411 matches
-
gât, cu perle cenușii pe piept, cu brațul sprijinit de spătarul scaunului, ținând între degete un fir de gura-leului cu patru flori cărnoase, portocalii. Floarea aflată cel mai jos pe tulpină e pe jumătate mascată de-o mare frunză cu fiorduri adânci, iar pe frunza de un verde aproape negru abia se mișcă un purice de plante de un altfel de verde, mai fraged ca al ierbii, agățat de gigantica frunză cu șase piciorușe subțiri ca firele de păianjen. Plonjam către
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei fugeau țipând, cu fustele-n flăcări, cu părul pârlit, cu sânii goi, împiedicîndu-se de metropole. Și fluvii de wolfram și râuri de iridiu și fiorduri de crom și estuare de indiu și lagune de stronțiu și cascade de platină și pârâuri de cadmiu și mări de cupru și golfuri de zinc și oceane de fier clocoteau laolaltă, cu flora și fauna lor orbitoare. Și anotimpurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciudate. În locul trandafirilor, atârnau ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagună trecea un fel de gondolă încărcată cu marinari, părând niște piei-roșii și având unelte de pescuit. De jur împrejurul lagunii se ridicau creste mari de munți înzăpeziți, poate niște fiorduri. Nori grei se îngrămădeau în jurul lunii pline. Iar pe o insulă, o mare biserică gotică cu turnuri moscovite își înălța vitraliile albite de lună și zidurile negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii de Septentrion a priveliștii. Alte farfurii erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de oră. Refuzase să-i vorbească, nu voia să știe ce dorește; era ușor de bănuit. A căutat într-o mapă mai veche și a prins în ținte, pe pereții goi și murdari, reproduceri după mai multe peisaje nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome, toate numai pete de culoare. Dar pereții continuau să fie întunecați și triști. Și-a scos din cămăruța lui, unde lăsase numai biblioteca acoperind de sus până jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul la același lucru: după atâția ani... în vreme ce mușchii obrazului îi palpitau într-un ritm nesigur. Atunci Ioana Sandi izbucnind: „Nu mai ajungi odată să înțelegi lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ale balconului înconjurând apartamentul pe două laturi. Pe amândouă ușile-fereastră dintr-odată. Însă camerele erau imense și pereții murdari nu se vedeau, se bănuiau numai în locurile unde atârnau țintuite în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în care el mai putea trăi și se mai putea mișca numai întrucât fusese stăpânul și zeul Îsau cel puțin așa îl socotiseră umbrele lacome), în lumina sfâșietor de puternică vedea cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plin de gunoaie și având girofarul pornit. — Era și timpul, la naiba! spuse Watson. Coborâră din mașină și rămaseră În bătaia ploii. În spatele dubei care se apropia, Marea Nordului mugea, cenușie și uriașă, vântul Înghețat atingând pentru prima oară uscatul după fiordurile norvegiene. Mașina se opri și un individ indignat privi pe geam afară la ploaia deasă și la gunoaiele putrezite. N-o să vă topiți, la naiba! țipă Logan. Î dureau toate, era, Înghețat, ud și nu avea nici un chef de amânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai puțin, să-și ia mâinile de pe proprietatea ta și dându-i afară. Până În seara aceea o parte din mine Încă voia să te convingă să mi te alături: se spune că peisajul din Împrejurimile orașului Seattle e de vis. Fiorduri. Munți Înzăpeziți. Ai fi putut urma câteva cursuri la universitate. Poate atmosfera, peisajul, ruperea de ziare și știri ar fi eliberat izvorul Înfundat. Poate departe de tatăl tău, de prieteni și de Ierusalim ai fi reînceput În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noi, însă, înainte ca și după scăldat, demni de admirație rămâneau în continuare numai „eroii de la Narvik“. Stăteam întinși în nisip, ne prăjeam la soare, dar ne-am fi dorit din cale afară să fi fost și noi prezenți în fiordul cucerit prin luptă, „sus de tot, în nord“. Acolo ne-ar fi plăcut să ne acoperim