646 matches
-
pe temeiul adevărului, pentru că ele păreau a cuprinde erori; e drept, este pus la cale un test "formal", dar justificat doar din perspectiva noțiunii adevărului. Din acest motiv al elaborării conceptului de adevăr și, în urmare, al instrumentalizării sale, al formalizării sale, Stagiritul discută, la începutul Categoriilor, despre cuvinte legate în propoziție; dar tematizarea acestei probleme este într-o modalitate ontologică, fapt consemnat, de altfel, de cei mai mulți comentatori ai acestui tratat. De exemplu, el folosește un termen propriu-zis logic, desemnat printr-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideea condiționării cunoștinței veritabile prin obiectul ei (ceea-ce-este), dar termenii care intră în joc ființa, gândirea și adevărul trebuie luați ca fiind, în mod "firesc", diferiți, chiar dacă este încă vizibilă urma unei identități "funcționale" a lor. O primă ipostază a formalizării logos-ului prin intervenția unor reguli de corectitudine a gândirii este deja vizibilă în demersurile lui Socrate privind definiția termenilor utilizați în raționamente, "inducția" unor concluzii valabile, formularea unor răspunsuri adecvate față de întrebările "autentice" în cazul demersurilor proprii dialecticii. Platon
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a adevărului, adică la ceea ce în condițiile logicii aristotelice va fi numit corectitudine a gândirii. În afara celor câteva elemente socratice de "logică formală", amintite mai sus, dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care vizează logos-ul în sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen", alături de ființă, stare, mișcare, identic și alteritate 27). Dacă adevărul este ceva și el reprezintă tocmai ceea-ce-este (iată ideea eleată despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar cu ființa, cum se întâmpla la Parmenide).28 Problema locului adevărului și cea a ne-ființei introduc "reglementări" ale actului de a gândi un "obiect" în sensul adevărului, în sensul cunoașterii; aceasta înseamnă că o cale anumită a formalizării logos-ului a fost deschisă și prin aceste reflecții ale lui Platon. De fapt, ele îmbogățesc ipostaza formală a logos-ului croită de Socrate, fără a se fi ajuns la o constrângere formală a logos-ului care să-l scoată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și pentru că "realitățile" își păstrează o oarecare ierarhie, adevărul, chiar condiționat, nefiind semnificativ decât pentru "prinderea", prin logos, a "realităților de sus": a physis-ului ca natură a lucrului (nu ca simplu lucru) sau a arche-ului ca "început" al tuturor lucrurilor. Formalizarea survenită în condițiile păstrării rangurilor acestor realități reprezintă o modalitate de gândire care păstrează din aceasta întreaga bogăție; logos-ul nu este de-naturat, ci doar distribuit către două tipuri de "obiecte"; în primă distribuire, având ca obiect ceea-ce-este (cumva, arche-ul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului. Dar ele trebuie, deocamdată, semnalate și încadrate într-o interpretare "istorică", deodată și "fenomenologică" în intenție, pentru că toate instanțele semnalate unele cu semnificații ontice, altele lingvistice, logice, ontologice reprezintă sensuri ale reconstrucției fenomenului de-naturării logos-ului sau formalizării sale, sensuri posibile printr-o conștiință a "relației de semnificare", cum ar spune Husserl, pe care o presupune fenomenul în cauză. Prin urmare, deși aici este încă vorba despre refacerea unui fapt istoric, ținta demersului o reprezintă reconstrucția (constituirea) unui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost evocată mai cu seamă pe segmente mai "vechi" ale sale. De aceea, este firească o observație privind această problemă în modernitate; și nu oriunde, ci în știința logicii, care, cum știm, a suportat fenomenul celei de-a doua formalizări, care a condus la constituirea logicii simbolice. Un punct de vedere semnificativ în această chestiune, printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și pentru ele. Principiul, ca "obiect" al intelectului intuitiv 81, reprezintă, pe de o parte, o formalizare. Intelectul intuitiv care ajunge la principii este asemenea gândirii care se gândește pe sine (nous) și care admite, pentru sine, două "poziții": gândirea care gândește și gândirea care este gândită. Aceste două poziții, date printr-o diferență nemijlocită, trec, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acela al termenilor, Frege reface, în logica sa, unitatea judecății și, în acest fel, "lucrează" după regulile dictaturii judicativului: fenomenologic vorbind, operând judicativ, temporal. Asupra acestor chestiuni voi reveni atunci când va fi pus în discuție fenomenul celei de-a doua formalizări a logos-ului. Pe de o parte, așadar, prin structura originară S P avem de gândit două funcțiuni "logice", subiectul și predicatul, iar pe de alta, prin elementul alethic, avem de gândit verbul a fi (luăm forma "este", de acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
linguistic turn, judecata a fost recondiționată categoric și radical ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă "eliberarea" gândului (a elementului propriu-zis logic). Abia acum expresia (sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv, de o anumită expresie, care devine a sa, iar el, (numai) al acesteia. La o primă observație, din acest simplu fenomen al inversării relației de dependență dintre gând și expresie decurge, de fapt, ceea ce am putea numi "a doua formalizare a logos-ului" (după cea dintâi petrecută în logica aristotelică). Fiind a doua, formalizarea aceasta este, desigur, și mai adâncă decât cea anterioară. Conștiința evaluativă, care, pe baza unor scheme logice întemeiate în "principii logice", atunci când nu sunt chiar scheme
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
