3,537 matches
-
și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar mai întâi mergem să vizităm vitrina în care sunt expuse mâncărurile și prăjiturile. O rog pe Kati să aleagă ea, dar refuză încăpățânată. Din atâtea feluri, aleg pui la rotisor cu garnitură de crudități. Puiul arată bine rumenit, sunt flămândă, am poftă de ceva consistent. În așteptarea mâncării, vizităm colecția de papagali. La marginea terasei se află un șir de cuști. În fiecare cușcă, câte doi, trei papagali. Marea lor majoritate sunt galbeni și albaștri. Un fel de invazie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mereu va rămâne pe mal, nimeni, nimeni nu mă va urma, ar trebui să trec marea dincolo, pe lumea cealaltă, inima îmi îngheață ca o minge de sare, ies râzând din ape, cu rochia lipită de trup, îi văd privirile flămânde, o clipă, poate mi s-a părut, acum are un aer absent, ușor amuzat, bine, zice, dacă nu-mi spui nimic despre tine îți voi povesti eu despre viața mea, nimeni până acum nu mi-a povestit nimic esențial despre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
te doare gura, dar trebuie să știi unde, de pildă la coadă, în timp ce aștepți salamul cu soia sau cele zece ouă, rația pe o lună, acolo poți să înjuri până îți vine rău, nimeni nu te bagă în seamă, oamenii flămânzi sunt furioși și la furie nimeni nu știe ce vorbește, dar în piața publică, chiar în centrul orașului nu poți înjura regimul decât dacă ai băut peste măsură și în loc să te ușurezi la toaleta împuțită din cârciumă, preferi să o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că vorbim prea puțin când ne întâlnim". Îi vine să urle. El a instituit embargoul pe cuvinte, la întâlnirile lor atât de rare, se năpustește la ea de cum intră pe ușă, o bagă în pat și fac dragoste până la epuizare. Flămânzi, furioși. Ea e atât de panicată de această furie sexuală, încât aproape că nu mai simte nimic, dorința se scurge din ea ca un fir de apă prin straturi de nisip, rămâne doar grija trecerii timpului, panica enormă că el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umilesc aceste performanțe sexuale, nu clintesc nimic din ființa ei profundă, din nevoia ei de spontan, de joc, de imaginație a descoperirii, de uimire în fața frumuseții celuilalt. Alex e un bărbat frumos, și ea are nevoie să-l contemple. E flămândă după trupul lui. Rareori, când se întâlnesc, aproape că nu îl vede. Deocamdată iubirea ei pentru Alex nu i-a adus decât suferință. O suferință cumplită, cum nu crezuse că i se poate întâmpla unei ființe umane. Se asfixia, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
maraton, unul fără spectatori și fără lauri, cu multă oboseală și cu și mai multă tristețe. Și-a poleit viața, cum făceau străbunii ei, pentru a nu ajunge să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se vindece de câte o boală incurabilă, alții de câte o dragoste neîmplinită, dar majoritatea veneau la concert ca să uite de foame, sunetele zburau din vioara lui Zinzin și îi făcea mai ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei știau de ce li se arată, era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
flacăra mereu vie a înzestrărilor cu care Bunul-Bunilor ne-a dăruit. Ceea ce vă spun eu vouă acum nu e o poveste; e viața celor care au fost demult, tare demult. Moșii noștri au străbătut pământul, din îndepărtata și marea Indie, flămânzi și goi și însetați, prin pustiurile și pulberile Asiei. Apoi au străbătut codri nesfârșiți, au trecut peste ape repezi și peste marea cea mare. Au fost bătuți de vânturi, înnegriți de praful furtunilor de nisip și loviți de bicele unor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea din urmă sforțare, Îmi torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta este, poate, cea mai mare nedreptate! Sunt și un om singur. Aș putea spune chiar foarte singur. Părinții mi-au murit când eram licean, striviți de un camion. Căsătorit nu am fost
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât pe Ina, dar îi era greu să ia o hotărâre. S-au văzut cazuri când unii oameni, aflându-se între două pâini, au declarat, oarecum jenați, că au rămas flămânzi. Se putea intui că alimentând nehotărârile sale cu amânări, acestea l-ar putea duce la asemenea similitudini. * Lucrul cert era că venise timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii neînfrânați pe întinsele câmpii ale tinereții, fără a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zi era din ce în ce mai greu de suportat. În sala de conferințe se țineau acum slujbe în diferite limbi și pentru diferite confesiuni. După reducerea drastică a rațiilor de mâncare au urmat cele de apă, până când singura băutură disponibilă rămăsese whisky-ul. Flămânzi și însetați, așteptau portul promis. Seara numărau cazurile de sinucideri și cedări nervoase de peste zi. Victimele erau în primul rând