883 matches
-
Totuși, aceștia nu cereau niciodată ajutorul suedezilor în mod direct și nu îi rugau să le ofere pruncilor finlandezi un loc în casele lor, ci solicitau alte favoruri precum sponsorizarea orfanilor de război sau a propriilor organizații non-guvernamentale și transportarea finlandezilor răniți în spitalele suedeze în vederea oferirii de servicii medicale de o calitate superioară. Cele mai multe cereri nu puteau fi onorate de suedezi, având în vedere că Finlanda lupta alături de Germania Nazistă (implicit sub titulatura Puterilor Axei) pe parcursul Războiului de continuare. Drept
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
sub titulatura Puterilor Axei) pe parcursul Războiului de continuare. Drept consecință, porturile Suediei (teritoriu ce și-a păstrat neutralitatea) au fost ocupate de către Aliați, iar exporturile țării erau atent verificate. În general ajutoarele bănești, trimiterea de voluntari în Finlanda sau acceptarea finlandezilor răniți (printre care și copii) erau strict interzise. De asemenea, până în toamna anului 1944 Suediei nu i-a fost permisă trimiterea de hrană sau haine colectate de la populație în vederea ajutorării vecinilor finlandezi. În ciuda acestor dificultăți până în primăvara anului 1944 peste
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
construcțiile existente în anii 1930. Totodată Finlanda a pierdut 10% din teritoriul său odată cu semnarea Tratatului de pace de la Moscova, iar guvernului țării îi era impusă plata unor daune de război estimate la trei miliarde de dolari. Problemele financiare ale finlandezilor s-au menținut pe parcursul anilor 1940-'50, când populația era silită să îndure „alimentația rațională” în vederea plătirii datoriilor țării. Situația economică a Finlandei s-a îmbunătățit începând cu anul 1952 când Helsinki a găzduit Jocurile Olimpice de vară. De asemenea, un
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
Nykänen a zburat 191 m, numai pe Letalnica. Pe 17 martie 1994, la Planica, Andreas Goldberger a fost primul care a sărit peste 200 m, însă nu a stat la aterizare. Prima săritură oficială peste 200 m este astfel atribuită finlandezului Toni Nieminen, care a sărit în aceași zi 203 m. În 2005 norvegianul Bjørn Einar Romøren a stabilit actualul record mondial cu 239 m. Cel mai lung zbor din istoria competiției, de 240 m, a fost reușit de finlandezul Janne
Letalnica () [Corola-website/Science/309234_a_310563]
-
atribuită finlandezului Toni Nieminen, care a sărit în aceași zi 203 m. În 2005 norvegianul Bjørn Einar Romøren a stabilit actualul record mondial cu 239 m. Cel mai lung zbor din istoria competiției, de 240 m, a fost reușit de finlandezul Janne Ahonen, în aceași zi în care a fost stabilit și noul record mondial. Însă, pentru că Ahonen nu a putut sta la aterizare, zborul sau nu a fost omologat. La trambulina sunt realizate frecvent reparații, pentru că aceasta să corespundă cerințelor
Letalnica () [Corola-website/Science/309234_a_310563]
-
a gradului de autonomie a Finlandei. În următoarele două secole, titlul de mare principe al Finlandei nu a fost folosit de toți succesorii lui Johan al III-lea. De exemplu, Carol al IX-lea a folosit titlul de "Rege al finlandezilor". De obicei, titlul de Mare Duce al Finlandei nu era decât un titlu auxiliar al celui de Rege, folosit numai în ocaziile oficiale. Totuși, în 1812, ca o subliniere a dorinței de a menține Finlanda în sfera de influență suedeză
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
mai multe propuneri pentru drapelul național. Cele mai importamnte două propuneri au fost cele bazate pe combinațiile roșu/galben și albastru/alb. Nici una dintre ele nu au ajuns să fie prezentate spre aprobare Dietei. Asta nu i-a împiedicat pe finlandezi să folosească diferite tipuri de drapele neoficiale, concepute ad-hoc.
