687 matches
-
momeala cu cârligul. - Ei, te-ai descurcat, soldat? - Trebuie să mă spăl... mi-au intrat degetele prin frunză! Râsul gros al unchiului răsună în ecou deasupra lacului. Apucă flaconul de apă și îi turnă copilului în palme, cu țârâita, un firicel subțire de apă, atât cât să îndepărteze urmele murdăriei. - Trebuie să avem grijă de provizii! - Dar... îmi miroase mâna. - N-are nimic, peștele nu te simte! Sorin oftă. Păi, oricum, se simțea mai ușurat. La pescuit era ca la război
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > POEZIA VÂRSTEI Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pe raza unui gând rebel , Un firicel de suflet speră, Clepsidra timpului din el Își scurge tainicul mister. O lacrimă pe obrazul vieții, Își cere alinarea, Împarte Doamne timpu-n fracții Să îi simțim splendoarea. Sperăm că timpul ne așteaptă, Să stea în loc e desuet, Urcăm în grabă
POEZIA VÂRSTEI de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375672_a_377001]
-
care îl introduce între dinți și-l rupe în două. Valdescu tresare cuprins de frică. Satan pune o jumătate în palma tânărului care rămâne stupefiat, iar cealaltă o ascunde între dinți. În acel moment, de la picioarele lor, se desprinde un firicel de foc care înaintează cu repeziciune spre iaz. Surprins de ceea ce se petrece în jurul său, Pătru Valdescu uită de fulgerele și tunetele înfricoșătoare care cuprinseră pădurea. - Adevărata surpriză abia acum începe! Cărarea în flăcări ne duce spre un loc secret
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de drum Ori doar o mică frunză, ori firicel de fum, Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga - Să fie-n toate, Doamne, numai voința Ta! Referință Bibliografică: Mă simt ca o sămânță... Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2119, Anul VI, 19 octombrie 2016. Drepturi de
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
-te c-am să dorm Lângă visul tău din somn Să-ți fac nopțile frumoase Cu doine și cu irmoase, De ți-e frig și ți-e târziu, Strigă-mă că am să viu Să te văd, să te sărut, Firicelul meu de lut... sâmbătă, 14 martie 2015 Referință Bibliografică: cântec pentru fata mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂNTEC PENTRU FATA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377801_a_379130]
-
fără să se uite la Charlotte, care se lungise pe laviță și părea adormită: - Așa-i făcută țara asta. Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă părea ceva nou, necunoscut. Charlotte întindea mâinile spre firicelul pe care mama ei i-l turna încet pe umeri și pe spate, dintr-o găleată mică de aramă. În întunericul odăii luminate doar de flacăra scăzută a unei așchii de lemn aprinse, picăturile calde aduceau cu rășina de pin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a adus un lighean de tablă zincată, vănița de copil, pe care a pus-o în mijlocul încăperii. Fiodor s-a ghemuit în recipientul acela cenușiu, al cărui fund îi ceda sub picioare scoțând un sunet vibrant, și, în timp ce turna un firicel de apă caldă pe trupul soțului ei, care, stângaci, își freca umerii și spatele, Charlotte a început să plângă. Lacrimile îi brăzdau chipul, ale cărui trăsături rămâneau nemișcate și curgeau, amestecându-se cu apa cu săpun din lighean. Trupul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată, cu părul răvășit pe jumătate îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în peisajul pustiu. Un firicel roșu îi străbate tâmpla stângă. Dar e în viață. Glonțul a ciopârțit pielea de sub păr și s-a înfundat în nisip. Bărbatul se răsucește ca să-și înșface arma. Ar vrea ca moartea să fie mai fizică - gât tăiat, val de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ș-acasă-l ducea Și-n coarne că-i puse Leagăn de mătase (36, p. 76). Din același punct de vedere, este foarte semnificativ faptul că, în toate variantele, fata, așezată în leagănul dintre coarnele bourului, toarce („Că ea-și trage-un firicel”) sau coase și brodează („Coase și chindisește”) (29, pp. 178-180). Am văzut bogatele semnificații simbolice ale acestui tip de acțiuni și, mai ales, acelea de „legare” a stihiei haotice și, implicit, de instaurare a ordinii cos- mice sau de reinstaurare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
redactor-șef al publicației „Scânteia leninistă”, șef de secție și redactor la Studioul Moldova-Film (1963-1969), iar din 1970 până la sfârșitul vieții este corespondent pentru Republica Moldova al săptămânalului „Literaturnaia gazeta” din Moscova. Debutează cu volumul de nuvele Revedere (1957), urmat de Firicel de iarbă verde (1959) și La Piatra Cucului (1963). Caracteristica scrisului lui M. din anii de început este evocarea istorică de sugestie sadoveniană, având în centru personalități precum mitropolitul Varlaam sau Ion Creangă. Începând cu 1963 prozatorul își modifică radical
MALARCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
Evadarea din rai (1964), Cel mai bun om (1974) ș.a. - au fost puse în scenă la teatrele din Chișinău. Retorismul grandilocvent este atenuat doar în cărțile pentru copii. SCRIERI: Revedere, Chișinău, 1957; Graiul cifrelor, Chișinău, 1959; Din moși-strămoși, Chișinău, 1959; Firicel de iarbă verde, Chișinău,1959; Victoria Haei Lifșiț, Chișinău, 1963; Copilul și luna, Chișinău, 1963; La Piatra Cucului, Chișinău, 1963; Ce mai minge grozavă, Chișinău, 1964; Eroica, Chișinău, 1964; Debut în teatru, Chișinău, 1967; Legende despre Lazo, Chișinău, 1971; Patru
MALARCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un tezism actualizant, cele două poeme dramatice pot procura o oarecare încântare prin inventivitate epică, prin jongleriile