de glorie, sătui de mirosul de cremă Nivea al vacanței. În decursul neîntreruptului proces de venerare a eroilor, era vorba despre marina noastră militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Plutarh. Cel mai vârstnic dintre frații Mann a ironizat laitmotivele atât de rezistente la tăvăleală ale fratelui său mai tânăr. Eu am lăudat arta citatului. Oaspetele meu dintâi, însă, caporalul hârșit, povestea despre ruinele templelor în insulele grecești, despre frumusețea fiordurilor norvegiene, despre pivnițele de vinuri din castelele franțuzești, despre munții cei mai înalți din Caucaz, despre călătoriile lui de serviciu la Bruxelles, unde, se ambala el, se puteau mânca cei mai buni pommes frites. Cunoștea jumătate din Europa, atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceva vreme mătușa nu mai purta pantofi cu toc pentru că picioarele ei nu mai atingeau pământul. Eu o plimbam cu căruciorul de colo colo ceasuri întregi, iar când pereții ne îngustau calea ieșeam sub cerul liber. Și erau munți și fiorduri și câmpii, iar noi treceam peste, foarte mult peste. Norii miroseau a lapte proaspăt, iar mătușa îi lua în poală și le dădea tot felul de forme, apoi mă lua de mână și mă învăța și pe mine să zbor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ultimul. Basu a pus următoarea întrebare primului elev din serie: ― Cum s-au formal terasele din Scandinavia? Ca să spun cinstit, nu numai că nu știam cum se formaseră aceste terase, dar habar n-aveam că în Scandinavia, în afară de vestitele ei fiorduri, se mai găsesc și terase. Rămăsesem însă liniștit că, îmi spuneam eu, până la mine, din cei trei colegi s-o găsi măcar unul care să știe ce e cu aceste ciudate terase. Dar, culmea ghinionului, nu s-a găsit nici unul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ar fi pus din nou pe picioare. Mă îndreptam cu mașina spre mare și mă gândeam să plec împreună cu Elsa în vacanța de vară în Norvegia. Aveam chef să mă plimb pe marginea unor imense șanțuri teutonice, să pătrund în fiorduri, prin Vestfjord și să ajung până la insulele Loföten. Apoi să stau acolo cu pielea înroșită de vânt și să pescuiesc în marea de culoarea cobaltului pești mai mari decât mine. O femeie între două vârste conducea mașina în fața mea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în Norvegia. Pe bacul spre insulele Loföten, ea a rămas înăuntru să-și bea încet ceaiul, cu mâinile strânse în jurul paharului fierbinte, în timp ce eu întârziam pe punte, în ciuda rafalelor înghețate de vânt, care înălțau apa mării. Pe bacul scorojit, ca fiordurile care se îndepărtau în spatele nostru, nu erau turiști, ci doar o mulțime de localnici, oameni simpli, pescari sau vânzători de pește. În atmosfera albă și vântoasă nu se întrevedea decât dezordinea mării. Schimbarea de culori, de climă, cele două pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că avusese una potrivnică, ci al clinicii H&V-Cryos. Secția internațională. Înfățișarea contase cel mai mult. Înalt, blond, bine clădit. Trăsături plăcute, bărbia - despicată - puțin cam mare, dar asta Îi dădea un aer voluntar. Albastrul privirii, cald - nimic de albastru fiord, rece, cum aveau unii nordici -, răspîndea lumină, numai că, În poză, ochii fiecărui bărbat erau acoperiți cu o bandă neagră. Un chip viril, prietenos, păr bogat, o coamă. Înalt, puternic, Îmbrăcat În costum de motociclist, cu casca Într o mînă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Clinica era prevăzătoare; nici bărbații nu prezentau mai multă Încredere; unii dintre ei s ar fi putut dovedi mai curioși decît oricare dintre viitoarele mame. Thomas, așadar, fusese un ales. Ascendența sa - fracțiunea norvegiană - te ducea cu gîndul la stăpînii fiordurilor, la apele Nordului, la corăbiile vikingilor. Pe vremea foamei, străbunicii lui din partea tatălui, de fel din Oslo, Christiania pe atunci, veniseră În Danemarca, colindînd, ani de-a rîndul, din oraș În oraș pînă să se așeze În Copenhaga. Unul dintre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
