764 matches
-
anilor ’30, odată cu noua coloană sonoră a vieții, dată de romanțe și tangouri. Se simte în aer, se simte în entuziasmul nebun al oamenilor care umplu, alături de mașini moderne și trăsuri încă, străzile înguste și aglomerate ale Bucureștilor, unde larma, forfota și haosul vitezei dau un ritm aparte orașului care este pe cale să explodeze. Se simte în mirosul îmbietor al sutelor de cofetării și cafenele, de baruri noi, crâșme, restaurante, saloane de dans și grădini de vară care se des- chid
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
care începuse deja să-i strige numele. Își imagina sala cum fierbe de nerăbdare. Sunteți gata, maestre ? se auzea vocea șefului de sală, care trebuia să-l anunțe publicului. Cristi nu răspundea, semn că nu era încă momentul opor- tun. Forfota și aplauzele nu erau îndeajuns, punctul de maximă intensitate nu fusese încă atins. Continua să stea drept, ca o statuie. Nu avea nicio grimasă, nu schița nici cel mai mic gest, dar simțea înăuntru cum se transformă. Bucățică cu bucățică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
oameni simpli, ca un spectator, să o ia la pas și să trăiască pe viu epoca muzicală începută în ’20. Nu în Montmartre, nici în Montparnasse, ci dincolo de ele. Să simtă fumul saloanelor, gustul mâncărurilor, să audă zumzetul publicului parizian, forfota capitalei culturale a lumii, să bea din vinurile și din apa lor, să rătăcească nop- țile sub razele lunii, alături de șobolani, să caute primele estrade pe care se făcuse istorie, să stea de vorbă cu artiștii locului, să-i înțeleagă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
aveau porțile și ușile închise. La fel și magazinele, cofetăriile, doar ici-colo o brutărie cu pâine caldă sau o covrigărie, pentru de-ale gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute într-o tăcere bizară, fără forfota oamenilor sau muzica localurilor. Era de parcă toți dispăru- seră subit, din cauza vreunei catastrofe, obloanele caselor părăsite erau trase, porțile încuiate bine, doar lătratul vreunui câine mai strica perfecțiunea liniștii. Toată lumea era deja la Cotroceni sau urma să ajungă imediat, pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mirarea unora care îl văzuseră deja decăzut și disperarea patronilor, pentru că a golit din nou sălile marilor grădini și restaurante din oraș, furându-le publicul care îl urma pretutindeni. L-am văzut la Roata lumii, pe Calea Dorobanților. Era o forfotă de lume elegantă, oglinzi multe, miros de bogăție, reflectoare care dădeau o lumină de basm, chelneri în frac, flori și pate de fois gras. Femei splendide, șampanie, și deodată s-a făcut liniște. Rumoarea a fost întreruptă de ceva misterios
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și ieșeai pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine și fiecare mușchi încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un adevărat zeu, reducând toate mesele la tăcere. Pășea încet, strălucind sub luminile reflectoarelor, cu brațele deschise, așteptând ropotele de aplauze atât de lungi și sonore, pe care niciun alt artist al vremii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
polițiști, alături de câțiva ofițeri, iar în spatele lor, urlând la ei să stea potoliți, șeful de salon. Lumea se ridică speriată în picioare, neștiind ce se întâm- plă. Instrumentele orchestrei încep să dispară pe rând. — Opriți muzica imediat ! strigă unul. O forfotă și o panică generală în toată sala. — Ce este cu mascarada aceasta ? întreabă Cristi. V-am spus doar, dacă aveți întrebări, mă puteți aștepta după con- cert. Ce-i mizeria asta ? — Domnul Cristian Vasile ? — Chiar eu ! Polițistul, un mustăcios scund
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
bucăți de vagoane, metale, cioburi, betoane, oase și cranii sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace abia dacă mai era de recunoscut. Tot bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am trezit în gara Fizeș și am urmărit peisajul pe fereastra vagonului la lumina zorilor până ce trenul s-a oprit în gară la Berzovia. Se făcuse dimineață. În timpul staționării trenului au început să se trezească toți colegii și a început forfota. Fiecare și-a scos câte un sandvici pentru a ne potoli foamea, beam apă de fântână sau chiar minerală. În momentul în care vagoanele noastre s-au atașat trenului de Timișoara și acesta s-a pus în mișcare în direcția
