1,339 matches
-
trezi și ți-ai da seama că te-au făcut să-ți devorezi propriul chip. Ochii, nasul, buzele, totul... Crede-mă, nu te-ar mai recunoaște nimeni. Ai implora să fii ucisă. (Scurtă pauză.) Iar pentru mine ar fi un fleac. Am mai făcut-o și altădată. (Pauză.) Și toate astea, doar cu un telefon. (Scurtă pauză). Pe urmă i-aș pune să-ți elimine toată familia. De obicei ne ocupăm de părinți, frați și surori, soți și copii. Dar uneori
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
de voturile venite de la membrii proprii, fără voturilor opoziției. Guvernul PDL și-a încălcat punct cu punct promisiunile făcute în 2009 și suntem abia la mijlocul anului 2011. Rămâne de văzut dacă la finalul mandatului nu ne vor spune tuturor „un fleac, v-am ciuruit!”.
PDL şi-a încălcat toate sloganele politice şi promisiunile făcute în 2009. Dacă ştiai ce va urma, îi mai votai? () [Corola-journal/Journalistic/48144_a_49469]
-
Excesul morții” dezleagă de moarte. Menținut în platou, sentimentul morții se cronicizează, privirea încetează a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil. Specia de jurnal pe care
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
fie compensată de claritatea unor distincții de intelect. Din acest motiv Unamuno e un lamentabil exponent a ceea ce Spengler numea undeva Froschperspektive (unghiul de vedere al broaștei), în contrast cu Vogelperspektive (perspectiva păsării). Unamuno e un plat în pedanteria cu care caută fleacuri simpatice de pus în gura măscăricilor. O singură circumstanță atenuantă vine să răscumpere ruina cărții: Unamuno este perfect conștient de ratarea cuprinsă în acest „roman de idei”, dovadă nuanțele pe care le pune în prologul cărții, cînd indică patru puncte
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
români veniți în acțiunea „Les belles étrangères” și după aceea, parcă în treacăt, aflăm că cineva nu l-a recunoscut pentru că, el, nu mai avea păr. Cartea ar trebui s-o citească oricine vrea să nu se mai frământe pentru fleacuri. Nu se va citi mult. Omului nu-i place suferința când știe că nu e fictivă. Așa s-a întâmplat cu documentarul despre viața crâncenă a lui Roman. Mi s-a spus: nu se poate suporta. Incomparabila bogăție a nefericirii
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]
-
de vreme ce nici unul nu are stigmat politic. Deținuții politici vor veni mai tîrziu, abia în 1954, dar pînă atunci așezarea crește după reguli primitive: troc în lipsa banilor și o elementară solidaritate în momente grele, chiar dacă discordia dintre vecini izbucnește din orice fleac: împrumutul a două cepe sau înfundarea sobei cu izbucnirea unui incendiu. Printre ei Elena Spijavca, basarabeancă cu gimnaziul încheiat și cu doi băieți legați de fustă, dintre care unul născut chiar în captivitate. Soțul ei este Valerian Spijavca (Liusic), om
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
anume și de glume. Cu vocea lui minunată, avea obiceiul să spună: «Ce bine de noi!»” Mie, dimpotrivă, primele cuvinte care-mi vin pe limbă sunt: „Ce rău de noi!” Deși-mi displac văicărelile, defetismele, prezentarea drept calamități ireversibile a fleacurilor cotidiene, nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu primar, alcătuiam un grup iritat, comentând exasperați
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
ăsta? Și iar se pornea, mai înverșunată, asupra tuturor relelor lumii, prezente și viitoare, totuna. Prea multe erau păcatele și se tot adăugau, Cerul nu avea să lase lucrurile așa! Și mai era dezmățul; cel din vremea Sodomei fusese un fleac; nu se cununau atunci, între ei, bărbați cu bărbați, și nici femei cu femei, cum se întâmpla acum! Asta o înfuria cel mai mult pe Antonia”. Mai mult decât senzaționalismul, cel mai mare păcat al prozei lui Ecovoiu îl constituie
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
joacă dezinvolt voci, piste, interpretări posibile. Tratamentul fabulatoriu - unul cu efecte homeopatice - pe care îl aplică realului e varianta acutizată a eternului „jaf de extaze” al literaturii. Intră aici desantiștii, dar și, parțial, pseudoproze precum cele din excelentele jurnale cu fleacuri ale lui Livius Ciocârlie. Ficționarii lui Radu Cosașu țin și ei aproape. Deceptivii se situează demolator în fața unei lumi care nu-i ascultă. Discursul lor e rupt, deșirat, fracturat și crizic (proza bacoviană, de pildă, ca gen proxim). Ei sunt
