1,201 matches
-
regim de genitiv (în fața casei și a blocului - în fața mea și a ta) ” și se recunoaște că „ posesivul poate fi interpretat ca formă de genitiv a pronumelui personal. ” (vol.I, p.237) Pe aceeași linie, a excluderii cazului genitiv din flexiunea pronumelor personale de persoana I și a II-a, se vorbește de un dativ posesiv atunci când formele neaccentuate -mi, -ți dezvoltă sensul propriu cazului genitiv, posesia, cu variantele sale semantice: apartenența, dependența etc. În cadrul caracterului și funcționării sistemice a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceste pronume trebuie înscrise, și din acest punct de vedere, în paradigma pronumelui personal. Interpretați de gramatica tradițională ca adjective posesive, termenii meu, tău etc. aparțin, de fapt, la două subclase de pronume diferite: pronume posesive și pronume personale. În flexiunea pronumelui românesc, considerat în ansamblul clasei, se manifestă deci omonimia pronume personal în genitiv - pronume posesiv, în diferite cazuri (cu excepția genitiv-dativului feminin: mele): în jurul meu - prietenul meu; în fața mea - fața mea. Anularea omonimiei se realizează la nivel sintactic: sunt pronume
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formele neaccentuate definite ca dativ posesiv: „În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri.” (M. Eminescu, I, p. 119), „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi dulce floare.” (Ibidem, p. 55), „Cu farmecul luminii reci/ Gândirile străbate-mi.”( Ibidem, p. 179) * Prin bogăția flexiunii cazuale, pronumele personal se distinge atât de substantiv, cât și de celelalte pronume nepersonale. Pronumele personal se caracterizează prin paradigma completă a categoriei cazului, cu unele deosebiri de la o persoană la alta, iar la cazuri oblice prezintă mai multe forme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziției de persoană, număr și gen este, în general, marcată de supletivismul formelor, de prepoziția-morfem pe, de intonație și prin mijloace sintactice. Predomină supletivismul formelor în marcarea distincțiilor de caz la persoanele I și a II-a: Omonimia nominativ-acuzativ din flexiunea formelor accentuate de plural este anulată, fie prin prepoziția-morfem pe, marcă de acuzativ, fie, indirect, prin diferite prepoziții, mijloace de marcare a identității unor funcții sintactice: noi/pe noi, voi/pe voi, (eu) noi, (pentru) voi. Omonimia nominativ-vocativ din flexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunea formelor accentuate de plural este anulată, fie prin prepoziția-morfem pe, marcă de acuzativ, fie, indirect, prin diferite prepoziții, mijloace de marcare a identității unor funcții sintactice: noi/pe noi, voi/pe voi, (eu) noi, (pentru) voi. Omonimia nominativ-vocativ din flexiunea pronumelor de persoana a II-a este anulată prin intonație, marcă distinctivă a cazului vocativ: „Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci.” (M. Eminescu, I, p. 130), și sintactic, prin izolarea frecventă a vocativului în dezvoltarea enunțului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinctă caracterizează întreaga subclasă: pronumele de politețe sunt pronume compuse (din substantiv și pronume posesiv). Desfășurarea specifică a raporturilor categoriale caracterizează numai unele pronume: 1. În stilul neutru, singularul și pluralul persoanei a II-a sunt omonime: dumneavoastră. 2. În flexiunea cazuală, în stilul neutru, toate cazurile sunt omonime, la amândouă persoanele: La persoana a II-a omonimia cuprinde și pluralul, iar la persoana a III-a, omonimia cazuală se desfășoară în forme diferite de singular și plural: Distincția nominativ-acuzativ este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea de genitiv este fixată de morfemul, variabil, al, ai, a, ale: ideea aceasta a dumneavoastră. FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITEȚETC "FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITE}E" Persoanatc "Persoana" Categoria gramaticală a persoanei se organizează numai în doi termeni, pentru persoanele a II-a și a III-a. Numai în sens ironic (autoironic) se întrebuințează o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea de genitiv este fixată de morfemul, variabil, al, ai, a, ale: ideea aceasta a dumneavoastră. FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITEȚETC "FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITE}E" Persoanatc "Persoana" Categoria gramaticală a persoanei se organizează numai în doi termeni, pentru persoanele a II-a și a III-a. Numai în sens ironic (autoironic) se întrebuințează o formă de persoana I, constituită după
