567 matches
-
de acoperire nu sunt satisfăcătoare. Mai mult, pelicula conferă încălțămintei un aspect și o comportare similare materialelor plastice. Peliculele pe bază de proteine (de exemplu cazeina) sunt improprii pentru finisarea unor anumite sortimente de piele și nu prezintă rezistență la flexionari repetate în stare umedă. Finisările cu polimeri acrilici sau metacrilici dau pelicule care, deși prezintă bune proprietății de barieră, au caracteristici mecanice nesatisfăcătoare: sunt prea dure sau prea rigide. Soluțiile de poliamide utilizate pentru finisare sunt instabile în timp, existând
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
auz-i, simt-Ø/simț-i, spun-Ø/spu-i etc. Morfeme omonimetc "Morfeme omonime" Inventarul unităților morfematice este relativ redus ca realizare fonetică. Pe de altă parte, din diverse motive, ținând de istoria limbii în primul rând, diferite forme finite sau teme flexionare din flexiunea unităților lexico-gramaticale prezintă aceeași structură morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale aceleiași categorii gramaticale. Morfemele corespunzând acestor sensuri gramaticale dezvoltă între ele relații de omonimie. Morfemele omonime care corespund unor categorii gramaticale distincte își fixează identitatea specifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
directoare-le. În flexiunea nominală, omonimia la nivel de dezinență poate fi anulată de prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II-a + ‘singular’: cânta-i)/-ți (persoana a II-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al poziției de regent; în această poziție substantivele proprii admit în general numai atribute care descriu în mod concret perspectiva din care se realizează diversificarea „obiectelor” denumite: Costin cel mic/Costin cel mare; Tudor de azi/Tudor de ieri. CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVETC "CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVE" Gramatica tradițională distribuie substantivele limbii române în trei declinări, având în vedere terminația de nominativ singular nearticulat și într-o relativă corespondență cu diferențierea după gen. Declinarea I: substantive feminine terminate în -ă (casă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în această poziție substantivele proprii admit în general numai atribute care descriu în mod concret perspectiva din care se realizează diversificarea „obiectelor” denumite: Costin cel mic/Costin cel mare; Tudor de azi/Tudor de ieri. CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVETC "CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVE" Gramatica tradițională distribuie substantivele limbii române în trei declinări, având în vedere terminația de nominativ singular nearticulat și într-o relativă corespondență cu diferențierea după gen. Declinarea I: substantive feminine terminate în -ă (casă, țară), -ea (stea), -à
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri de flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea tradițională rămâne nesemnificativă și nefuncțională, întrucât nu reflectă raportul dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii. Noua ediție a Gramaticii Academiei, pornind de la diferite tipare flexionare, distinge zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest tip de flexiune. Se înscriu tot aici substantivele proprii feminine variabile în funcție de categoria cazului: N.Ac.: Elena, Maria. G.D.: Elene(i), Marie(i) Realizarea concretă a celor două teme principale determină gruparea mai omogenă a substantivelor în patru clase flexionare: 1. ă/e (cu varianta ă/i): casă/case (bancă/bănci) 2. ă/i: arătură/arături 3. e/i: carte/cărți, vreme/vremi 4. Ø/le: stea/stele, mușama/mușamale, zi/zile Tipul II de flexiunetc "Tipul II de flexiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.Ac.V.G.D., plural). Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural determină gruparea substantivelor în opt clase flexionare: 1. -Ø/i: student/studenți, seminar/seminarii 2. -u/i: codru/codri, ateu/atei, consiliu/consilii 3. -e/i: frate/frați 4. -ă/i: popă/popi 5. -Ø/uri: toc/tocuri, zero/zerouri 6. -Ø/e: semn/semne 7. -u
