697 matches
-
vremi și care continuă să se surpe, bătut de ploi și de vânturi. Proptelele și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
strai în cap, se apleacă asupra unui blid și se inhalează aburii ce se produc turnând vin peste o cărămidă fierbinte pusă pe fundul blidului. - Dureri de dinți. Se vindecă cu aburii fierturii de măselariță ori cu spânz, punânând un firicel din această buruiană în caria dintelui bolnav. Hreanul fiert în vin, mămăliga nesărată, ceaiul făcut din scoarță de stejar amestecat cu piatră acră, zeama de cimbru, ceaiul de cucuruz de brad, ținute câtăva vreme în gură, încă alină durerea de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în viață. Pentru că eram obligată să-l privesc ceasuri în șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și pe bunicul meu. La fel și pulpele sale fără un firicel de păr, strălucind dezgustător de albe în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr, lucrurile se legau în capul lui în defavoarea mea. Dar în capul meu se legau cu totul alte lucruri: la fel cum printre figurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe fundul oceanului. Am privit absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns aici, am zis. Am ridicat privirile spre tavan. Aveam senzația că firicele de lumină galbenă se dilată și se contractă. Să fi fost din pricina ochilor mei însemnați? Paznicul îi marcase tocmai ca să pot vedea lucruri cu totul speciale. Ceasul mare și vechi de pe perete puncta trecerea timpului fără nici un sunet. — Posibil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puternică cu ceva din interiorul meu. Și acel ceva făcea să-mi bată inima puțin mai tare. Am închis ochii și mi-am cercetat străfundurile sufletului. Când am făcut asta, liniștea din jur s-a așternut peste mine ca niște firicele de praf. Cel puțin asta am simțit atunci. — Vin mâine seară la șase. La revedere! zise ea. Am plecat de la bibliotecă, am traversat podul vechi, m-am aplecat peste parapet și am ascultat susurul râului. Priveam orașul din care plecaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot ce era în farfurie, am avut senzația că mă încălzisem pe dinăuntru. Mi s-a servit apoi ceai fierbinte. Ceai verde și amar. Cititul viselor nu era o treabă chiar atât de simplă pe cât mă lăsase ea să înțeleg. Firicelele de lumină emanată erau extrem de subțiri și cu toate că-mi concentram toată atenția pe vârful degetelor ca să le simt bine, mi-era imposibil să fac ordine în haosul din labirintul ce mi se deschidea. Cu toate astea, simțeam foarte clar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
izvoare de apă. Bineînțeles, serile îmi văd de cititul viselor. Fix la ora șase deschid ușa bibliotecii, cinez împreună cu bibliotecara și apoi citesc vise vechi. Am ajuns să citesc cinci sau șase vise pe seară. Degetele mele captează cu ușurință firicelele de lumină și-mi transmit cu claritate imaginea și ecoul. Nu mi-e clar la ce e bun cititul viselor și nici pe ce principiu funcționează, dar după reacțiile bibliotecarei îmi dau seama că eforturile mele nu sunt zadarnice. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ștefan Petică, Hortensia Papadat-Bengescu... Ar fi avut mai mult sens. Mihai Eminescu se cheamă/se poate chema orice școală din România. Asta înseamnă să nu ai personalitate deloc. Cum scriu? Scriu, în cea mai mare parte, numai dimineața. Fără un firicel de alcool. Nici măcar berea nu o suport. Nici cafea. Nimic. Curat, ca la o clinică. Poate suc. Nectar de piersici, să zicem. Sau suc de portocale, cu pulpă, gros. Dacă am pus ceva pe limbă, alcool să zicem, scrisul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
căutând o urmă a lui Empedocle, m-am trezit respirând un aer care îmi era familiar; în provincia Enna, tot acolo, am văzut șantierele unor monumente de arhitectură antică și opere de artă care îmi erau realități deja cunoscute. Câteva firicele de râuri coborând în Mediterana la Agrigente și Gela mi-au amintit de copilărie și prima iubire. La Pietraperzia, într-o catedrala de țară, am ascultat cea mai frumoasă voce feminină. O știam. O re-auzeam, de fapt! În Grecia pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei, totdeauna deschisă, se vede ghereta paznicilor unde două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde. Ferestrele camerei rămân mereu întredeschise și e frig, foarte frig. Ea dârdâie. Nu vor să-i dea o pătură, pretind chiar că spitalul nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o medie de 8,50 din 10 puncte ca să fie admisă. N-a avut decât 