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
000 de prizonieri. După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic, Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul. Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda, judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară. (Vezi Războiul din Laponia). Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză, care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție. Parașutiștii aliați au
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
(în limba finlandeză: "Suur-Suomi") a fost o idee născută în rândurile adepților unor mișcări iredentiste pan-finice, fiind echivalentul naționalismului european interbelic. presupunea ca Finlanda să anexeze teritoriile locuite de popoarele finice înrudite: finlandezii, carelienii, ingrienii și kveii. Ideea creării Finlandei Mari a căpătat o uriașă popularitate în 1917 și și-a pierdut importanța după încheierea celui de-al doilea război mondial. Cea mai folosită versiune a ideii „Finlandei Mari” era cea care se
Finlanda Mare () [Corola-website/Science/312804_a_314133]
-
o uriașă popularitate în 1917 și și-a pierdut importanța după încheierea celui de-al doilea război mondial. Cea mai folosită versiune a ideii „Finlandei Mari” era cea care se limita la așa-numitele „granițe naturale” ale teritoriilor locuite de finlandezi și carelieni, teritorii care se întindeau de la Marea Albă la Lacul Onega și de-a lungul râurilor Svir și Neva, până la Golful Finic. Existau și partizani ai ideii includerii și altor teritorii precum Ingria, Estonia, nordul regiunii Finnmark sau a
Finlanda Mare () [Corola-website/Science/312804_a_314133]
-
chiar în vestul Siberiei, unde există populații vorbitoare de limbi uralice. Pentru prima oară, interesul pentru cultura Careliei a început să se exprime în secolul al XIX-lea, când a apărut așa-numitul fenomen cultural „Carelianism” - o formă de romantism-național finlandez. În timp, unele dintre ideile Carelianismului au fost preluate de apărătorii conceptului Finlandei Mari. După proclamarea independenței țării din 1917, în strânsă legătură cu Revoluția din Octombrie și războiul civil rus, situația populației finice din zonele adiacente frontierelor răsăritene ale
Finlanda Mare () [Corola-website/Science/312804_a_314133]
-
legături cu 23 de destinații. Înaintea celui de al Doilea Război Mondial, etnicii estoni constituiau 88% din populație, restul de 12% fiind reprezentat de minorități naționale. Cele mai mari grupuri minoritare erau în 1934 rușii, germanii, suedezii, letonii, evreii, polonezii, finlandezii și ingrienii. Ponderea germanilor baltici scăzuse de la 5,3% (~46.700) în 1881 la 1,3% (16.346) în 1934. Între 1945 și 1989, ponderea estonilor în populația rezidentă în granițele actuale ale Estoniei a scăzut la 61%, în principal
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
4 septembrie și de partea sovietică la 5 septembrie 1944. Marea Britanie a declarat război Finlandei la 6 decembrie 1941, dar nu a participat direct la război. Sprijinul material și cooperarea militară cu Germania nazistă a fost de maximă importanță pentru finlandezi în lupta lor cu mult mai marele lor vecin. Războiul a sfârșit în mod oficial odată cu semnarea Tratatului de pace de la Paris din 1947. Finlandezii au folosit acest nume pentru conflictul cu sovieticii pentru a face clară legătura acestuia cu
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
război. Sprijinul material și cooperarea militară cu Germania nazistă a fost de maximă importanță pentru finlandezi în lupta lor cu mult mai marele lor vecin. Războiul a sfârșit în mod oficial odată cu semnarea Tratatului de pace de la Paris din 1947. Finlandezii au folosit acest nume pentru conflictul cu sovieticii pentru a face clară legătura acestuia cu Războiul de Iarnă (30 noiembrie 1939 - 12 martie 1940). Din punctul de vedere sovietic acest război nu este decât cel mult un alt front al
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
1939 - 12 martie 1940). Din punctul de vedere sovietic acest război nu este decât cel mult un alt front al Marelui Război pentru Apărarea Patriei împotriva Germaniei naziste și a aliaților ei. Acest război a fost tot timpul considerat de finlandezi ca un conflict separat de cel de-al Doilea Război Mondial, poziție considerată inacceptabilă de conducerea politică a Germaniei, principalul sprijinitor al Finlandei. Deși bătăliile Războiului de Continuare au fost duse la periferia teatrelor de luptă ale celui de-al
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
care se îndreptau către portul sovietic Murmansk. În timpul conflictului Finlanda a acționat în cooperare cu Germania împotriva Uniunii Sovietice, care în schimb era aliată cu Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Amintirile dureroase ale cedărilor teritoriale pe care au fost obligați finlandezii să le facă la încheierea Războiul de Iarnă (1939-1940), ca și lipsa de voința sau încapacitatea Aliaților în a-i sprijini pe finlandezi în acest război, au fost principalele motivații ale alegerii alianței cu Germania nazistă. Problema este forte puțin
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