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
care a fost. Mama îi verifică mâinile înainte de a se așeza la masă să vadă dacă sunt spălate corespunzător și fiul miaună (la propriu) convingător pentru a-și proba pofta de mâncare așa cum o făcea în copilărie. Discuția mângâie tandru fleacurile când deodată întrebarea adresată tatălui cade din senin. „Tu cum ai murit?” Câtuși de puțin ofuscat, tatăl îi povestește că a murit pe nesimțite în fața televizorului urmărind un program de patinaj artistic. Mama răspunde la aceeași întrebare și fiul află
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
în ziua de miercuri, 10 ianuarie 1940, cum precizează scriitorul în spiritul consemnărilor gospodărești ale jurnalului: „noaptea spre joi, la 3,1/2 dim.”. „Nu pot scrie deloc la Bucureș ti” - notează prozatorul în 21 septembrie 1933 - „pierd vremea cu fleacuri”. Revine cu același accent în 6 decembrie 1934: „În fond nu fac nimic la București. Trăiesc. Sedentar”. Jurnalul intim (mai cu seamă caietul de la vie, așa denumit) este presărat cu asemenea constatări amare care trasează linia despărțitoare între „cancanurile” capitalei
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
o știre dată într-o zi e dezmințită sau corectată în săptămânile următoare, dar ce folos, urma lăsată în sufletele cititorilor rămâne, fiorul unei noutăți de senzație e mai mare decât dezamăgirea că n-a fost, de fapt, decât un fleac sau o furtună într-un pahar cu apă. Apoi se mai întâmplă ca două ziare să se contrazică în mod evident sau chiar ca același ziar (și uneori în același număr) să spună lucruri diferite. Cu atât mai bine: oamenii
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
lui Obama se încadrează perfect în viziunea despre lume a fascismului liberal.” Alte artificii logice, la fel de inconsistente: Mussolini a fost inițial un om de stânga (despre Hitler e mai greu să spui așa ceva, dar Goldman nu se împiedică de asemenea fleacuri), DECI, fascismul a pornit ca o mișcare a stângii, DECI, stânga este fascistă. Sau: unii oameni de stat de stânga și unele personalități intelectuale de stânga i-au privit la început cu simpatie pe Mussolini și pe Hitler, DECI, fascismul
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
lăfăindu-se pe câte două ore de emisie erau darul pe care chibzuința conducerii îl rezerva ascultătorilor, ca o destinsă tacla în jurul ceștii de cafea, - căci titulatura, Espresso, obliga la un soi de colportaj, care să ocupe curiozitatea cumetrelor pentru fleacuri, servite matinal. Și asta, în timp ce un lung război de uzură se înverșuna să muște mereu din spațiul emisiunilor cu pregnanță spirituală - măcar câteva minute de publicități inepte, care să înjosească în final o atmosferă curată, de respect față de idei și
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
imperativele raționaliste. Lumea, animată și inanimată este văzută într-un mod analogic și animist, care permite insolite conexiuni, modificări ale statutului, raporturilor și ierarhizărilor. În viață și în operă, RAMÓN este atașat de obiectele lumii reale și preferă dimensiunile reduse, „fleacul și bagatela”, ca și genurile literare și formele expresive scurte, concise. Ramonismul mai presupune umor și ironie, nu fără o duioasă îngăduință, insolitul imaginilor și ingeniozitatea verbală obținute prin recursul la metaforă, joc de cuvinte, paradox, invenții lexicale. Este un
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
e ce-a fost», atunci totul e pierdut. Ei bine, Germania nu mai e ce-a fost! E prima oară cînd trăiesc la Berlin experiențe îngrijorătoare.” Dar ce anume îi creează eseistului această stare de îngrijorare? Exemplele sunt diverse, de la fleacuri, cum ar fi aruncarea, de către un domn respectabil, a unui muc de țigară pe trotuarul celebrului bulevard Ku’damm ori reacția grosolană a unui vânzător de la un chioșc de ziare central și până la situații mai complicate, precum întârzierea, cu doi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
și profund), totul conferea expresiei sale un aer de neuitat. Martín mai spuse și că, chiar dacă nu s-ar fi petrecut nimic între ei, chiar dacă ar fi stat sau ar fi vorbit cu ea o singură dată și doar despre fleacuri, tot n-ar fi putut să-i uite chipul în veci. Iar Bruno credea că e adevărat, fiindcă era mai mult decât frumoasă. Sau, mai bine zis, nu puteai fi sigur că e frumoasă. Era altceva. Și era extraordinar de
