746 matches
-
să se plimbe. Locuiau în casa unchiului Melu și a mătușii Nicolița, care-i era și nașă de botez, undeva lângă liceul "Gheorghe Lazăr", aproape de statuia lui Mihail Kogălniceanu, unde mergea adeseori să stea rezemată de soclu și să privească forfota trecătorilor ce i se perindau prin fața ochilor. Parcul Cișmigiu era la doi pași, așa că va schimba pădurea de la marginea Drăguțeștiului, cu parcul, iar Jiul cu lacul din parc. Nu va mai pescui cu târbocul improvizat din perdea, dar tot o
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343121_a_344450]
-
întoarce într-o amintire, / ca altădată voi trăi în ea / veți fi alăturea de mine / purtați de mine-n amintirea mea. Veți crede că așa mi-a fost scris, / voi trăi din nou te miri ce lovitură / va fi iar forfota din trecut / veți spune că-mi doream o aventură. / Nu-mi voi explica ce se întîmplă / de ce sufăr în mijlocul acelei amintiri, / mă voi mira că stați în preajmă / că vreți să m-ajutați doar din priviri. Mă voi topi cu
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
pornit să-mi rezolv obictivele călătoriei. Mult timp nu am dat atenție agitației din jur. Fiecare își vedea de treburile lui, dar fiindcă timpul s-a dovedit în acea zi îndurător, în cele din urmă mi-am permis să observ forfota ce se rotea ca un cerc nedefinit, cuprinzând ca într-o plasă de paianjen totul. Furnicarul de oameni alerga haotic. Doreau ceva, dar nu înțelegeau ce doreau. Unii oameni intrau în clădiri uriașe și după câteva clipe se întorceau descumpăniți
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
chiar dacă ar fi dorit mult să plece, într-o duminică, s-o întâlnească pe Dana. Venea ea la unitate, duminica, în fiecare lună. Și au socotit că este suficient. În rest, se mulțumea cu faptul că vedea orașul zilnic, vedea forfota oamenilor, magazinele și mașinile de lux ce se înmulțeau de la o lună la alta. Misiunile permanente au fost pentru el perioada cea mai ușoară din tot stagiul efectuat ca militar în termen. De perioada de instrucție de la început nici nu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă. Veni dimineața cu treburi și cu rosturi noi, dar Norocel rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul și vedea prin curte forfotă mare. -Leliță Brândușo, chemă el femeia care deretica prin casă, vino, te rog, până la mine și-mi ajută să cobor scările că mi-a luat Dumnezeu o mână și-un picior azi nopte! -Ce tot îndrugi, tu, acolea, păcatele mele
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
să găsesc o corabie, nici mare, nici mică, doar ca să mă aducă degrabă în orașul meu natal, acolo unde o fată cu chip de înger mă așteaptă!“ În partea cealaltă a Oceanului, pe cheiurile cele mari ale cosmopolitului oraș Amsterdam, forfota zilei era la ea acasă, neîncetat. Dar era cineva care nu avea stare în casa ei îndestulată și liniștită, cineva care, mereu, de cum vedea dimineața că cerul e senin, netulburat de vânt, se și ducea pe țărmul mării, să vegheze
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
în casa ei îndestulată și liniștită, cineva care, mereu, de cum vedea dimineața că cerul e senin, netulburat de vânt, se și ducea pe țărmul mării, să vegheze mersul corăbiilor pe întinderile apelor. Alesese ea un țărm mai înalt, departe de forfota portului, unde venea să vadă marea, cu tot ce se petrece pe ea. Era Julia, fata cu părul de aur, cu ochi albaștri, cu zâmbetul senin și plin de bunătate. Nu aștepta de pe mare nici întoarcerea vreunei corăbii pline de
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
câte ceva ce aveau în gospodăria lor: ouă de la păsări, lapte de capră, smochine, ori rodii. Copiilor le plăcea această preocupare, adică să meargă la târg, în cetate, că numai acolo vedeau lume deosebită și bogății pe tarabe. Erau entuziasmați de forfota din oraș, de mulțimea de oameni, de discuțiile aprinse de la tarabe. Deși marfa pe care o aduceau ei la vânzare era foarte greu de vândut, ei aveau răbdare multă și nu se descurajau nici dacă rămâneau cu marfa nevândută, știind
