1,717 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > GREIERII Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Greierii își cântă dragostea, foșnet de visare, în noaptea în care toamna e regină. Cine oare le înțelege freamătul, lacrima dincolo de frunzele ce le acoperă inima? Oare nu se opresc deloc din cântare, nu obosesc să vorbească lumii despre bucuria de a trăi viața? Doar
GREIERII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Greierii_elena_lavinia_niculicea_1351607533.html [Corola-blog/BlogPost/358055_a_359384]
-
altul, altul... Prăpădul își continuă asfaltul - Mai eficace drujba ca securea. Cutie rezonantă și înaltul Mărinimos le dăruie pe-aiurea, Purtând cu el întreagă risipirea: Smaraldul, azuriul și cobaltul. Nu s-o mai bucura, n-o să-l mai doară; Nici foșnetul sfios și nici visare, Nici crengile luminii nu mai strecoară... Va fi o strictă întrebuințare, Dar calda melodie de vioară Va-nfiora prin liniști de-nserare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mărinimie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MĂRINIMIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marinimie.html [Corola-blog/BlogPost/361719_a_363048]
-
prin lume precum un tren de noapte după care toți trecătorii flutură batistele, ca din noiane cald te întrupezi zidită viu în toate primăverile fericite ale vieții noastre, singură ți-ai rânduit legenda frumoasă și-ai desțelenit zvonuri celeste sub foșnetul curat al stelelor de april, gustând mierea galbenă, dulce-amăruie, pe care ne-o dăruiești și nouă. așteptarea ta e margine de veacuri în care te-ai inventat ca să fii floare de vise, ascunsă-n eternul păcat al lutului întrupat înspre
AI FI PUTUT SĂ FII ORICE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Ai_fi_putut_sa_fii_orice_ion_ionescu_bucovu_1364721474.html [Corola-blog/BlogPost/345499_a_346828]
-
fi înțeles rostul unui fluture pe pământ! Invazia cosmică a conștiinței a fost înlocuită cu egoismul și ne-am trezit sclavii propriei noastre intimități. De aceea este mai greu să rupi notele unei simfonii decât să le compui. Oricum, orice foșnet este o simfonie - singurul amurg fără sfârșit și noi nu știm să ne abandonăm în iubire și în chin. Fluidul imponderabil al Extazului curge în văpăi crepusculare în cascade de viață cu pereți de vid la infinit și iată, așa
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Arta_cuvantului_i_.html [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
fost tratat cu o incredibilă imaginație". Ce-i drept, proaspăta Palme d'Or nu are de ce să fie contestată, rămâne doar tristețea că un film atât de puternic, tulburător, precum cel al lui Zviaghințev a trecut atât de aproape pe lângă foșnetul ramurei de palmier fără să o și atingă. Deocamdată, se profilează ca un cumulard al diferitelor alte premii, al juriului, pentru Elena, în 2011 și pentru scenariu, în 2014, cu Leviathan. Întrebat, la conferința de presă de după decernarea premiilor, dacă
Cannes 2017. Pedro Almodovar: „Nu s-a lăsat cu sânge". Un palmares al surprizelor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104461_a_105753]
-
de amintiri/ și cerul ei sub stele despletit../ Legi fără nici o lege au impus/ hotare noi și vechi îndurerări,/ țărânei lui Ștefan, țării de sus,/ crucificându-i trupul în cărări../ Așa cum codrii doar cu frunza scriu/ și cântă doar cu foșnetul de vânt,/ tot astfel tu, tărâm al Herței, viu/ ești românesc în crez și legământ../ E timpul de speranțe și de vreri,/ ne mai desparte doar un singur pas./ Lupta-vom pentru trupul tău de ieri,/ căci clipa nu-i
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1427503296.html [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
era foarte pitoresc, șerpuind pe marginea unui pârâu sinuos, flancat de păduri bătrâne, cu copaci plecându-și crengile până la suprafața cursului de apă. Ici-colo, praguri de stâncă sileau pârăul să se arunce zglobiu în „bulgări fluizi”, vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului. Pe măsura apropierii de destinație, călătorul putea să constate că pietrele din albia pârăului căpătau o tot mai pronunțată tentă roșietică. Dacă era curios să cunoască motivul acestei ciudate pigmentări, putea fi dumirit de oricare om din partea
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1439278211.html [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