multă vreme, nici În patriamamă. Poate din pricina faptului că el avea și patriibunici, străbunici, meleaguri pe care, de voie, de nevoie, unii dintre Înaintașii lui le părăsiseră cîndva. Tihna pe care Thomas nu o afla cu totul era, poate, În preajma fiordurilor, În Norvegia, de unde neamul său plecase de multă vreme. Iar melancolia ce-l cuprindea uneori venea, negreșit, dinspre stepa rusească, pe care el nu o văzuse niciodată; dorința de rigoare interioară, tot mai prezentă de la o vreme, era - s-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmă, poate să ne spună oricine că Georgică e mai frumos și mai reliable decât Costică, cui îi pasă? Dacă ne îndrăgostim de Costică, asta e și pace. Așa am pățit eu cu Dania. Mi s-a lipit sufletul de fiordurile ei, ca marca de scrisoare. De fapt, nu am fost decât opt zile la Copenhaga, în primăvara lui ’98... Cinstit, povestea cu fiordurile e ușor exagerată. Nu asta m-a topit, ci acel cosmos social orânduit pe dimensiuni omenești. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Costică, asta e și pace. Așa am pățit eu cu Dania. Mi s-a lipit sufletul de fiordurile ei, ca marca de scrisoare. De fapt, nu am fost decât opt zile la Copenhaga, în primăvara lui ’98... Cinstit, povestea cu fiordurile e ușor exagerată. Nu asta m-a topit, ci acel cosmos social orânduit pe dimensiuni omenești. Poate că aveam deja în mine ceva vulnerabil când am ajuns acolo: ciudat, de când aveam viza și biletele de avion, în mintea mea bântuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vânt și zăpadă la discreție, un zid chinezesc, un taj-majal, o piramidă egipteană, un templu din karnak, un apeduct al apelor libere din lisabona care funcționează douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, o mânăstire din mafra, turnul clericilor din porto, un fiord, un cer de vară cu nori albi plutind, un lac, un palmier autentic, un schelet de tiranozaur, altul care pare viu, un himalaia cu everestul lui, un fluviu amazon cu indieni, o plută de piatră, un cristos de pe corcovado, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Mi-s brațele de vreme obosite Și nu mai pot să mai parez atacul, Iar zilele sunt frunze răvășite Și visele-s de sânge ca și macul. Iubirea mi-e corabie uitată Pe mările cu vânturi liniștite, într-unul din fiorduri ancorată La țărmul împlinirilor menite. Mă doare timpul și mă dor și vise E vremea să îmi fac o insulină, Mi-e dor de amintirile promise Și doctore! Mai fă-mi înc-o morfină ... Iluzorie primăvară Zăpezile au început să plângă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-o, cu gândul să acționez calm și cu grijă. Aerul rece m-a năucit. Lumina puternică, reflectată de gheața patinoarului mi-a săgetat ochii. Mi-am dus mâna streașină la ochi, m-am uitat în jur și am văzut niște fiorduri făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă și un chioșc în formă de iglu unde se vindeau gustări. Câțiva copii făceau piruete pe gheață, iar alții scoteau exclamații de uimire și încântare în fața unui urs polar împăiat, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
punct alb, care se preschimbă cu iuțeală, lăbărțîndu-se într-un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l înfășoare, legîndu-i strâns trupul într-o hartă reproducând fidel golfulețele și fiordurile de hârtie zdrențuită ale Europei. Sfântul Părinte Secund țipa de plăcere ori de câte ori recunoștea, pe ceafa ori pe fesa sa stângă, un golfuleț. Și tot dânsul îl înțepa, peste tot, cu un ac, insistând să planteze stegulețe minuscule prin absolut toate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de aici e gravidă. Nu se Înțelege de ce, vine și fosta regină a frumuseții din regiune la braț cu valetul, regină care fuge pe urmă cu DJ. Femeia din Norvegia e nebună. Se Întîlnește cu eroul În spatele unei biserici. Descriere fiord. Un pește sare În apă. Valetul pleacă. Femeia din Olanda e Întîlnită pe-o dună de deșeuri artificiale. Aluzie profund senzuală. Ultima țară și ultima femeie sînt anonime. În timpul povestirilor, DJ mestecă atent. E foarte abil În bucătărie. Descriere abilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]