turiștii, dar se înregistraseră unele cazuri și printre membrii echipajului, chiar și printre animatori. Cele trei săptămâni de călătorie pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îl dusese la marginea inimii ei. - Băiatul ăsta n-a mâncat nimic astăzi, știi? - Mi-a spus că vine mai târziu la masă, așa că... Auzind poarta de la stradă deschizându-se, Ina se uită pe fereastră: - Vine Mihăiță, el sigur e flămând! Nu știu când am să-l învăț să-și pună gentuța pe umăr. Uite la el cum o târăște. - Lasă-l, să nu-l cerți, îi cumpăr eu alta, și zicând acestea îi ieși nepotului în prag, îl îmbrățișă, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să mai aduc ce va mai fi de adus, dacă va mai fi ceva. Bine, acceptase ea. Au trecut două săptămâni. Tânărul funcționar a revenit. De cum s-au văzut numai ei doi, în încăpere, s-au repezit unul la altul, flămânzi, hemesiți de ce le lipsea, cel mai mult, ambilor: dragostea. Iubirea. Iubirea cea adevărată, pe care au și fructificat-o, pe loc. Au urmat alte și alte întâlniri. Stareța a rămas gravidă. N-au știut decât ei doi. Când i-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr. Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde trenul, intru repede în pat și, la lumina veiozei, mă apuc, mai flămând decât oricând, de o a nu știu câta lectură a nuvelei, extrăgând citate și numerotându-le meticulos pe fișe. Reiau apoi incipitul piesei mele, mai cu seamă scenele în care Mihai e singur și caut replicile potrivite în care putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei din fotografii. Aceasta era interpretarea mătușei. Mama nu avea timp de interpretări. Fiind mai tânără, fără răbdare, ea repede lua jordița și mă articula peste mânuțe. Mama credea că, de flămând ce eram, rodeam poze. Atâta îi trebuise lui tanti Karin să audă, că de foame, copilul fusese în stare să mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de a sta timp îndelung mânioasă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
foile sau le ardeam. Mi se părea inutil chiar să-i fi amintit de lovitura pe care o primisem de la ea, în acea seară, în fosă. Ce să-i scriu? Că mă văzusem atunci ca o oaie înconjurată de lupi flămânzi? Sau că jurasem să nu mă mai apropii de ea niciodată, orice ar fi și orice ar face? Dacă - i scriam despre așa ceva, mi se părea că aș fi fost totuși, răzbunător. Nu-mi plăceau reproșurile. De Iozefina, cu toate că încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o caută moartea pe unde poate și care se face că plouă. Hai, Pruncule, dă-te cu scaunul mai aproape și îmbucă și tu câte ceva, că oi fi fiind flămând, nu? Ce vezi aici, totul e proaspăt. Nici nu știu cum să-i mulțumesc Coraliei pentru toate astea. Tanti, eu mă retrag. Mai trec pe la amiazi - făcu femeia aflată tot într-o viteză. Pe Gerard îl știi? Nepotul meu de la o verișoară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva decât mogâldeața care se zbate să ajungă la mine! Nici nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trupului lui Hliboceanu... Ce știi tu, Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pasă de mine... Nu vorbi cu păcat, Măriuță! Lasă lucrurile așa cum au fost. Și acum, draga mea gospodină, gândește-te că ai în fața ta un om bolnav. Ce bolnav? Unul care a trecut pe lângă moarte! Ei! Află tu că sunt flămând ca un lup! Aș fi în stare să te mănânc și pe tine! - a încheiat vorba Hliboceanu cu un râs care se vedea cât de colo că nu era al lui... Măriuța a lăsat să-i cadă mâinile a neputință
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i să stai închis într-o cămăruță și alta-i să hălăduiești pe cele drumuri... Ai vreme și pentru asta. N-au intrat zilele-n sac - l-a liniștit Mitruță. Acum duceți vă și vă îndestulați, că sunteți înghețați și flămânzi. Apoi om mai tăifăsui... * Măi oameni buni, nu vi se pare că în iarna asta am avut parte de o vreme dușmănoasă ca niciodată? - a întrebat Puicuță înainte ca săniile să intre în curtea magaziilor lui Aizic. Măcar nu-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
până spre chindie. Hoții au fost reținuți, urmând să fie judecați. În toată ancheta nu au pomenit de cai nici cărăușii, dar nici hoții... Când au scăpat de la poliție, au urcat grăbiți în sanie și au dat bice cailor. Erau flămânzi și obosiți mai mult decât după o zi de muncă. Cu banii am avut mare noroc de Aizic, fiindcă altfel nu știu dacă ne credea comisarul. L-ați văzut ce mutră o făcut când i-am spus că am fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
contact de socializare al membrilor care îl compun. S-a dus de mult vremea politicii romantice, sau ca să v-o spun pe aia dreaptă, ea n-a existat niciodată decît pe hîrtie. Cine mai crede că poate dezorienta o populație flămîndă și zgribulită citindu-i proclamații se înșală, oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]