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singură formă, pentru toate cazurile la singular și plural; se cuprind aici substantive masculine, feminine și neutre din declinarea a III-a și substantive masculine din declinarea a II-a. Sub aspectul dezinențelor, omonime, substantivele se înscriu în două clase flexionare: 1. -e/e: învățătoare/ânvățătoare, nume/nume. 2. -Ø/ Ø: pui/pui, ochi/ochi, sânge/sânge. Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Substantivele prezintă trei forme în cursul flexiunii; se cuprind aici substantive masculine și feminine din declinarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazurile), caracteristică flexiunii substantivelor feminine, cu aceeași dezinență la singular (casă-case(i), case(le) etc.) ci în omonimia cu N.Ac. singular, caracteristică substantivelor masculine. Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural marchează distribuirea substantivelor în patru clase flexionare: 1. -e/-i/-uri: vreme/vremi(i)/vremuri 2. -ă/-i/-uri: treabă/trebi(i)/treburi 3. -ă/-e/-i: papă/pape(i)/papi 4. -ă/-e/-le: pașă/pașe(i)/pașale FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUITC "FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI" Înscris în structura sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel mai adesea metaforic) unitar și sens lexico-gramatical de adjectiv: de piatră (rece, insensibil), de geniu (genial), om cu scaun la cap (rațional), om din topor, dintr-o bucată, (somn) geamăn cu moartea (somn foarte adânc), fără pereche etc. Clase flexionare de adjectivetc "Clase flexionare de adjective" Din punctul de vedere al variabilității structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unitar și sens lexico-gramatical de adjectiv: de piatră (rece, insensibil), de geniu (genial), om cu scaun la cap (rațional), om din topor, dintr-o bucată, (somn) geamăn cu moartea (somn foarte adânc), fără pereche etc. Clase flexionare de adjectivetc "Clase flexionare de adjective" Din punctul de vedere al variabilității structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională distinge două mari clase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Clase flexionare de adjectivetc "Clase flexionare de adjective" Din punctul de vedere al variabilității structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională distinge două mari clase: a. adjective invariabile; adjective care păstrează aceeași structură morfematică, indiferent de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui): asemenea, așa, atare, atroce, coșcogeamite, cumsecade, bej, crem, grena, maro, roz, vernil, tenace, perspicace, rapace etc. b
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
terminație, indiferent de genul substantivului, adjectivele terminate la nominativ singular în vocala e: mare, subțire, tare, verde etc.: brad/frunză verde; lemn/piatră tare ș.a.m.d. În noua ediție a Gramaticii Academiei, adjectivele variabile sunt repartizate în patru "clase flexionare după numărul de forme distincte": a. adjective cu patru forme flexionare, b. adjective cu trei forme flexionare, c. adjective cu două forme flexionare, d.adjective cu cinci forme flexionare. (vol.I, pp.146-148) După modul specific în care reacționează la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vocala e: mare, subțire, tare, verde etc.: brad/frunză verde; lemn/piatră tare ș.a.m.d. În noua ediție a Gramaticii Academiei, adjectivele variabile sunt repartizate în patru "clase flexionare după numărul de forme distincte": a. adjective cu patru forme flexionare, b. adjective cu trei forme flexionare, c. adjective cu două forme flexionare, d.adjective cu cinci forme flexionare. (vol.I, pp.146-148) După modul specific în care reacționează la principiul sintactic al acordului în desfășurarea flexiunii adjectivului, în funcție de genul, numărul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.: brad/frunză verde; lemn/piatră tare ș.a.m.d. În noua ediție a Gramaticii Academiei, adjectivele variabile sunt repartizate în patru "clase flexionare după numărul de forme distincte": a. adjective cu patru forme flexionare, b. adjective cu trei forme flexionare, c. adjective cu două forme flexionare, d.adjective cu cinci forme flexionare. (vol.I, pp.146-148) După modul specific în care reacționează la principiul sintactic al acordului în desfășurarea flexiunii adjectivului, în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui) cu care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tare ș.a.m.d. În noua ediție a Gramaticii Academiei, adjectivele variabile sunt repartizate în patru "clase flexionare după numărul de forme distincte": a. adjective cu patru forme flexionare, b. adjective cu trei forme flexionare, c. adjective cu două forme flexionare, d.adjective cu cinci forme flexionare. (vol.I, pp.146-148) După modul specific în care reacționează la principiul sintactic al acordului în