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Târg. Îmi văd figura emaciată lângă a lui Norman Manea și a Martei Petreu. Editura, biata, și-a dat osteneală cu vârf și îndesat. Ar fi meritat ceva mai vandabil, poate și mai bun. Oricum, n-am să scot din fleacurile astea noi alt Foc mărunt. Găsesc că Silviu Lupescu mi-a făcut prea multe servicii. E timpul să-i fac și eu unul, măcar. Ajung și eu la Târg, cu o treabă din fericire minoră. Trec pe la standuri. La o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
poeți, nu cititori. Descoperitori empatici ai unor ritmuri care au abundența, plinătatea solară a unei orații, nu a unei trude. Substanța lor e ca a pasiunii care-și caută făgașul fără să se antreneze pentru asta. Și care transportă orice fleac în Câmpiile Elizee: „A venit îngerul și mi-a spus:/ - Nu vrei să cumperi un câine?”. Dacă o analizezi, o distrugi. Dacă știi lucrul vechi de când lumea, că spiritul coboară unde vrea, îi poți crede poeziei că face minuni. Sau
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
cu mine". Păi și cum rămâne cu votul dat săptămâna asta în Comisia Juridică de la Senat când senatorii PNL au votat ÎMPOTRIVA cererii procurorilor de a-l trimite în judecată pentru corupție și subminarea economiei naționale pe Vosganian , pentru un fleac de prejudiciu de 120 milioane euro? Repet, Crin să nu ai impresia că suntem toți proști, ci doar aia care v-au votat!", scrie fostul senator Iulian Urban pe pagina sa de Facebook.
Urban îi face proști pe votanții USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/34953_a_36278]
-
Cărtărescu se plânge mereu că nu mai scrie cum scria. Pus, din rațiuni redacționale, în situația de a reciti ce-mi apare, mă tângui invers: ce bine aș îndrepta eu, ori - și mai bine - ce-aș mai trimite la plimbare fleacurile de mai an. Unii autori îți dau senzația de prea bine scris. Sunt cei care se perimează cel mai de timpuriu. Mult timp, m-am trezit, cu ceasul, la ora 5. La ce bun? La gândul că aș avea ceva
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
a scris pe tablă alfabetul arab și a încercat zadarnic să-l facă pe afonul care sunt să pronunțe corect sunetele. Neli și cu mine ne-am împărtășit multe experiențe similare. Încă o dovadă că nu ne pierdeam vremea cu fleacuri, căutând a trage profit până și din simple conversații ocazionale, într-un bar de cartier bucureștean din epoca de aur, între două serii de curs plictisitoare la culme. Scriu aceste rânduri la două săptămâni de la trecerea Corneliei Comorovski într-o
Catedra pentru studenți străini by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3593_a_4918]
-
aflat astfel o istorie veche de peste două secole: Laurent Mourguet, țesător într-una din numeroasele și faimoasele manufacturi ale orașului, este împins de criza mătăsăriei din 1795 să-și câștige pâinea prin târguri, ca vânzător de fel de fel de fleacuri și... dentist. Ca să atragă mușteriii și pacienții, montează un teatru de păpuși și începe cu binecunoscutul și caraghiosul Polichinelle și cu alte personaje din comedia italiană a epocii. Fără să fie prea departe, Italia nu-i pasionează totuși pe spectatori
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
odaia lui? Ar fi tare greu. Era un amestec de lucruri care nu se potriveau între ele, într-o dezordine aparentă, pe care-o respectam, dar care era minuțios ordonată. Știi mata cum îi știam orice lucrușor, orice carte, orice fleac? El îmi spunea că-s miraculoasă, că se teme de mine. Și acum le știu pe toate cum erau. Și dacă, prin imposibil, s-ar întoarce toate la locul lor și peste zece ani aș ști unde să găsesc un
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
incoerență. O înfundătură logică e consecința unei dezordini crase, iar greșelile de exprimare sunt vîrtejuri ivite din dereglări intime. La mijloc e un tropism cu bătaie teleologică: nu poți concepe universul decît în perspectiva a ceva nobil, și atunci orice fleac ce este lipsit de sens trezește reacții aspre. Pe un filosof îl recunoști după cît de tiranică îi este nevoia de sens. Chiar și anarhicii sau colericii, în măsura în care sînt atrași de disciplina conceptelor, suferă de sindromul ordinii imperioase. „A fi
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]