27,973 matches
-
noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e raza infernului din ochiul interzis știu desigur e o clepsidră în care s-a scurs apocalipsa visată cum ar fi semnul de carte al prințului în amurgul valpurgic doar câteva umbre-ți
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
răchiți, ce frenezie, Și-n plopi, ce patima culorii! Mai strig, dac-o mai fi să vie... Aud cum se destramă norii Frescă Un fulg, atâta ești! Și te-nchipui, eheu, Căzut în spații cerești Din ŕripa lui Dumnezeu! Un fir de praf dac-ai fi Mai încins de lumină, mai greu, Te-ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu! Un strop de rouă, și-atât! Să-mi aduc aminte și eu Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de fire Printre gropi și altare! Pânza de iarbă, subțire, Laptele curs în șiștare, Val după val, omenire, Peste gropi și altare!
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
serg. Ion Bratu Îi spuse că autoritățile militare din Craiova insistă să vorbească cu comandantul Escadrilei 113. Deoarece era singurul ofițer la acea oră pe aerodrom, a preluat receptorul și s-a prezentat conform uzanțelor militare. La celalalt capăt al firului, Slt. Nicolae Pelin i-a raportat următoarele: ”Astăzi... orele... avionul “Fieslerstork” nr...aflându-se pe pista de aterizare a fost doborât cu o rafală de mitralieră, pilotul avionului, slt. Theodor Livasiuc fiind omorât”. La aflarea acestei vești, lt. Buchiu a
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
făgăduit sprijinul” (Bartolomeu Anania, Memorii, p. 685). Întors la München mă bucuram acum de posibilitatea unor comunicări la telefon cu Valeriu Anania, adieri benefice pentru osmoza mea spirituală cu Țara, care pornise să se Înnoiască prin regăsire. Căci la capătul firului se găsea acest călugăr scriitor, printre altele modern printr-o inedită capacitate de a percepe eternitatea, interlocutor polivalent chiar dacă, la o adică, În conjuncturi ce Îi păreau nefaste pentru convingerea lui credincioasă, putea deveni redutabil dar neresentimentar adversar, prin inocenta
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
un felinar într-un oraș în plin război după ce pretutindeni a sunat stingerea. ea își învelea propriul trup ca o haină veche ce pocnea în fiecare zi în altă parte de atâta purtat. ea încerca să-si ascundă trupul gândurile firul de păianjen ce pornea din inimă și se înfășura pe bornele kilometrice toate acestea le ascundea ea cum o mănușă mâna infirmă. acum se ridicase în sfârșit și plecase. ani de zile bătuse la o poartă în spatele căreia erau doar
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
în fiecare dimineață îngropându-și fața în palme în sfârșit era deja timpul de mult venise vremea lumea aplauda te rugau să ții un discurs să vorbești frumos să le mulțumești tu erai norocoasa favorita number one îngrijit îmbrăcată cu firele albe corect ascunse sub vopsea cu cearcăne și riduri corect ascunse sub fard da era și timpul ei de mult spuseseră asta de mult venise rândul tău maestrul de ceremonii zâmbea arătându-și toți dinții tu știai că în nici un
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
într-o odaie dormeau mai mulți frați, așa că Gicu Cocoș și-a înjghebat atelierul în magazie. O încropeală din pereți de scânduri, cu un acoperiș de tablă ondulată în care erau adăpostite și orătăniile ogrăzii în timpul iernii. Gicu trăsese un fir de la stâlpul electric și pusese un bec chiar deasupra mesei. Căci magazia n-avea alt "mobilier" decât o masă și un scaun. Pe masă: sârme și sârmulițe, șurubelnițe și șuruburi, cabluri și clești, un letcon, piulițe și lămpi. Lămpi cum
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau pe masă către un difuzor culcat cu fața în sus. Străbătusem oborul șfichiuit de crivăț, prin zăpada zburătăcită de viscol și ajunsesem în atelierul lui cu picioarele ude și înghețate bocnă. Era toiul iernii, la ora cinci
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
