2,002 matches
-
unul dintre băieții cu care am crescut. Are un zâmbet pe care parcă l-am văzut în fiecare zi în copilărie. Îi știu gropița din bărbie, și fiecare pistrui de pe nas. Strungăreața dintre cei doi incisivi, știu cum obișnuia să fluiere prin ea. Aici și acum, îi dă o injecție câinelui. Stând în picioare lângă o masă de oțel argintiu într-o încăpere friguroasă cu faianță albă, ținând câinele de blana de pe ceafă, spune ceva despre paraziți la inimă. Când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tenis. Cablu TV. Plătim mia aia și mai bine de parale pe care o datorăm pentru radiografii și pentru cărbunele activat. Sigur, încă mai poți da pe câte un canal și să-l vezi pe Kenneth Wilcox, băiețelul de odinioară, fluierând și aruncând mingi de baseball, înainte de-a se transforma într-un monstru cu bale de gin. Micul Danny plimbându-se desculț prin Heartland, Iowa, împreună cu Skip, cățelul său. Fantoma lui cumpărată de televiziunile private îmi ține vie povestea, păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de importanța momentului, îngrozitor de țeapănă și vorbește mâțâit, încet, cu vocale prelungi, dând ochii peste cap. El, sugrumat de cravata prea strânsă, încătușat în costumul ca de mire, uită ce trebuie să spună. Schimbă ocheade cu prietenii din sală care fluieră, râd, aruncă ghemotoace de hârtie. Profesoara responsabilă cu desfășurarea serbării le face semne disperate din spatele cortinei. Se retrag și intră primul număr: corul de pionieri al clasei a III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încredințeze că Încă mai era acolo. O făcuse fără să stea pe gânduri, iar atât cât durase acea Îmbrățișare - trei, patru, cinci secunde? mai mult? - nu mai ținuse seamă de prezența lui Din și a lui Mick. Fierbătorul Începuse să fluiere. Margaret a turnat În ceainic apa fierbinte și a privit cum prinde culoare și cum se Învârte odată cu frunzele de ceai. și-a amintit de vorbele pe care uneori, la vremea adolescenței, i le spunea maică-sa. „Tu ești o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când și au făcut În cele din urmă loc Într-un separeu Întunecat, de unde nu puteau fi văzuți. Un șirag de lumini s-au aprins, una câte una, iar pălăvrăgeala publicului s-a transformat În urale vesele. Se aplauda, unii fluierau. Nu era nici cortină, nici prezentare, doar niște fete care au apărut dintr-odată prin fum, ondulându-și șoldurile, fără să țină seama de ritmul muzicii, de parcă până atunci nu mai urcaseră pe scenă și nu prea știau ce ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu vreau să mai rămân aici! Dar atracția principală nici n-a-nceput, a protestat Bob. Stai așa, ah, uite-o că apare! Muzica a trecut brusc la un cha-cha-cha, câțiva bărbați s-au ridicat și s-au pus să fluiere. Aplauzele au sporit, unii băteau cu palmele În mese. Muzica abia se mai auzea. Fetele s-au grăbit să iasă, se Împingeau și dispăreau În culise. Luminile s-au stins, În afară de una, Îndreptată spre un taburet Înalt de lemn. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a drumului, un radio transmitea o melodie simplă și plăcută de keroncong. Vocea cristalină a sopranei sclipea ca niște cioburi fine de sticlă. Lui i s-a părut că o mai auzise odinioară În Perdo. Din s-a apucat să fluiere melodia, parcă mergea pe arcuri, arăta voios, era În formă și renun țase la vitriolul vorbelor de zilele trecute. — Aici nu suntem chiar departe de litoral. Când terminăm tot ce-avem de făcut, poate că ne ducem să privim corăbiile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu ne cunoaștem trecutul. Nu putem pretinde un viitor. Despre asta vorbim. Despre neputința mersului Înainte. Treceau pe lângă doi băieței În pielea goală, care se stropeau cu noroi dintr-o băltoacă. — Ai dreptate, a spus Adam. Din a reînceput să fluiere melodia dinainte. Părea dus pe gân duri, de parcă se concentra asupra unei alte idei. — Să nu-ți faci griji, te-ajut eu să-ți găsești fratele, a zis după o vreme. Trebuie să-ți regăsești trecutul, Adam. Îți promit că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajut eu să-ți găsești fratele, a zis după o vreme. Trebuie să-ți regăsești trecutul, Adam. Îți promit că o să te ajut! Dar tu? l-a Întrebat Adam. Tu știi ce-i cu trecutul tău? Din a continuat să fluiere, cu mâinile bine vârâte În buzunare. — Da, Îl cunosc, a răspuns În cele din urmă și a zâmbit. Părea că se liniștise din nou. De-aia știu eu unde ne e viitorul. În fața unui șir de case scunde, erau așezați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
magazii lungi și Înguste, și niște cadre de bicicletă atârnate pe pereți, fără roți, fără lanțuri și fără pedale, ca scheletele unor făpturi ciudate. Din a des fășurat o prelată și s-a apucat să mute niște scânduri. Continua să fluiere melodia plină de lumină pe care o auziseră ceva mai devreme și care Îl făcuse pe Adam să se gândească la Perdo, la casa lui, cu podele solide și cu acoperiș rezistent, fără găuri. Din pricina asta, a și resimțit valul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Oplet staționat, Adam aștepta să treacă mai Întâi Din, ca să nu alunece În șanț. — La drept vorbind, e mai plăcut pe jos, a zis vesel Din. Poți să vezi de-aproape o mulțime de locuri atractive din oraș. Tot mai fluiera melodia aia caraghioasă, fără să treacă vreodată dincolo de cele câteva sunete ale refrenului. Adam ar fi dorit să termine odată, pentru că Îi amintea de locul acela de lângă mare, care nu mai era casa lui. La o intersecție au dat de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te