tainice ale reliefului încrustat cu patima cuprinderii în cuvânt: „Aici a dormit poetul/ unde i-a stat capul / iarba a încolțit asemeni ideilor”. (pag.29) Dealtfel ființa sa se regăsește în esențele locului țâșnind în lumina viței de vie, în foșnetul boabelor dulci, rod al sevei, al sudorii și al soarelui. Trupul și sufletul, o devenire, poetul trăiește clipele, tremurând închegate în cupe de muguri, în bronzul toamnei sunând în frunza viei, în eternitatea dorului de mare, în puritatea răcorii dimineților
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/_intoarcerea_statuilor_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
în ropot lung de umbre, în mantia-i de plumb Grăbită - parcă - moartea în pas neobosit Îmi smulge brațul iute și al meu suspin prelung, De otrava-i neagră se lasă acoperit. O clipă neîncepută din fugă se oprește, Prin foșnetul de frunze al unui vechi gorun Iar ochiul ei timid deodată îmi vorbește Și îmi cere să mă lupt: morții să mă opun! Dar ceasul cel din urmă își scrie a sa vrere, Din cartea vieții șterge-un nume de
CHEMAREA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Chemarea_cornelia_viju_1328616678.html [Corola-blog/BlogPost/346698_a_348027]
-
o lumină orbitoare, Seară sublimă,populată,multicolor-amețitoare, Trupuri bronzate și-o “ispită” frumoasă,”scumpă”,zâmbitoare. Zgomot de val izbit de stâncă, sau altul,evadat din mare, Anunțuri sau muzică bună pe toată plaja-n difuzoare, O ploaie scurtă,dar tăcută,foșnet de scoici,în larg vapoare, Forfotă multă prin localuri,pași pe faleză la plimbare. Gusturi diverse,după fire,sau pur și simplu la-ntâmplare, Gusturi mondene,pentru suflet,sau numai gusturi culinare, Că-s acre,dulci,sau sunt sărate,sau
PERCEPŢII MARINE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_mitrache_1404215857.html [Corola-blog/BlogPost/347403_a_348732]
-
coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
el știuta în aburi și unde, dar tu știi! știi și strigi când ei sunt născuți pentru a dormi! poate, obosit de-atata piatră, ai să-ți șoptești de-acum doar ție ca-ntotdeauna. înserarea îți va dărui aripi și foșnetul lor îi va trezi... atunci, îți vor asculta pentru prima oară, umili, tăcerea. Referință Bibliografica: poți să strigi / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate
POTI SA STRIGI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Poti_sa_strigi_clarissa_emanuela_1392892838.html [Corola-blog/BlogPost/360159_a_361488]
-
repurtând succese în seri de neuitat. Era un om amabil, sensibil, prietenos, mereu surâzătoare și foarte caldă în tot ce exprimă sub aspect artistic și uman. Într-una din zilele de august ale anului trecut, în vacanță în România, lângă foșnetul răcoros al pădurii, înconjurat de prieteni pasionați de operă, ascultăm, printre alte înregistrări ale marilor artiști români din trecut și pe Rodica Mitrica Badârcea interpretând „Kiss me Kate” de Porter într-o versiune românească ... Visul de-o vreme îmi este
Rodica Mitric? Bad?rcea by Stephan POEN () [Corola-other/Journalistic/83688_a_85013]
-
FRAGMENT 36), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
cufundate în somn. Intenția lui de a nu fi auzit era ... Citește mai mult Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
curajoși ca o mie de principi, copiii făuresc o lume ideală, în care toți se felicită unii pe alții și își cedează reciproc locul, în navele ce zboară pe luciul frunzelor, amețitor. Nimeni nu se mai plânge de prigoane: un foșnet ușor, o răcoare, viața fără durere spintecă spațiile, răzbat prin coajă explozii de lumini, clocot exuberant, splendoare. Gravura melancoliei Drumul începe dimineața, cu o minciună crocantă, pe care se bate o lume, calul pornește-ncărcat cu-alune și artificii, dar
Poezie by Simona Dima [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
subrațul tău mirosind e toată casa plină de dorinți și-i gust sărat de alge marin liniile șoldurilor tale crescând unduindu-se prelinsă glisare nemaiîndurând tu amanto ultimele zvâcniri și cumințenia genunchiului tău dulce tresari se scutură un trandafir cu foșnet în glastră întinzându-mi două buze spre sărut temătoare nu-ți fie frică, nu te-am părăsit de ce ți-e teamă, nu te gonesc te iau cu mine în somn într-un cort la mare. Sentimentală I Gura ta dulce
Poezie by Daniel Culea [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
stele, în praful lor ambiguu, imitând eternitatea. Îi aud dinții scrâșnind și tusea inundându-i cu sânge plămânii. Pașii lui măsoară distanțe abstracte, meridianele anilor, împovărătoarea lor aritmetică. Rămâne, îmi spune, viitorul, cel ce pritocește enigma și tremurătoarele ei trestii, foșnetul oaselor de împrumut, zațul de plumb al nopții, în care citim cărări înfundate și corbii rotidu-se ca niște îngeri ce duc sufletele naufragiaților. Viitorul, adică totul, adică nimic. Un strămoș convalescent, o lampă ce se stinge cu capul pe umărul