Lui Dumnezeu nu putea fi singur fără de verbul său. 948. Deși ne credem stăpânii acestei lumi nu suntem decât niște creaturi jalnice fiindcă fiecare vietate are propria ei lume. 949. A plecat cineva din această lume cu cel puțin un fir de păr din corpul pe care l-a hrănit o viață Întreagă? 950. Care sfârșit nu a avut vreodată propriul său Început? 951. Cel mai departe de tine nu poți fi decât tot tu Însuți, precum și cel mai aproape. 952
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Linia îngustă de țărm care se avântă în mare nu răpește acesteia nimic din misterele infinitului. Ea numai face ca visarea să-și afle țesută o pânză în plus, care, între tine și azur, vine să-și desfășoare urzeala: un fir de ceață, un fir de argint... Așa cum îi aparține golful, mării îi aparține portul și catargul. Astăzi, norul de fum al vapoarelor, și chiar silueta coșului însuși, se substituie în întregime catargelor. Abia dacă, uneori, vezi crescând la orizont, pe măsură ce
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
care se avântă în mare nu răpește acesteia nimic din misterele infinitului. Ea numai face ca visarea să-și afle țesută o pânză în plus, care, între tine și azur, vine să-și desfășoare urzeala: un fir de ceață, un fir de argint... Așa cum îi aparține golful, mării îi aparține portul și catargul. Astăzi, norul de fum al vapoarelor, și chiar silueta coșului însuși, se substituie în întregime catargelor. Abia dacă, uneori, vezi crescând la orizont, pe măsură ce scade depărtarea, tulpina cenușie
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
acoperă orașul în care eu visam să scriu o carte cât o corabie despre prietenul meu de mii de ani înhămat la o căruță cu lacrimi Undeva ăn câmpie Trenul oprit undeva în câmpie și mecanicul locomotivei certându-se cu firul de grâu ce nu ne lasă să trecem Frig Azi noapte am visat că mama a venit pe la mine. Dimineața am găsit ușa deschisă... Tatîl meu Tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc în fiecare noapte visez
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu te-am regăsit pe marginea pierderii unde mi-ai dăruit un fir de păr încarnările noastre se luptau prin mileniile sucite și legate de el pe piatra stelei sirius a constelației câinelui ți-am vărsat sângele de sărbători învăluită în blănuri vânate numai sub luna plină o viață și o moarte izbucnită
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
zgomot pe jos s-ar spune că timpul nu știa unde se află cine este și ce face ori cui folosește pecetluită cu un sigiliu roșu gurița ei își sugea înapoi cuvintele ca fumul subțire al sufletului agățat de un fir străveziu un pacient revenind în viață o clipă să se uite încă o dată-n oglinda tuciurie și plutitoare precum zmeiele de hârtie creponată ceva neștiut o zonă ultravie zvâcnea în burtă ca un pui de cangur cât despre bărbatul-pescar își
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
Ion Lazu Cît am plîns pînă la urmă Într-o viață plină ochi de dureri? Un pumn de lacrimi - să le termini din trei sorbituri... Nici măcar n-au ajuns pe pămînt Să le înghită țărîna să ajungă la rădăcina unui fir de iarbă - s-au uscat pe obraji Ori pe reverul cămășii Le-a disipat aerul ca de iad Al acestei lumi meschine - Le-a orbit răutatea, sora mai mică a sălbăticiei... Mama: Trebuie să aibă vreun rost și mirosul de
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Perpignan în cartierul vechi. Obor și talcioc la un loc. Un Mercedes negru, sport, ultimul tip, oprește pe pasajul zebrat. Coboară un brunet cu barbă stufoasă. Trei indivizi vin să-l salute. După câteva minute, în fața lui și în dublu fir, oprește un vechi, șifonat VW cu prefixul GE (Gerona), din care coboară un tip la fel de bine îmbrăcat, ochelari fără ramă, alură de intelectual. Intră în vorbă cu "mercedesul", vin și ceilalți să-i strângă mâna. Noul venit pare să aibă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
