecanicistă în raport cu naturalețea sfidătoare a istoriei, intuiția lui nu e, totuși, greșită. Și aș spune că funcționează mai exact în trecutul imediat decât în acela documentar, dacă n-aș citi, în capitolul final, Ideologiile totalitare
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
și vizualizare prozatorii veritabili obțin uneori adevărate performanțe, are la Ioana Nicolaie astfel de rezultate, liricoide la modul ridicol. Ca și în alte romane de ultimă generație, auto- sau pseudo-ficționale, prin stil indirect liber și diverse instanțe confuze logic și filologic, filele și capitolele compromițătoare circulă pe ruta autor-naratori-personaje, fiecare dând vina pe celălalt. Naratorul este necreditabil, personajul e, bietul, o creatură de hârtie, iar autorul, orice ar spune critica răuvoitoare, are teme majore. Să citim atunci romanul nu pentru valențele
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
ar fi regretabil să le tăgăduim contribuția la propășirea culturii". S-a spus, cu mare regret, că prin stabilirea sa la Paris, unde s-a făcut celebru prin studii despre argou și despre Rabelais, printr-o ediție completă a scrierilor filologice ale acestuia, că știința românească a pierdut un reprezentant de seamă al ei. Studii și articole, semnate de Iorgu Iordan, Constantin Șăineanu, Mircea Seche, D. Macrea, Perpessicius, Ovidiu Bârlea, Constantin Noica, Gabriela Drăgoi, și o serie de reeditări din opera
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
compensata de o delicată atenție: traducerea numelui propriu (vasăzică, programele automate prevăd și așa ceva?), mesajul fiind semnat de „Șir Frank Timotei' (frank timotfryîn adresa de mail). Varianta reprodusa pe blogul zoso.ro, în 23 octombrie, a fost de bună seama revizuită filologic, pentru că (menținând cele mai sus citate) și-a sporit numărul de pasaje descifrabile, mesajul devenind destul de clar: „Dragi Winner, (...) Acest lucru este pentru a va informa că Adresa dvs. de e-mail au câștigat doar tu suma de £ 1,000,000
Traduceri automate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6782_a_8107]
-
face cu câteva zeci de pagini mai încolo, trebuie să accentuez un fapt pe care luciditatea constantă Varietăților conexe l-ar putea lăsa, pe nemerit, în umbră. Exersată mai ales în probleme de geometrie sintetică, mâna lui Liviu Ornea e, filologic vorbind, una de prozator autentic. Tabletele reluate aici și publicate inițial în Observator cultural, în Dilema veche ori în Viața românească vădesc nu o dată, pe lângă farmec, un talent narativ echivalent cu al maeștrilor genului acestuia condensat. Iar dacă unele din
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
inedite, Gara de est, în vreme ce o piesă de rezistență ca Întâlnirea s-a văzut înlăturată de romanul omonim pe care, în 2003, l-a generat. Pentru aceste opțiuni, ce țin de intențiile auctoriale, trebuie să-i acordăm, în dauna metodologiei filologice, drept de cetate autoarei înseși. Așa arată, din perspectiva Gabrielei Adameșteanu, opera Gabrielei Adameșteanu. Și, eufemistic vorbind, n-arată rău deloc ! E drept că, de dragul comparației, s-ar fi putut păstra în corpusul de texte, măcar sub formă de notă
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
orice întrebare, pentru a putea face afirmații în cunoștință de cauză, pentru a avea un tablou general al situației lingvistice și chiar pentru a produce, de acum înainte, bune ediții. În orice cultură sănătoasă, înaintea interpretărilor stă înțelegerea textului, respectul filologic pentru cuvinte și contextul lor cultural. Volumele de exegeză ingenioasă, inteligentă, adesea pasionantă nu compensează lipsa unor veritabile ediții critice. Din păcate, un cititor obișnuit al lui Caragiale nu avea de unde să obțină toate informațiile cuprinse în această carte: multe
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
școlărești) amestecă într-un mod inadmisibil fenomenele: adesea se consideră ca fiind deformare ceea ce constituia norma epocii, că e pronunțare incultă ceea ce era, dimpotrivă, conservatorism fonetic; trăsăturile limbii autorului sunt confundate cu cele ale limbii personajelor. În acest volum, seriozitatea filologică și cunoașterea în profunzime a faptelor de limbă și de context cultural exclud etichetările grăbite; toate fenomenele, prezentate clar și succint, beneficiază de disocieri nuanțate; formele care apar la Caragiale sunt comparate cu cele ale Junimii, în genere, și în
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
1997, de către Rodion Șcedrin. I s-au dedicat mii de studii, zeci de cărți și ediții savant întocmite. Eu însumi am în bibliotecă trei sau sau patru exemplare, între care una, o "ediție adnotată", e un veritabil exemplu de acribie filologică. Istoria acestui exemplar ar merita scrisă cândva, măcar pentru dedicația de pe pagina de gardă și pentru straniile legături pe care (nu) le-am avut cu minunata ființă care mi-a trimis-o dintr-o exotică insulă pierdută în Atlantic. În
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
din urmă a remarcat că "bibliografia, foarte bogată, mai ales pentru slavi, putea fi totuși dusă mai departe", că trebuia să se folosească și colindele din reviste, că originea refrenului "Florile dalbe" "e lăsată însă nelămurită". "Din punct de vedere filologic - scrie Densusianu - slavul koleda e explicat ca provenind din latinescul calandae prin intermediar românesc, călendă, ceea ce nu se poate admite, cum nici forma noastră dialectală corindă nu poate fi rezultată direct din colindă". în fine, se opinează că s-ar
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]