8,33. Sofia, admisă cu 9,50, îi servi, la fel de bleagă și acum, compătimirea ei preparată după o rețetă proprie: o picătură de miere, un firicel de fiere, bătute împreună cu suc de lămâie. A doua zi, când Nel și Caterina s-au dus la gară ca să se întoarcă acasă, au văzut drapelul național înălțat pe clădirile publice. Entuziasmul era gata să cucerească strada, iar vânzătorii de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îndeamnă la a-i descoperi pas cu pas. Dintr-o dată, frământat și împădurit, contrastând cu drumul care vine dinspre oraș, se găsește acolo ondula molcumă a spațiului mioritic. În dreapta locul stânii de altădată, în față casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unor trandafiri ce răspândesc un miros plăcut și pătrunzător. La acest soi de flori li se spune Sfânta Treime. Pentru că fiecare floare are trei foițe unite fiecare ca un clopoțel desfăcut spre vârf, iar la mijloc fiecare clopoțel are un firicel cu o gămălie galbenă Încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserica din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povara păcatelor noastre. Este din piatră albă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În acești munți și În acest pustiu nu crește nimic. Nici un fel de vegetație. Totu-i piatră și nisip. Grozav de aspră e viața pustiului. Puțin mai jos, la vreo 12 m sau mai mult, trecea ca un izvoraș un firicel de apă. Ține viața la mulți. Tot Dumnezeu o trimite și pe ea sufletelor care se nevoiesc În pustiu. Muntele Eleon sau Muntele Măslinilor Este la o distanță de vreo 3 km de Ierusalim. I se mai spune și Muntele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a fost parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă Încât uneori Îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de păianjen. Da! Dar În acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram În vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă, adună cu vîrful degetului arătător firicelele de scrum de pe birou, le pune pe marginea scrumierei și, fără să mă privească, întreabă: Ce faci, te însori cu Livia? Cred că da. De unde știi de ea? V-am văzut împreună. Ai vreo obiecție? O, nu ! Chiar mă bucur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta semnalele inconfundabile, întregind sonor atmosfera, iar cei doi bărbați din barcă, așezați spate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să le facă, de-aia visezi tu gogoși cu gem și pe tac-tu descărnat și pe mă ta tot îndrăgostită... Baronu` apucă cele două vâsle și începe să vâslească încet, îndreptând barca înspre locul de unde se ridică, încă, un firicel de fum. Se luminează de ziuă, iar pe deasupra bălții încep să plutească văluri de ceață. Dintrun colț, soarele surâde ștrengărește, făcând cu ochiul lunii care se pregătește să iasă din scenă, obosită ca o primadonă după terminarea reprezentației. Și supărată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii {EminescuOpVII 119} pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata înaltă, haine călugărești spânzurate într-un cui. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în care se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru. iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe un scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumânare. Era ca și cum ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase să se gândească la ale lui, fără să mai dea vreo importanță firicelului de lumină, subțirel cam cât o coadă de cireașă, verde-strălucitor. Apoi văzuse cum șnurul se unduiește spre el. Înainta lent, ca un cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
câteva femei care știau bine să țină condeiul, ci și băieții care vruseseră să-și lase gândurile pe câte un ou. Zogru desenase un copac mic și stufos, de care era rezemată o siluetă, iar în fața ei se ridica un firicel ca un șarpe. Pe urmă își pierduse din vedere creația. O parte din ouă au fost duse în fața bisericii, la hora rituală de Paște. Dar cea mai frumoasă amintire din acea zi a rămas momentul în care și-a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de august, bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Și a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr ars. Stătea paralizat de groază, cu aripa răsfrântă peste un firicel de măturică, ieșit prin asfalt. Cineva se mișca încet dincolo de porți, un bărbat pe care abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a intrat în casă, iar groaza a dispărut. Zogru și-a continuat drumul, înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]