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
Acasa > Stihuri > Semne > FORFOTĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Înfloresc primăverile mele în livezi ce în suflet le port când în chip de icar, către stele, orice vis zboară fără efort. Codrii dragi de
FORFOTĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379975_a_381304]
-
de zefir se-nfioară foșnind tandri în inima mea, când încep ghiocei să apară, ignorând orice frig și-orice-nea. Simt în gânduri și-n trup dans de focuri care ruguri în ele aprind, luminând înnoptatele locuri unde-ascult al speranței colind. E o forfotă plină de viață, o-nviere a tot ce iubesc, o ciudată schimbare la față, un miracol superb și firesc 14 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Forfotă / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie
FORFOTĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379975_a_381304]
-
ruguri în ele aprind, luminând înnoptatele locuri unde-ascult al speranței colind. E o forfotă plină de viață, o-nviere a tot ce iubesc, o ciudată schimbare la față, un miracol superb și firesc 14 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Forfotă / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FORFOTĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379975_a_381304]
-
Zilele se scurgeau și era admirată, Dar sub priviri atâtea, cin'să știe? Că ochii fetei deveneau mereu Îndurerați și goi așa-n fotografie. Stând ani acolo ea se întrista De tot ce îi era dat ca să vadă, Era în forfota din zi mereu acolo Și-n toiul nopții triste tot în stradă. Sub ochii ei trecea în ritm alert O lume tristă fără bani în pungă, Doar ea vedea cum ochi înlăcrimați Cereau un leu de-o pâine să le-
FATA DIN GEAM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380354_a_381683]
-
cu dantele Molcoma, îmbietoare. Noapte bună , noapte albă, Adună-ți stelele și pleacă Spre alt țărm,spre alt popas Căci soarele de prinde glas Cu raze calde te-mbracă. Citește mai mult Noapte bună, noapte albăTe-aduni din hăuri,noapteși strângi forfota din jur!Te strecori că o stafieși-mi spargi cu vicleniePaharu` plin cu-azur.Și te-așezi cu mine-alaturiSă ne-ncumetăm la vorbă,Și prin semne-amândouăTocmai când e luna nouăCiupim coardă de teorba .Te-nțeleg atunci de ceîmi pătrunzi în mădulareCa
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
de vânt,Dar visul este vis.N-am cum să vin, să-mi fii,Zălog îți las un mac în fiece cuvânt!... XIII. ZORIȚI DE VIAȚĂ, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015. E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate, Abia dacă se-aud vecerniile în strană, Preocupați de sine, cu inimi cenzurate, Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană. Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață, Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degustă plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și fața ... Citește mai mult E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,Abia dacă se-aud vecerniile în strană,Preocupați de sine, cu inimi cenzurate,Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană.Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață,Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
rea. În cele trei luni, care de fapt se rezumă la ultimele două din vară când litoralul este mai căutat de către turiști, trebuiau să facă rentabilă locația, să amortizeze cheltuielile cu întreținerea și funcționarea lor. Ana, de pe balcon, privea la forfota ospătarilor din gradină. Aveau legate fețe de masă albe în jurul mijlocului și își cărau vesela la gheridoanele fiecăruia. Când vor veni turiștii să aibă totul la îndemână, să nu-i facă să aștepte după un șervețel sau un tacâm. „În
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