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aprilie... cădea într-o luni. Seminarul rămăsese pustiu... elevii, în grabă, plecaseră acasă. Iașul era în fierbere. Străzile orașului, înguste și întortocheate, erau pline de trăsuri, ambulanțe, furgoane militare, soldați șchiopătând sprijiniți în cârje... totul într-o învălmășeală și o forfotă greu de închipuit. La Gară îmbulzeala crescuse peste măsură; un nesfârșit șir de furgoane militare și ambulanțe descărcau răniți din trenuri, și-i transporta la spitale. Peronul gării era înțesat de lume, o lume care stătea claie peste grămadă, întinși
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Peste un ceas... suntem în București..!”, mormăi somnoros, același glas... Omul cunoștea linia cu ochii închiși, lucrase la „chefere”... Odată cu răsăritul... intram în București... Era marți, memorabila zi de 4 aprilie.. În Gara de Nord, „Poarta de fier”, a Bucureștiului, era o forfotă de neînchipuit... Zi frumoasă de primăvară, cu cer senin și soare mult încă de dimineață. Cei dintâi muguri se aninau de ramurile liliacului... Pe cer, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. În văzduh era o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Puii de berze își încercau forța aripilor pentru a porni în zbor spre miazăzi... Semn, că a venit toamna. În anul acela, toamna se prevestea lungă și frumoasă. Seară de vară, seară caldă și senină. Cerul era plin de stele. Forfota zilei în sat s-a potolit. Noaptea cuprindea încet-încet... tot înconjurul. Elevii seminariști stăteau în jurul focului... Focul pâlpâia în fum, și din când în când, împroșca văpăi într-o ploaie de scântei dănțuitoare. Toți tac... și, tac apăsați de tristețe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Oedipus era Lajos Kozma, o persoană fină, cu o voce frumoasă, lirică, dar nu mare. Un mare muzician. Am făcut generala trăsnet. Am cântat, am terminat, ne-am dus să ne odihnim. După încă o zi, premiera. Toată Scala în forfotă. Lajos cu febră 40 de grade, curgeau apele pe el, nu avea cum să intre în spectacol. Unde găsești un Oedipus de azi pe azi? Exista, totuși, un cover, un tenor care nu cântase rolul niciodată, dar venise la toate
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
interesant. Dar de unde să-l iau? L-aș arunca în apa asta tulbure, nu înainte de a-i cere să-mi îndeplinească câteva dorințe. Până atunci privesc ca în oglinda apei în trecut. Oglinda vibrează prin undele ei și eu aud forfota oamenilor ce vin și se duc la bâlci, ca pe o membrană lichidă, unduitoare a memoriei. Străzile au viața lor: se nasc, trăiesc, dispar. Drumul de peste râu, de peste pod și-a trăit viața sa intensă cu ani în urmă. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
trăit tot timpul În București, priveliștea mi s-a părut acum stranie: o stradă aproape goală, câteva mașini ici și colo, totul „liniștit“ și fără culoare. Astăzi, pretutindeni este viață, poate prea multă și prea dezordonată. Pe străzi e o forfotă neîntreruptă (oare se mai și muncește?). Magazinele — marile și goalele cândva magazine de stat — sunt pline, și aproape Încep să semene cu magazinele occidentale. Pe străzi, toată lumea vinde și cumpără. Cobor din apartament și, chiar În fața blocului, țăranii, micii comercianți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
portocale pentru Gabriel. Uitasem și de el și de Ortansa, de demisolul meu și garsoniera ei și uitasem și de foame, iar după ce mi-am astâmpărat setae și m-am spălat la dușurile de la camping, mi-a fost din ce În ce mai bine. Forfota plajei tăiate de-a lungul de umbra falezei se muta treptat spre chioșcurile și buticurile Înșirate pe marginea șoselei. Briza Îmi umplea auzul cu vuietul morbid al mării străbătut de țipetele pescărușilor purtându-mi pașii peste tot ce puteam cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
