971 matches
-
ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și declanșaseră un al doilea atac. Când sosi armata clanului Mori, iar drapelele și flamurile începură să se vadă din castel, apărătorii crezură că erau salvați. Dar, nu peste mult, înțeleseră imposibilitatea situației. Distanța dintre salvatori și ei înșiși, precum și dificultățile de acțiune care decurgeau de aici, nu permiteau salvarea. Deși erau descurajați, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi nu schimba termenul de predare. Slujba se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii acelor vremuri, care erau prezenți la slujbă, o descriau ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și avansă până la Kitsunezaka, pe drumul provinciilor de miazănoapte. În scopul de a-i atrage și scoate din luptă pe cei cinci mii de oameni ai lui Hideyoshi amplasați pe Muntele Higashino, armata lui Katsuie își desfășură acum, cu mândrie, flamurile și porni înainte. Cerul nopții începea, încet, să se lumineze, anunțând zorile. Era a douăzecea zi din Luna a Patra a calendarului lunar - foarte aproape de solstițiul de vară - iar nopțile erau scurte. Tot atunci, generalii din avangardă începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Yaganase, însă acum nu se mai vedea decât drapelul lui Hideyoshi. Strălucea viu în lumina puternică a soarelui, impresionându-i pe toți cei ce-l vedeau, ca simbol al unei realități ce transcendea înțelepciunea și puterea obișnuită. Steagurile și flamurile armatei lui Hideyoshi - care se întindeau de-a lungul drumurilor și acopereau câmpiile - ofereau un măreț spectacol al victoriei. Stăteau strânse atât de dens unele în altele, încât semăneau cu o ceață aurie. Soldații începură să-și mănânce proviziile. Ostilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în cornuri, erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata începea să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate. Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră împăturite, iar armele de foc, ascunse. În acea noapte cețoasă de primăvară din Luna a Treia, orășenii se întorceau să privească și se întrebau ce se întâmpla, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că asistau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cam patru sute de oameni le ieșiră în întâmpinare la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui vasal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități. Cam patru mii de soldați porniră spre miazănoapte, alcătuindu-și formația la sud-est, pe un platou înalt. Stindardul comandantului și celelate flamuri anunțau limpede că generalii de-acolo erau fiul cel mare al lui Shonyu, Yukisuke, și fratele său mijlociu, Terumasa. Aceasta era aripa dreaptă. Aripa stângă era formată din cei trei mii de ostași ai lui Nagayoshi, pe Gifugadake. În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
referiri precise la mersul războiului și la protagoniștii lui, cu judecăți și comentarii revelatorii pentru starea de spirit și comportamentul celor pentru care glonțul patriei și sub drapel nu sunt simple cuvinte frumoase: din noiembrie ’37 până în septembrie ’45, sub flamura țării s-a aflat, cu onoare, și ofițerul activ și învățător în rezervă Al. Mânăstireanu: Ca și în celălalt Război, învățătorii și profesorii au plătit un greu tribut de sânge. Din 25 de colegi de promoție, șase au plătit cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu spune Adio, arme! și-l întâlnesc în Priponești cu semnul V pe tunica militară, semn că își făcuse datoria față de țară. Din noiembrie ’37 și până în septembrie ’45, el s-a aflat mereu sub flamura de onoare a țării. Ca și alți învățători și profesori, printre ei și învățătorul Vartic de la școala din Priponești, dar și mulți tineri de la coarnele plugului, au plătit țării greul tribut de sânge pe care li-l ceruseră conducătorii. „Din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tolănit în iarbă, iar eu oi mai face una-alta prin grădină... Nu am încotro decât să-l urmez... Străbatem poiana în liniște, până ce veverițele încep să alerge prin iarba înaltă, din care li se văd doar cozile ca niște flamuri. Bătrânul îmi întinde câteva alune. Bagă de seamă că veverița care ți-a luat cândva nuca din palmă va veni din nou. Să-i vorbești cu blândețe și ai să vezi cum te va întâmpina de fiecare dată când vei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mișcare de cal-de-șah, ca după ce te-ai Închinat la Sfânta Icoană - să faci loc și celor din urmă, dar să nu vii cu retragerea ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cuprinde. Era pe 8 august 1164, soarele de deasupra fortăreței se reflecta pe capete și pe fețe, dar nimănui nu-i trecea prin gând să se apere. Spre apus se Înălța un podium de lemn, Împodobit la colțuri cu patru flamuri uriașe: una roșie, una verde, una galbenă și una albă. Toate privirile se Îndreptau În direcția aceea. Când, deodată, iată-l. Înveșmântat În Întregime În alb strălucitor, urmat de soața lui, tânără și subțire, cu chipul descoperit, cu ochii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca sfârșit infailibil pentru cei înălțați în dragoste sau prăbușiți în ură, purtați de înțelepciune sau rătăcire. Alături de acest sumbru personaj plutește un altul la fel de tenace aducător al întristării conștiinței profund văzătoare. Este vorba despre stindardul nedreptății ce-și flutură flamura peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe bruma care se înfiripa din zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au desprins trei umbre... Mergeau braț la braț. În mijloc, un brad de bărbat, iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o femeie. În dreapta, cu mers alignit, se ținea - încă drept și mândru - un bărbat cu privirea pierdută-n zare, ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de ziaristică încă din copilărie? Dacă la 10 ani vindeam frenetic ziare, seară de seară, la nea Mitică tutungiul, în stația de tramvai G. Bacovia de pe Șoseaua Giurgiului, pe la 12-13 ani trimiteam Scânteii tineretului un reportaj despre găștile din preajma cinematografului Flamura, declarând apoi, tot acolo, într-o anchetă despre adolescență, că mă înno bilează singurătatea, mă ucid complexele, îmi place mu zica lui Adamo și visez să ajung ziarist. Acum, la 60 de ani, în loc să mă apuc de stupărit, simt că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a tras primul semnal al eliberării de comunism. În văzul lumii, sfidând realitatea, prea siguri de reușită, au stârnit reacția violentă a timișorenilor care au reacționat spontan și logic - precum taurul într-o arenă în care toreadorul (Geoană) îi flutură flamura roșie - aici steagul roșu P.C.R. Dacă taurul se repede la flamură și nu la toreador și cade străpuns în final, timișorenii s-au orientat spre toreadori (cei trei) în cazul nostru și rezultatul s-a văzut imediat, stârnind uriașe valuri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sfidând realitatea, prea siguri de reușită, au stârnit reacția violentă a timișorenilor care au reacționat spontan și logic - precum taurul într-o arenă în care toreadorul (Geoană) îi flutură flamura roșie - aici steagul roșu P.C.R. Dacă taurul se repede la flamură și nu la toreador și cade străpuns în final, timișorenii s-au orientat spre toreadori (cei trei) în cazul nostru și rezultatul s-a văzut imediat, stârnind uriașe valuri de indignare și mânie în toată țara, reeditând momentul crucial din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
acoperită cu un alb imaculat ce semăna cu o uriașă bandă de hârtie albă pe care încep să alunec spre vale ca pe un adevărat tobogan. În vis fiind, mă văd cu o uriașă torță în mâna dreaptă și o flamură care se desfășura lent pe măsură ce eu alunecam cu mică viteză până am ajuns la viile lui Scârlat și Iorgu Ocheșanu din apropierea casei în care mă născusem. În tot timpul acelei alunecări eram fascinat de albul ce-mi ușura coborârea, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Dacă deasupra sclavilor americani se roteau cocorii, avea să moară cineva. După moarte, primul războinic care a luptat pentru a întemeia străvechea Japonie s-a făcut cocor și și-a luat zborul. Tecumseh a încercat să unească popoarele risipite sub flamura Cocorului, iar semnul Hopi pentru piciorul cocorului a devenit simbolul păcii în toată lumea. Piciorul cocorului - pied de grue - a devenit pentru genealogi marca descendenței, pedigree-ul. Ca să li se îndeplinească o dorință, japonezii trebuie să facă o mie de cocori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau În gura mare pasagerii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din care vine mitologia înfrun tării dintre „reacțiune” și „progres”, dintre barbarie și ome nirea ce aspiră la libertate. Taranis, fiul galilor, este prizonierul rebel într-o eră a pax romana. Neîmpăcat cu înfrângerea galilor, el duce mai departe o flamură ce evocă, mutatis mutandis, luptele anticoloniale ale secolului XX. În alt registru, banda desenată preia efigia mitică a lui Fanfan la Tulipe, umbra lui Gérard Philippe este convocată spre a dinamita ordinea osificată a Vechiului Regim. Farme cul discret al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
riile oprimă rasa africană. Din acest punct al prăbușirii acvilei germane, ambiguitatea celor două preotese devine evidentă. Încărcate de o senzualitate care îl domină și pe marinarul cu cercel în ureche, ele sunt spiritele ce acționează, calculat, în numele și sub flamura unei revoluții. Corto Maltese este un pion pe această uriașa tablă de joc a istoriei caraibiene. Umbra preotesei voodoo pare să se extindă asupra întregii întinderi de apă dintre coastele Americii de Sud și ale Insulelor Caraibe. Îi va fi dat lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care visează El Oxford iese învingătoare. În Africa deșertică și teribilă a lui Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt asediate, fără încetare, de cavalerii ce galopează sub semnul flamurii verzi a Mullahului Nebun. În Africa lui Corto Maltese, trecutul palpită sub crusta întinderii de nisip, ca o inimă care nu are odihnă până ce nu își va afla sfârșitul. Ofițerul Bradt, izolat în cetatea sa, indiferent la ceea ce se întâmplă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
regia punerii în scenă), se află miezul de poezie, cruzime și mister de care doar miturile și visele pot da seamă. Rațiunea magică a macombei braziliene își are în sensibilitatea europeană a celților un corespondent vital și inepuizabil. Călător sub flamura lui Bouche Dorée, Corto trece Atlanticul către Europa în căutarea acelui gust al vinului, frumuseții și al aventurii fără de care viața lui nu ar mai avea sens. Tradiția celtică se hrănește din visele shakespeariene, iar somnul lui Corto lângă ruinele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]