duci. — Dar ce-i clădirea asta de fapt? a Întrebat Adam făcând primii pași. — E un hotel. Hotelul Java. După numai câțiva pași, a auzit În urmă hârșâitul unui chibrit care se Încăpățâna să se aprindă și aceeași melodie fluierată de-a lungul zilei. — Nu uita, i-a strigat Din În sfârșit, fii calm. Fii tu Însuți, micuțul meu orfan. Sunt convins c-ai să te descurci. Întoarce-te repede! În lumina soarelui, hotelul era splendid, o prismă de piatră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nou În mișcare. Ai dreptate, tati, locul meu e-aici. Asta-i casa mea. Încerca să creadă ce spune, dar nu era În stare. Printre umbrele din aleea de dincolo de locul de parcare, se profilau și alte umbre. Cineva a fluierat În Întuneric, un fluierat pu ternic și răutăcios. În sfârșit, ai spus o vorbă Înțeleaptă. Unde să te duci În altă parte? Mai bine stai pe loc și fă-o pe mami fericită. N-am unde să mă duc În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în tot cazul, Ovidiu se instala la volan cu mina sa plictisită, era mai tot timpul taciturn, dar asculta atent, amuzat, comentariile Sidoniei sau ale Carminei, uneori fluiera câte o melodie și numai câteodată se amesteca în vorba celor două femei. Cu mașina lor era o întreagă poveste, Sidonia o câștigase pe un carnet de CEC și odată intrată în posesia familiei se întrebară o vreme ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan una dintre melodiile lui insipide, strada de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una dintre melodiile lui insipide, strada de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el și continuă să fluiere fără să mai aștepte răspunsul. Carmina se gândi la băiețelul despre care vorbise Monica. Oare nu i se întâmplă și ei la fel, nu cumva refuza să înțeleagă adevăratul sens al relațiilor dintre ea și Ovidiu. Oare nu-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei, cum a fost? a întrebat-o într-un târziu bărbatul mai mult ca să rupă tăcerea care părea nefirească. De fapt ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără suflare... Într-un târziu, întreb: ,, Mamă, de ce n-a venit trenul, mamă?” Lacrimile șterg imaginile și mâna întinsă a mamei cu strângerea ei caldă, mă face să simt realitatea, să-mi amintesc că acolo, în satul bunicilor n-a fluierat vreodată vreun tren și că mama n-a auzit decât fluieratul ciobanilor de la stânele din deal. Mă șterg iarăși la ochi și mă duc cu gândul la milenara zicală românească: ,,Vrabia mălai visează și, calicul, praznic.” Ghicitoarea se poate folosi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare. Mergeam astfel printre câmpii cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui. Eu îmi pusesem pălăria în vârful capului, astfel încât fruntea rămânea liberă și goală și fluieram alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mădălina Grecu, clasa a V-a C Bun venit, iarnă! Toamna a luat sfârșit. Copacii au rămas goi și păsările călătoare au plecat demult. Ziua scade și iarna începe să-și trimită unul câte unul vestitorii. Vântul a început a fluiera prin hornuri. Zilele lui decembrie sunt friguroase și, din văzduh, iarna începe a-și cerne norii de zăpadă. Fulgii încep să plutească prin aer ca un roi de fluturi albi. A nins mereu și orașul s-a îmbrăcat cu o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-ar putea da un alt punct cardinal. Care să exprime noua realitate. În plus, morți fiind, ne vor scădea cu siguranță impozitele! Să nu mai exiști, și să te bucuri! Ce simțământ Înălțător! Își umezi buzele și Începu să fluiere un cântec optimist. 3. Zâmbește, pentru Dumnezeu! Era cu neputință să reziste glasului ei bine timbrat. Prin urmare zâmbi. Ca un clovn la pensie. Fericit, cu alte cuvinte, că poate fi, În sfârșit, trist. Totul se duce de râpă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care știe pe ce să dea banii când ajunge pe Vaczi Utcá sau pe Kärtner Strasse. La intervale știute de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale spre Încântarea celor fără mașini, care fluierau sau aplaudau, după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
milă pe copilul ăsta care se credea bărbat și care mai era și tatăl copilului ei. Ca să Îl consoleze Într-un fel zise: Nu va scanda, dar va cânta Deutschland, Deutschland über alles! Revanșardo! Îi strigă Volodea tocmai când locomotiva fluieră o dată prelung acoperindu-i glasul. Își făcură cu mâna până când lacrimile Anitei Începuseră să se usuce Încetul cu Încetul, undeva În Ungaria, lăsând În urma lor peste pistrui o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici. Deschid caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar, pun bobina și dau drumul la motor. Uneori adorm. Filmele sunt vechi. Se mai rup. Mă trezesc ăia din sală: fluieră, strigă, bat din picioare. Câteva secunde doar. Apoi motorul toarce, din nou. E plăcut. Dimineața merg la culcare ca În La Dolce Vita. Fellini e din generația mea. Îi și spun: Noapte bună, Federico. Sau: Somn ușor! Sau: La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate Întâlni doar când de așa ceva nu putea fi vorba. Ca de exemplu la Înmormântări, cununii, ceremonii la guvern, sau când ne bat ungurii la fotbal. Și când se cântă imnul. Orice imn. Pentru că nu e voie să râzi, unii fluieră. Ceea ce este cu totul altceva. De aceea și există stadioane. Ca să Își liniștească musafirul, doamna Ster Încercă mai Întâi să-și domolească râsul, apoi spuse: Deși nu cântăresc cât Cöcöke, domnule Húsvágó, sper să am o moarte aproape la fel de ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]