în urmă. Poate la stația meteorologică din vârf o fi altfel... și cu Naranbaatar...“. Zilele următoare se desfășurară în același ritm. Emei începu să-i fie dor de Naranbaatar, de mama sa, de oamenii apropiați și de locurile cunoscute... de forfota capitalei și a orașului său natal. Ĩi lipsea ritmul acestuia, clădirile... Mama sa îi spusese că este greu printre străini, că dragostea soțului său, nu îi va fi de ajuns... Nu am ascultat cuvântul ei și sufăr acum”, gândi Ema
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
am întrebat iubite... De ce atâtea frunze veștede sunt în vara asta? De ce îmi aduc în minte toamna ce e-n prag? De ce în ciuda vremii și a vrerilor din oameni, Eu te aștept pe tine mai cu drag? De e atâta forfotă și zgomot în surdină După efemerul ce curmă viața-n doi? Și nu auzim cum Iubirea tânjește și ne strigă Să ne dea secretul veșnicei comori.. Mă-ntreb și te întreg... De ce ne taie calea atâta ură și venin? De ce
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute[ Ciută, ciute = femele de cerb, cerboaice (DEX)] cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își serveau liniștite cina, așa de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
amare A lumii... trecere umană în deshumare.. Piere-n durerea de albastru a unei ierni Care încă se consumă-n universul ce cerne Heruvimi și Serafimi pe cerul în explodare și... Îngeri care să poarte povară dincolo de moarte Plecarea-i forfotă de mașini și oameni Totu-i durere ...doar o privire aruncată ... De ochiul alb al lui Dumnezeu din cerul cenușiu Aruncă valul lumii-i în negru și-un mare pustiu Ninge cu fulgi mari și albi ce s-aștern tăcuți
ÎNCĂ-I IARNĂ ÎN ALB ȘI NEGRU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375445_a_376774]
-
ea până ajungem la Palatul Prințeselor. Zis și făcut. Cora se înfășură în pelerina prințului, se lăsă ridicată pe cal și purtată de acesta până în împărăția din miazăzi. Palatul Prințeselor era plin de strălucire și pregătit de bal. În toată forfota aceea, prințul ceru să îi fie adusă o rochie și nici nu se dezmeticise Cora bine când se trezi îmbrăcată, încălțată și pieptănată în fața unei oglinzi cât un stat de om, din care o privea cea mai minunată prințesă care
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
mâna la acest bal, prințul o invită pe prințesa-vrăjitoare la dans. Ei, dar tocmai pe când se pornise muzica, o bubuitură grozavă scutură palatul prințeselor din temelii și un nor negru învălui toată suflarea. Ce mai țipete pe prințese! Ce mai forfotă! Pe când se liniști totul în sala de bal, mai ia-o pe Prințesa Cora de unde nu-i. Dispăruseră odată cu ea și Dragonul de Foc și viermele Mărului de Aur, căci fata își respectase toate promisiunile, și cea față de Baba-Cloanța, și
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
înregistrărilor chiar din momentul îmbarcării, idee îmbrățișată repede și de căpitan. CD-urile se află acolo, într-o cutie de carton, pe care Grosetto nu ezită să mi-o încredințeze. - Nu strică să arunci o privire, zice, la îmbarcare e forfotă mare, este posibil să ne fi scăpat ceva! - Da, admite și roșcatul Bllier, poate fi similar cu fundul dublu al geamantanelor, unde am dat peste două aparate sofisticate de semnalizare! Interesant mi se pare că geamantanele sunt perfect etanșe și
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
le fie frig, pentru că umblai cu ei toată ziulica, că satul era mare și oamenii ne primeau cu multă bucurie. Băieții ce mergeau călare trebuiau să știe foarte bine să-i stăpânească, deoarece nimeni nu făcea loc statului, eram în forfotă mare. Țin minte că spre asfințit, când ne apropiam și noi de cele din urmă case, caii deveneau mai nervoși și trebuia să-i potolim, să-i stăpânim, unde trebuia mare meșteșug de strunire, deoarece trebuia să mergem pe la toată lumea
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
se puse din nou în mișcare, realiză ce se întâmpla de fapt. Nu, nu putea coborî, locul lui nu mai avea să fie pe acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea lung peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]