Poezie by A. Gh. Olteanu [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
tale suferă în carnea ta sub pielea ta pergamentoasă taci și ascunzi întâmplări ceea ce taci și ascunzi se spune și se arată pe buzele tuturor și iarăși fasolea și mazărea fac explozie în uscăciune risipind ca-ntr-un coșmar de foșnete sămânța lor nepăsătoare ieri acoperindu-se de viitor astăzi nu s-a întâmplat chiar totul ziua de mâine visând să spună dar nu știe cum să ascundă mica ei mizerie în haos încrețită în schimb pielița ochiului și polipul gurii
Poezie by Constanța Buzea [Corola-website/Imaginative/15369_a_16694]
-
al răgazului nostru, În locul ocrotit de Dumnezeu. Și vom vorbi de Arcturus, Steaua de pe genunchiul Păstorului Și ne vom pleca bunului Păstor Și turmelor lui adunate Împreună Cum întocmai meniseră profeții. Înger Oho, ce straie nevăzute Ce trup nevăzut Ce foșnet de aripi! Strigi, Îngere, faci loc în Jurul meu, Faci liniște în corpul meu înzăpezit Și ți se pare că nu-s destul de singur Și faci liniște peste liniștea mea (Nu vezi prea adesea un Înger mânios Nu te teme
ARGO Navis by Ioana Diaconescu [Corola-website/Imaginative/14899_a_16224]
-
că sunt un biet dresor de cocori Îmi port aripile trofeu în nori, Cu pelerina de zeu și umbră legată cu ață Am numai doi ochi pictați pe o fată. Pe cine mint? Și eu m-am îndrăgostit. Îți recunosc foșnetul în vis, te rog Nu mă mai urmări pe scări Știu că ești înger și că vrei să mori! Nu îmi mai bântui castelul de ceară E numai o iluzie amară, pe dinăuntru goală. Doar eu, poetul, întins pe podea
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1451638816.html [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
păreau niște bivoli rumegîndu-și liniștiți timpul dintotdeauna. O lumină ireală, verde-albăstrie, o încremenire fastuasă a umbrelor, un cer în a cărui profunzime mă pierdeam cu suflet cu tot și un calm absolut, fără nici o nuanță, fără nici un vîrtej, reverberație sau foșnet. Priviți, le-am zis, aici s-a odihnit Dumnezeu într-a opta zi. Eu, a zis Thomas, dacă aș fi fost Dumnezeu și aș fi dat de locul ăsta, m-aș fi odihnit chiar din prima zi și nu m-
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_11.html [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
care imi măsor vârstă tobele care strivesc prin repetare cuvintele de au de of de nu de stârv pentru că nu se divid precum arborii în rădăcini de silabe eu le arăt că-s cel ales că așa este hotărât în foșnetul cerurilor să nu fie nimeni la spânzurătoare în afară de eu eu le arăt că am semne pe mine trei scaieți trei arbori de sequoaia răsturnați în mizantropia râurilor trei barde și un pod de cornul taurului pe piept tobele bat în
ÎN PÂNTECUL NOPŢII de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 by http://confluente.ro/In_pantecul_noptii_george_adrian_popescu_1365745377.html [Corola-blog/BlogPost/345817_a_347146]
-
carte. Vă amintiți îndemnul lui Heliade Rădulescu Citiți, băieți, numai citiți sau al lui Walt Whitman Aceasta nu este doar o carte/ Cine o atinge, a atins un om . Tot în secolele 19- 20, se vorbea despre mirosul cărții tipărite, foșnetul intim al paginii răsfoite, despre șoapta cărții care se livrează nesațului ochilor. . Aceste citate demonstrau un adevărat cult dedicat cititului. Revenind la subiectul acestui eseu, inspirat din suplimentul revistei Dilema Veche, de exemplu, cunoscutul filosof Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas
CE SĂ CITIM ÎN ACEASTĂ VARĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/radu_olinescu_1467905921.html [Corola-blog/BlogPost/370639_a_371968]
-
în: Ediția nr. 1391 din 22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului toamna, are culoarea copacilor al anilor mei și ai tăi. sărută-mi de pe obraz lacrima albastră sau mov; gânduri neșoptite ca-n grădina de turcoaz. atinge părul despletit din foșnetul pădurilor, surâsul încă nenăscut din casa suspinelor. oprește-te, rămâi aici primește gândul doritor - tăcută îți voi mai picta, o pânză, numită dor. Referință Bibliografică: Peisaj / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1391, Anul IV, 22 octombrie
PEISAJ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1413959142.html [Corola-blog/BlogPost/341131_a_342460]