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele de persoana a III-a, în stil neutru; realizându-se la nivelul constituentului secund din structura pronumelui: dumnea-ei/dumnea-lui. Celelalte forme de persoana a III-a nu realizează opoziția de gen: dumneasa, domnia-sa. Cazultc "Cazul" Forme diferite în flexiunea cazuală prezintă pronumele dumneata, mata, domnia-ta, domnia-voastră, domnia-sa (dumneasa): Singular: N.Ac.V.: dumneata, domnia ta, domnia voastră, domnia sa (dumneasa) G.D.: dumitale (dumneatale), domniei tale, domniei voastre, domniei sale (dumisale) În planul expresiei, opoziția se realizează dezinențial, la nivelul pronumelui, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazuală prezintă pronumele dumneata, mata, domnia-ta, domnia-voastră, domnia-sa (dumneasa): Singular: N.Ac.V.: dumneata, domnia ta, domnia voastră, domnia sa (dumneasa) G.D.: dumitale (dumneatale), domniei tale, domniei voastre, domniei sale (dumisale) În planul expresiei, opoziția se realizează dezinențial, la nivelul pronumelui, cu flexiune similară flexiunii nominale prin flexiune internă și la nivelul constituentului substantival: ta/tale: dumneata/dumneatale (dumitale), domnia-ta/domniei tale, dumneasa/dumisale (domnia voastră)/domniei voastre etc. La plural, opoziția se realizează numai la nivelul primului termen, substantival: domniile lor/domniilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele dumneata, mata, domnia-ta, domnia-voastră, domnia-sa (dumneasa): Singular: N.Ac.V.: dumneata, domnia ta, domnia voastră, domnia sa (dumneasa) G.D.: dumitale (dumneatale), domniei tale, domniei voastre, domniei sale (dumisale) În planul expresiei, opoziția se realizează dezinențial, la nivelul pronumelui, cu flexiune similară flexiunii nominale prin flexiune internă și la nivelul constituentului substantival: ta/tale: dumneata/dumneatale (dumitale), domnia-ta/domniei tale, dumneasa/dumisale (domnia voastră)/domniei voastre etc. La plural, opoziția se realizează numai la nivelul primului termen, substantival: domniile lor/domniilor lor; domniile voastre/domniilor voastre
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
domnia-ta, domnia-voastră, domnia-sa (dumneasa): Singular: N.Ac.V.: dumneata, domnia ta, domnia voastră, domnia sa (dumneasa) G.D.: dumitale (dumneatale), domniei tale, domniei voastre, domniei sale (dumisale) În planul expresiei, opoziția se realizează dezinențial, la nivelul pronumelui, cu flexiune similară flexiunii nominale prin flexiune internă și la nivelul constituentului substantival: ta/tale: dumneata/dumneatale (dumitale), domnia-ta/domniei tale, dumneasa/dumisale (domnia voastră)/domniei voastre etc. La plural, opoziția se realizează numai la nivelul primului termen, substantival: domniile lor/domniilor lor; domniile voastre/domniilor voastre. Omonimia nominativ-acuzativ se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARETC "MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare este un pronume compus; în structura sa intră pronumele personal însși pronumele reflexiv de dativ, forme neaccentuate: -mi, -ți, -și ș.a.m.d.5. În cursul flexiunii, pronumele este variabil în funcție de persoană, gen și număr. Persoanatc "Persoana" La persoana I, prin pronumele de identificare, subiectul vorbitor fixează identitatea cu sine însuși a locutorului: (eu) însumi; La persoana a II-a, subiectul vorbitor subliniază identitatea cu sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
principiului acordului lingvistic; genul pronumelui de identificare își are originea, la persoana I și a II-a, în reflectarea realității extralingvistice; (eu) însumi/(eu) însămi reflectă „genul” vorbitorului. Corelația de gen se exprimă la nivelul primului constituent al pronumelui, prin flexiune internă realizată de dezinențe din structura pronumelui îns-: -u/-ă, la singular (eu) însumi/ânsămi; -i/-e, la plural: (noi) înșine/(noi) însene. Numărultc "Num\rul" Pronumele de identificare își schimbă forma în funcție de numărul substantivului (pronumelui) însoțit. Cei doi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ă, la singular (eu) însumi/ânsămi; -i/-e, la plural: (noi) înșine/(noi) însene. Numărultc "Num\rul" Pronumele de identificare își schimbă forma în funcție de numărul substantivului (pronumelui) însoțit. Cei doi termeni ai opoziției: singular și plural își marchează identitatea prin flexiune internă, la nivelul dezinențelor primului constituent și, concomitent, prin supletivismul formelor pronumelor reflexive: singular: (eu) însumi/ânsămi, (tu) însuți/ânsăți plural: (noi) înșine/ânsene, (voi) înșivă/ânsevă. La masculin, opoziția singular-plural este accentuată de alternanța consonantică s/ș: însumi/ânșine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui (substantivului)-subiect: El se îmbracă./ Ea se îmbracă. Cazultc "Cazul" Spre deosebire de pronumele personal și de celelalte pronume, pronumele reflexiv, datorită ipostazei de obiect din planul său semantic, nu are cazurile nominativ și vocativ. În mod tradițional este exclus din flexiunea lui cazuală și