aliată cu Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Amintirile dureroase ale cedărilor teritoriale pe care au fost obligați finlandezii să le facă la încheierea Războiul de Iarnă (1939-1940), ca și lipsa de voința sau încapacitatea Aliaților în a-i sprijini pe finlandezi în acest război, au fost principalele motivații ale alegerii alianței cu Germania nazistă. Problema este forte puțin controversată în Finlanda, și cei mai mulți finlandezi consideră și în ziua de astăzi că țara nu ar fi supraviețuit acestui ultim conflict fără ajutorul
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Războiul de Iarnă (1939-1940), ca și lipsa de voința sau încapacitatea Aliaților în a-i sprijini pe finlandezi în acest război, au fost principalele motivații ale alegerii alianței cu Germania nazistă. Problema este forte puțin controversată în Finlanda, și cei mai mulți finlandezi consideră și în ziua de astăzi că țara nu ar fi supraviețuit acestui ultim conflict fără ajutorul german. Dacă în deceniile al șaptelea și al optulea al secolului trecut s-a afirmat că acest război a fost o opțiune greșită
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
1940, dar și de a-și extinde teritoriul mai către est, pentru asigurarea supraviețuirii populației finice din Karelia de Est. S-a încercat astfel crearea Finlandei Mari, așa cum cereau zgomotos grupurile de dreapta și de extremă dreapta. Succesele inițiale ale finlandezilor au fost plătite în cele din urmă cu importante jertfe omenești, despăgubiri de război, pierderi teritoriale, deteriorarea reputației pe arena internațională și subordonarea pentru multă vreme la politica internațională sovietică. Obiectivele sovietice în acest război sunt greu de precizat, în
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
târziu a Pactului de la Varșovia a statelor satelit comuniste și a semnării cu Finlanda postbelică a unui acord de prietenie, cooperare și asistență mutuală. Deși Karelia Răsăriteană nu a fost niciodată parte a Finlandei, majoritatea locuitorilor regiunii erau înrudiți cu finlandezii. După declararea independenței Finlandei, numeroase voci au cerut anexarea Kareliei Răsăritene cu scopul declarat al eliberării locuitorilor ei de opresiunea sovietică. Ca rezultat, au avut loc câteva expediții (expediția Viena și expediția Aunus), dar acestea au eșuat. Finlanda a ridicat
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
expediția Viena și expediția Aunus), dar acestea au eșuat. Finlanda a ridicat problema Kareliei Răsăritene de câteva ori la Liga Națiunilor, dar fără nici un succes. În cercurile politice, altele decât cele de stânga, rolul Imperiului German în victoria guvernului "alb finlandez" împotriva rebelilor socialiști din timpul războiului civil finlandez era amintit cu simpatie, deși toată lumea prefera să amintească de sprijinul britanic și scandinav decât de cel german. Politica de securitate a noului stat independent finlandez s-a îndreptat mai întâi către
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
să se mute din teritoriul cedat Uniunii Sovietice. Hanko a fost închiriat URSS-ului ca bază militară. Totuși, Finlanda a reușit să evite anexarea întregii țări de către URSS. Tratatul de pace de la Moscova din 1940 a fost un șoc pentru finlandezi. Tratatul de pace a fost considerat prăbușirea definitivă a politicii externe finlandeze, politică care fusese bazată pe garanțiile internaționale de securitate și pe dreptul internațional. Semnarea unor tratate bilaterale era acum văzută ca o cale de de rezolvare a problemelor
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
regiunii Åland a fost semnată la 11 octombrie, dar negocierile asupra mineritului în Petsamo au continuat fără rezultate semnificative. URSS-ul mai pretindea și schimbări în politica internă finlandeză, precum era demisia lui Väinö Tanner din guvern. Toate acestea aminteau finlandezilor cum a decurs ocuparea republicilor baltice și mai apoi anexarea lor cu numai câteva luni mai devreme. Adolf Hitler începuse, fără ca finlandezii să aibă știință despre acest fapt, planuri pentru invadarea Uniunii Sovietice. El nu fusese interesat de Finlanda mai
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
pretindea și schimbări în politica internă finlandeză, precum era demisia lui Väinö Tanner din guvern. Toate acestea aminteau finlandezilor cum a decurs ocuparea republicilor baltice și mai apoi anexarea lor cu numai câteva luni mai devreme. Adolf Hitler începuse, fără ca finlandezii să aibă știință despre acest fapt, planuri pentru invadarea Uniunii Sovietice. El nu fusese interesat de Finlanda mai înainte de Războiul de Iarnă, dar în momentele pregătirii Operațiunii Barbarossa el a descoperit valoarea Finlandei ca bază de operațiuni și, poate, a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
o încălcare a prevederilor pactului Molotov-Ribbentrop, iar pentru Finlanda o încălcare a tatatului de pace de la Moscova. Negociatorii sovietici au insistat ca drepturile de transfer a trupelor către Hanko să nu fie făcute publice, ceea ce a făcut mai ușor pentru finlandezi să țină secret Acordul cu privire la transferul trupelor germane, până când acestea și-au făcut apariția în țară. Negocierile în legătură cu drepturile de minerit în zăcămintele de nichel din Petsamo au trenat timp de 6 luni, după care Ministerul sovietic de Externe a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]