desfășurarea flexiunii adjectivului, în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui) cu care intră în relație sintactică, de dependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ediție a Gramaticii Academiei, adjectivele variabile sunt repartizate în patru "clase flexionare după numărul de forme distincte": a. adjective cu patru forme flexionare, b. adjective cu trei forme flexionare, c. adjective cu două forme flexionare, d.adjective cu cinci forme flexionare. (vol.I, pp.146-148) După modul specific în care reacționează la principiul sintactic al acordului în desfășurarea flexiunii adjectivului, în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui) cu care intră în relație sintactică, de dependență sau de interdependență, adjectivele variabile se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituite din auxiliarul a avea și tema de participiu a verbului, reprezintă, în orice context ar apărea, ca și în afara vreunui context, timpul perfectul compus. Auxiliarul verbal introduce în planul expresiei tocmai elementul necesar constituirii opoziției morfologice cu alte forme flexionare ale verbului. Sintagme de tipul „Trebuie să cânte”, în structura cărora se cuprinde un semiauxiliar, pot avea diferite valori modale, în funcție de contextul sintatic. Verbul a trebui se constituie în marcă a posibilității numai într-un context suficient de larg. „Trebuie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu) • sau dezaprobarea față de alegerea făcută în realizarea unei acțiuni: „Puteai să te duci dracului cu românul și cu muntele tău cu tot.” (C. Hogaș) Din punct de vedere morfologic, capacitățile flexionare ale semiauxiliarului a putea sunt cu mult mai dezvoltate decât ale verbului a trebui, dar limitate, totuși, în comparație cu ale verbului predicativ a putea; se întrebuințează la prezent, indicativ: Poți să aluneci dacă nu ești atent, potențial-optativ: Ar putea să aibă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infinitiv, rolul gramatical revine semiauxiliarului, care exprimă numărul și persoana verbală: Pot răci, poți răci, putem răci etc., dacă... Verbul A FI Se opune, ca semiauxiliar, verbului predicativ, prin lipsa de autonomie semantică și prin caracterul limitat al capacității sale flexionare. Se opune verbului auxiliar a fi, prin lipsa de autonomie morfologică a sintagmei în care se cuprinde. Se opune verbului copulativ, prin structura generală a sintagmei din care face parte, prin condiția sa semantică și prin rolul său în semantica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin caracterul specific - „nominativ” pe care îl are forma de infinitiv a verbelor, mai mult din perspectiva sistemului lexical al limbii, decât din perspectiva sistemului morfologic. Ea reprezintă, de aceea, doar un prim nivel al organizării verbului într-un sistem flexionar specific. Necesară, prin caracterul ei de termen de referință, pentru trecerea la un al doilea nivel, întemeiat pe întreaga structură morfematică a cuvântului (rădăcină, temă, sufixe, dezinențe) și pe dinamica acesteia în dezvoltarea opozițiilor categoriale, însăși clasificarea tradițională trebuie pusă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.) și mâncla structura celorlalte teme: mâncăm, mânc-am, mânc-ai, mânc-at, mânc-a, mânc-înd etc. Teme flexionaretc "Teme flexionare" Din structura flectivului, sufixele gramaticale au rolul principal în constituirea unor clase morfologice de verbe întrucât ele determină, prin temele flexionare pe care la construiesc, variațiile tipice ale structurii morfematice a verbelor în desfășurarea opozițiilor categoriale. În relație sintagmatică cu rădăcina, sufixele gramaticale formează diferite teme verbale, mai mult sau mai puțin variabile în timpul flexiunii. În funcție de rolul pe care îl au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chiar interiorul aceluiași timp sau mod verbal, impune, în mod necesar, identificarea unor clase de verbe tocmai din această perspectivă, a expresiei diferitelor categorii gramaticale. Structuri verbale sintetice și analiticetc "Structuri verbale sintetice [i analitice" Cele două categorii de teme flexionare: legate și libere asigură realizarea specifică a flexiunii verbului românesc prin complementaritatea modalităților sintetică și analitică de organizare a planului expresiei în desfășurarea opozițiilor interne ale categoriilor gramaticale. Temele legate dezvoltă în structuri sintetice sintagmele finite ale timpurilor simple, prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]