al lumii. Era și un remarcabil poliglot. Nu l-am avut profesor, dar am ascultat lecțiile sale predate la învățământul postuniversitar. M-au impresionat, de asemenea, cursurile pe care le ținea la liceul sanitar, unde, cu câteva vorbe simple, în locul forfotei se făcea o liniște fermecată nu de modul în care se expunea o problemă, ci de interesantele chestiuni legate de o temă oarecare. A fost și un interesant vorbitor, excelent conferențiar în mai toate centrele din Moldova. Am fost fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bestsellerurile din tinerețea mea: Vicki Baum, George Warwick Deeping, Emil Ludwig - chiar și Richard Harding Davis. Mai tarziu, În cursul zilei, prietenul meu, profesorul Joseph Ben-David, m) duce În suk, supraaglomerata piaț) public). Vinerea se Închide devreme. Asist)m la forfota de ultim moment de dinaintea Sabatului. Odat) cu apropierea orei de Închidere, m)rfurile perisabile sunt mai ieftine. Cump)r)m banane, trandafiri și mandarine foarte mici, cam cât o nuc). Ben-David a adus cu el o plas) În care s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii unui monument închinat libertății recent dobândite - care devine justificarea viciilor fiecăruia. Comedia Regele broaștelor (1995) fixează stilul fantastic și halucinator al dramaturgului, care alegorizează cu instrumentele unui bestiar modern spectacolul lingvistic al deformării și aberației din realitatea contemporană (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
Un dram de poezie ar fi în evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția, un lucru neobișnuit la D., primește o tentă de romanțare, privirea bucureșteanului prin adopțiune îmbrățișând forfota colorată a unei urbe de o veselă balcanitate cu o simpatie care nu se dispensează de luciditatea ironică. SCRIERI: Eu sau frate-meu?!..., Craiova, 1929; ed. îngr. Aurora Slobodeanu, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 1976; Celula nr. 13, București, 1932; Două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Fetița s-a așezat să privească. A observat cum furnicile, ca niște soldățeii bine instruiți, se chinuiau să care foarte repede cocoloașele albe-sidefii în galeriile interioare ale mușuroiului, pentru ca soarele și lumina să nu omoare puiuții din interior. Era o forfotă de nedescris. În câteva minute nici un ouț nu se mai vedea la suprafața mușuroiului.Dar furnicile nu și-au oprit truda până nu au acoperit totul cu pământ moale . Abia atunci s-au retras în interior să-și rostuiască
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
care îl putem repera și în "pointillismul" lui Seurat sau, mai general, în "fovism", trimite la un primitivism, la o întoarcere la arhaismul naturii umane ilustrându-se în multiple moduri în actualitatea socială. Umbra lui Dionysos, în aspectele sale de forfotă și, stricto sensu, de furnicar, proiectându-se asupra metropolelor noastre, este expresia unei sălbăticii pe care o credeam suprimată. Dar acest "om sălbatic" rupând lanțurile unei domesticiri de lungă durată poate fi, de asemenea, "cifrul" unui nou raport cu natura
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu este utilizat, de reînvierea drumului inițiatic. Desigur, asta nu se întâmplă fără unele abuzuri. Nu este mai puțin sigur că șarlatanismul nu este nici pe departe absent. Este mai nimerit să vedem aici indiciul unei incontestabile griji spirituale proprii forfotei culturale ce caracterizează perioadele de schimbare civili-zațională. Cu timpul, se va opera o decantare. Și nu putem pune la îndoială autenticitatea actorilor acestor diverse fenomene. Chiar dacă nu urmează căile obișnuite cu care ne-a deprins educația modernă, aceștia sunt ucenici
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
regiment de artilerie. Seara scris. Marți, 3/15 februarie -2°R. Vreme frumoasă. Dimineața scris lui papa. Camerele au votat doar 11 legi. Comisia pentru buget aproape și-a încheiat treaba. După-amiaza audiențe. Plimbare cu trăsura, cu Elisabeta, frig. Multă forfotă pe străzi. Seara scris împăratului german, până la ora 12. Elisabeta la teatrul românesc. Tocmai a sosit pictorul Healy din Chicago, urmează să-mi facă portretele în uniformă prusiană și austriacă. Miercuri, 4/16 februarie -6°R. Ceață, chiciură, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
borcane de acasă, carași prăjiți în mălai, câteva pulpe de pui, struguri cu boaba mică, cu pâine, mere și pere de grădină, cozonac. Mănâncă tacticos, fără grabă, așa cum au mâncat sute de ani la marginea ogorului, nu le pasă de forfota din jur. Un bărbat din grup are un briceag cu plăsele de os, decupate sub formă de pește, cu lama subțiată de atâta întrebuințare ; taie felii dintr-o pâine mare, coaptă pe vatră, pâinea este ținută la piept ca un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]