genitivul, iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică ‘posesia’, în sens larg. Ideea de posesie intervine și în planul semantic al pronumelui personal (casa lui, viața-mi) și al pronumelui reflexiv („Și-a pierdut averea.”), dar numai la genitiv, fiind conținutul semantic specific al acestui caz în flexiunea oricărei unități lexico-gramaticale: averea Irinucăi, averea lui, averea fiecăruia etc. Pronumele posesiv se înscrie între pronumele personale prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale noastre/(G.D.) alor mei, mele, noștri, noastre. Omonimia nominativ-acuzativ se anulează ca și la formele de singular: (N.) ai mei/( Ac.) pe ai mei, (cu) ai mei etc. Omonimia genitiv-dativ se anulează la nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
restrâns regională: ăsta, ăla, aia, ăia, alea, ista etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI DEMONSTRATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI DEMONSTRATIV" Sub aspectul structurii, pronumele demonstrative sunt: • simple: acesta, acela, același • compuse: celălalt, cestălalt Observații: Pronumele același este tot un pronume compus la origine dar, în flexiune, reacționează ca un pronume simplu și poate fi considerat ca atare. Flexiunea pronumelui demonstrativ implică aceleași categorii gramaticale din flexiunea celorlalte pronume nepersonale: gen, număr, caz. Conținutul categorial este dat cel mai adesea de poziția substantivului substituit în interiorul acelorași opoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
MORFOLOGIA PRONUMELUI DEMONSTRATIV" Sub aspectul structurii, pronumele demonstrative sunt: • simple: acesta, acela, același • compuse: celălalt, cestălalt Observații: Pronumele același este tot un pronume compus la origine dar, în flexiune, reacționează ca un pronume simplu și poate fi considerat ca atare. Flexiunea pronumelui demonstrativ implică aceleași categorii gramaticale din flexiunea celorlalte pronume nepersonale: gen, număr, caz. Conținutul categorial este dat cel mai adesea de poziția substantivului substituit în interiorul acelorași opoziții gramaticale, iar forma se caracterizează prin raporturi specifice pronumelui. Genultc "Genul" Opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt: • simple: acesta, acela, același • compuse: celălalt, cestălalt Observații: Pronumele același este tot un pronume compus la origine dar, în flexiune, reacționează ca un pronume simplu și poate fi considerat ca atare. Flexiunea pronumelui demonstrativ implică aceleași categorii gramaticale din flexiunea celorlalte pronume nepersonale: gen, număr, caz. Conținutul categorial este dat cel mai adesea de poziția substantivului substituit în interiorul acelorași opoziții gramaticale, iar forma se caracterizează prin raporturi specifice pronumelui. Genultc "Genul" Opoziția de gen implică doi termeni corelativi: masculin și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai sunt aceleași. Pronumele demonstrativ de apropiere dezvoltă sens neutru, mai ales când reia sintagme propoziționale: „Dacă am găsi excepții adevărate, aceasta ar putea dovedi ipoteticele abateri de la determinism în lumea morală...” (G. Ibrăileanu) Corelația de gen se exprimă prin flexiune internă și prin dezinențe; realizarea dezinențială a opoziției caracterizează pronumele de diferențiere în structura căruia intervine, la nivelul celui de-al doilea constituent, concomitent cu flexiunea internă de la nivelul celui dintâi. Singular Masculin: -e(acesta), -l(acela, același); -e-...-Ø
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
abateri de la determinism în lumea morală...” (G. Ibrăileanu) Corelația de gen se exprimă prin flexiune internă și prin dezinențe; realizarea dezinențială a opoziției caracterizează pronumele de diferențiere în structura căruia intervine, la nivelul celui de-al doilea constituent, concomitent cu flexiunea internă de la nivelul celui dintâi. Singular Masculin: -e(acesta), -l(acela, același); -e-...-Ø (cestălalt, celălalt) Feminin: -ea(aceasta), -e(aceea, aceeași); -ea-...-ă(ceastălaltă,cealaltă) Plural Masculin: -ști(aceștia), -i(aceia, aceiași), -ști-...i (ceștilalți), i-...i (ceilalți) Feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cestălalt, celălalt) Feminin: -ea(aceasta), -e(aceea, aceeași); -ea-...-ă(ceastălaltă,cealaltă) Plural Masculin: -ști(aceștia), -i(aceia, aceiași), -ști-...i (ceștilalți), i-...i (ceilalți) Feminin: -ste(acestea), -le(acelea, aceleași), -ste ...e (cestelalte), -le-...e (celelalte) Observații: La plural, flexiunea internă se întemeiază pe dezinențe, delimitate de rădăcină și particula deictică -a, uneori cu intervenția alternanțelor fonetice determinate de aceste dezinențe: -i-/-le: ace-i-a cf. -elev-i ace-le-a ste-le -(șt) i-/-(st)-e-: aceșt-i-a cf. artișt-i acest-e-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]