bine îmbrăcat, ochelari fără ramă, alură de intelectual. Intră în vorbă cu "mercedesul", vin și ceilalți să-i strângă mâna. Noul venit pare să aibă cel puțin același grad ca primul. Apoi, un Renault nou-nouț oprește în dreptul lor, în triplu fir. Coboară un costume-cravate, ștofă fină, bleumarin cu dungulițe albe, discrete. Scurt conclav. Toți poartă pantofi scumpi, italienești. Enfin, apare și o doamnă blond vopsită care garează lângă Mercedes. între 50-60, bine și cu gust îmbrăcată, n-are deloc aer de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
face cu tropăitul De avarie al sîngelui în tîmple E tot un rest de la facerea lumii. Că numai amintirile Explică viața. Și asta ca păianjenul Care dacă nu secretă pînza ca să prindă Timpul ce trece și o ține în sine Firul se adună, îl înăbușă... Și Moartea care nu secretă viața într-o zi va cădea sufocată în stradă O va lua ambulanța ca pe ultimul bețiv. Plăcerile simțurilor sînt rădăcinile anemice Care mai caută pămîntul altei lumi. Pentru asta treci
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
ratată...! Pe unde să ieși? Prin urechi? Dar urechile S-au aruncat hulpave să prindă toate zgomotele lumii, Să te arunci în calea lor înseamnă Să împingi apa la deal...! Să ieși prin unghii zgîriind pe aer, Să ieși prin firul de păr care are rădăcina sub piele Și coroana în cer, acolo de unde începe Dumnezeu, Acolo unde sfîrșește tot ce știm noi despre lume. (Aici aripa interioară se izbi de gîndul care era prea material pentru o emoție așa de
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
Dumnezeu să-mi dea tărie. Singurătatea doare din ce în ce mai mult. Eu am văzut în ea calea spre Dumnezeu și poezie. Ce vremuri!... Grîdina Sfîșieri astrale Semințele pentru grădina de sticlă izvorul în cădere le împrăștia grădinar fiind gerul nopții fără nea Fire verzi poartă măști de gheață grele cît medaliile din Muzeul Olimpic din Lausanne Smulg una s-o fixez în zori pe față (Prin imperiul ceții din așternut mașina-capcană chiar acum a trecut) Zîmbetul va fi rană, pîinea - piatră? în cutia
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
-ar îngerii de-a dura Sufletul și trupul mare Pîn' la margini de izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți iepuri prinși în hamuri Să ajungi seara la hanuri Să mănîci să bei să dormi Împunsî de crini enormi... Cu delicatețea-n ceață Hobbitul de
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
fizică (1912), Procopiu revine în acest oraș după susținerea doctoratului, numit profesor titular în 1925. Aria preocupărilor științifice ale lui Ștefan Procopiu a fost vastă, el efectuând studii de magnetism, electricitate, electrochimie, acustică, optică, electroscopie, căldură și termodinamică, telegrafie fără fir, în toate aceste domenii aducând contribuții însemnate. Efectul Procopiu constă în apariția unei t.e.m. de inducție în spirele unei bobine plasată într-un câmp electromagnetic uniform și constant, de mică intensitate, ale cărui linii de câmp sunt paralele cu
Ștefan Procopiu. In: În pas cu Știința by Andrei Pavel () [Corola-journal/Science/1312_a_2895]
-
aducând contribuții însemnate. Efectul Procopiu constă în apariția unei t.e.m. de inducție în spirele unei bobine plasată într-un câmp electromagnetic uniform și constant, de mică intensitate, ale cărui linii de câmp sunt paralele cu axa bobinei, când prin firul coaxial bine întins, trece un curent alternativ. În afara așa numitului „efect Procopiu”, el are marele merit de a fi descoperit magnetonul atomic (decembrie 1912), calculând momentul magnetic al electronului - magneton descoperit ulterior și independent, în 1915, de Niels Bohr (pe
Ștefan Procopiu. In: În pas cu Știința by Andrei Pavel () [Corola-journal/Science/1312_a_2895]
-
urs amîndoi foarte negri foarte înalți foarte războinici flămînzi și nemîncați probabil de vreun veac și ceva și din locul în care mă aflu jur împrejur de mine cresc pietre galbene pietre galbene lîngă pietre galbene dese și fragile ca firele de iarbă hai dă-ți jos pielea cea roșie și strălucitoare de pe tine și iubește-mă așa jupuit cum ești cu sîngele tău și cu carnea ta șiroind de pe tine și scrie-mi pe dedesubtul pîntecului poemele care nu se
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]