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
tot parcursul cărții construiesc un veritabil discurs contrapunctic, în care pilonii de liniște sunt la fel de expresivi ca și învolburările provocate de personajele a căror combustie interioară amenință în fiecare clipă cu incendiul: Priveam cum se ridica aburul din ceașcă și firicelul de fum pe care-l zămislea țigara. Afară, în tufișuri, o pasăre tot zburda, vorbea sigură cu ciripeli firave și din când în când îi auzeam fâlfâitul aripilor. Apoi cafeaua n-a mai făcut aburi, iar țigara a încetat să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nevinovăția lui Terry Lennox, Marlowe se chinuiește, de fapt, să se agațe de singurul lucru cu adevărat nobil într-o viață: prietenia. Mergând împotriva curentului - adică a evidențelor -, el înoată, disperat, în apele tulburi ale unei existențe irosite: Eram un firicel de nisip în deșertul uitării. Sau un cowboy cu două pistoale, dar rămas fără gloanțe. Trei împușcături și toate în vânt. Nu pot să sufăr când văd lucrurile în serii de trei. Te duci la domnul A. Nimic. Te duci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acțiunea se desfășoară dinamic. B. este și un dramaturg înzestrat, abil în construirea succesiunii de replici (Radu Ștefan întâiul și ultimul). SCRIERI: La pădure, Chișinău, 1955; Prafuri amare, Chișinău, 1955; Piatra de încercare, Chișinău, 1958; Aventurile lui Nătăfleață, Chișinău, 1961; Firicel de floare rară, Chișinău, 1961; Dor, Chișinău, 1963; Poezii, Chișinău, 1964; Singur în fața dragostei, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1967; Cizmele cocostârcului, Chișinău, 1967; Marele rățoi Max, Chișinău, 1968; Și sub cerul acela, Chișinău, 1971; Unchiul din Paris, Chișinău, 1973; Singur
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
să-ți vorbesc pe un ton aspru, tot mai aspru, pe măsură ce tu deveneai tot mai înduioșătoare și mai dezarmată în gesturile obișnuite ale serii: te-ai dezbrăcat, te-ai dus în baie, mi-ai cerut să te ajut. Turnam un firicel de apă, luând din când în când din rezervă, din recipientele aliniate de-a lungul peretelui, și vorbeam necontenit, aproape că strigam, silindu-mă să fiu indignat, vrând parcă să mă conving singur că acea cădere luminoasă nu era decât
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de hotărât, mai pe gânduri, mai în acțiune, crește cumpătat peste noapte, pe ascuns, neavând un nivel de aspirație atât de sus. Dansatoare fragile par salatele verzi cu rochițe de domnișoare, cu luciul primilor stropi de ploaie. Morcovul pornește niște firicele verzi la vedere ca și mustățile răsărite ale unui flăcău, care așteaptă cu nerăbdare să devină remarcate, iar el luat în seamă. Costumele de dame în care s-au îmbrăcat doamnele cu numele de Mazăre, tronează cu eleganța unor bibelouri
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
identitatea și obiectivele într-un pliu al conștiinței. Era o barcă de salvare! De acolo îmi puteau umple din nou mintea și deveni imperative pe o peliculă imaculată și lipsită de alte gânduri. Îl vedeam! Era uimitor! Era întâi un firicel de apă undeva în depărtare! Începu să se mărească. Deveni un pârâu, apoi un râu, un fluviu, o mare fără orizonturi! O mare mereu în curgere! Eram condamnat! Nu ajunsesem așa departe data trecută. Voința bătrânului se sfârșea undeva sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
printre dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează pe loc cu tunica umflată, iar din rython țâșnește un firicel de vin, care descrie o curbă grațioasă înainte de a se vărsa în patera din mâna stângă. Gestul îl frapează. Dar ceilalți doi? Cine sunt? Probabil zeii cărora ei le zic penați! Suspină ostenit. La romani, totul este confuz. Un cult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cea mare. Alina și Sorina se privesc cu mare-aminte și și zâmbesc: acum știu care-i adevăratul nume al lui... Alin. O după-amiază de primăvară Pe prispa casei e liniște și răcoare. E bine. Din când în când adie un firicel de vânt. Atunci, frunzele pomilor și ale viței de vie, mângîiate de blânda lui suflare, șoptesc cu un glas pe care nu oricine îl poate auzi și pricepe! „Uf! Ce zăpușeală trebuie să fie afară, pe uliță!” „Da, e foarte
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Îi reamintise că aceasta este prima ei Îndatorire. Înainte de a porni În explorare, mai mulți din grup au vizitat toaletele, două pavilioane din beton, câte unul pentru fiecare sex, În care se găsea câte un jgheab prin care curgea un firicel de apă fără a reuși Însă să Îndepărteze depunerile. Heidi și-a acoperit nasul și gura cu o mască, a dat drumul la aparatul de purificat aerul și a scotocit În rucsac după diferite produse Împotriva microbilor. Celelalte femei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
După-amiază se duseseră cu toții la latrină, amplasată la distanța cuvenită de tabără. Era un paravan Împletit din frunze de palmier, Înalt de vreun metru și jumătate, care nu oferea cine știe ce intimitate, iar În spatele lui un jgheab prin care curgea un firicel de apă flancat de două scânduri lungi pe care cel care folosea latrina se putea sprijini. În loc de hârtie igienică, Într-o parte se găseau o găleată cu apă și un polonic. Marlena o luă pe Esmé pe după umeri. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mănuși când ai de-a face cu așa ceva...“, Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri, Mașa Își făcu În gând semnul crucii, alungând Necuratul ce căuta să se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]