La o primă observație, din acest simplu fenomen al inversării relației de dependență dintre gând și expresie decurge, de fapt, ceea ce am putea numi "a doua formalizare a logos-ului" (după cea dintâi petrecută în logica aristotelică). Fiind a doua, formalizarea aceasta este, desigur, și mai adâncă decât cea anterioară. Conștiința evaluativă, care, pe baza unor scheme logice întemeiate în "principii logice", atunci când nu sunt chiar scheme ale acestora, operează autorizări judicative, își întărește aspectul operațional după care "formalul" ceea ce ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
componentele sale); și aceasta chiar dacă se multiplică aparițiile sensului înțeles, judicativ, ca plinătate obiectuală a unei durate prin veritabile ipostaze ale sale: "semnificație", "referință", "idee", "gând", "adevăr", toate "obiecte" propriu zise acum, spre deosebire de statutul lor de "proprietăți" după convențiile primei formalizări a logos-ului, și chiar atunci când ea refuză, din perspectiva anumitor "teorii semantice", orice sens pentru "sens". Fără îndoială, cercetările semantice pe care le invocam mai devreme scot la iveală "sensuri" pentru toate instanțele (constituiri obiectuale ale unei conștiințe evaluative
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
privind rostul pragmatic al unora sau al altora etc. Toate acestea sunt firești în orizontul logos-ului formal (și al celui re- formalizat, doar sugerat pană acum). În plus, ele acreditează ideea că expresia, în ciuda posibilităților pe care le are formalizarea excesivă, nu poate fi izolată de elementele sale semantice, că, în fapt, o sintactică pură este imposibilă, iar dacă ar fi, totuși, posibilă, ea ar fi inutilă. Știm că de la bun început unitățile de viață omenească s-au aflat într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de viață omenească s-au aflat într-o mișcare neîntreruptă către "sensuri", "rosturi" etc. Situația pe care reformalizarea logos-ului o generează nu contrazice acest fapt; am putea spune că "natural-istoric" ea aparține "lumii vieții", așa cum aparține și cea dintâi formalizare. Toate aceste probleme introductive în discuția despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spune că "natural-istoric" ea aparține "lumii vieții", așa cum aparține și cea dintâi formalizare. Toate aceste probleme introductive în discuția despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este" nu mai contează decât ca o relicvă a vechii logici și a structurii predicative a "propoziției categorice" (judecății de predicație); angajamentele ontologice ale "expresiilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizare, fapt care îl expune interpretărilor non-ontologice în sens semantic (sintactic, el rămâne "ceva"). Și atunci, ce sens ar mai putea căpăta, în acest nou orizont de constituire judicativă, ființarea, ființa ființării, ființa, obiectualități pline de sens în orizontul primei formalizări, evidențiate de reducția judicativă? Către un răspuns ne îndreptăm acum. În orice caz, de-ontologizarea lui "este" ar putea veni din faptul că reformalizarea logos-ului provoacă mutații veritabile în privința tuturor actelor de timporizare judicativă ale timpului, elementul "logic" pereche al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în-ființare? La o primă vedere, tocmai aspectul alethic al judecății, adică verbul și timpul în legătura lor semnificativă prin raportare la adevăr, a suportat această relocare. În fapt, suspendarea operațiilor timporizatoare a atins valoarea de adevăr, exprimată, potrivit convențiilor primei formalizări a logos-ului, prin aspectul alethic în sinteza sa, și legată în mod necesar de "ceva ce este": "fapt", "lucru", "obiect", "stare de lucruri", "lume". Nefiind dată ca ceva inerent structurii formale a judecății (propoziției), așa cum se va întâmpla în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr "tehnică", dependentă de anumite reguli formale, puse la punct de "principiul compoziționalității limbajului" ori prin alte principii, fără o relație directă cu "faptele", "lucrurile", "obiectele", "stările de lucruri", "lumea", "lumile", cu "este", adică; și, desigur, cu timpul. Pentru prima formalizare a logos-ului, valoarea de adăvăr apărea ca un "obiect" sintetic, posibil prin timporizarea verbului (sau prin "verbalizarea" timpului). De altfel, valoarea de adevăr nu poate fi ceva nu poate avea vreun sens în afara verbului și a timpului și a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectul alethic, știut fiind că o anulare a sa ar provoca restrângerea competențelor judicativului constitutiv, poate chiar slăbirea autorității dictaturii judicativului? Celălalt aspect, formal, ar putea susține singur judicativul; totuși, dictatura judicativului, așa cum ea s-a ivit prin cea dintâi formalizare a logos-ului, adună cele două aspecte într-o unitate ființială și funcțională, care dictează reguli discursului (faptului de a gândi, faptului de a rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două aspecte poate atrage dispariția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
completăm cu mijloace judicative, altminteri, obiectul fiind rostit (adică atras de logos), este și cunoscut; oricum, calea către obiect, susține el, nu mai este "logică", ci, așa cum arătam și mai sus, mistică;211 nu mai este judicativ-constitutivă (în sensul primei formalizări a logos-ului), am putea completa, ci poate fi non-judicativă, dar nu direct, ci prin mijlocirea judicativului regulativ. Nu doar actul gândirii și cel al rostirii au intrat în această mișcare de reformalizare a logos-ului (de fapt, a aspectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului? A fost mutat adevărul fie el înțeles puțin altfel decât înainte (coerență, nu corespondență ca atare) pe un alt suport decât judecata, înțeleasă ca formă logică? Desigur, nu! A fost recuperat ceva din logos-ul ne-formal, activ anterior formalizării sale prin constituirea logicii? Și la această întrebare s-ar putea răspunde cu nu. Fără îndoială, granițele judicativului au fost forțate și acum; unele dintre sensurile non-judicative ale acestui eveniment au fost evocate mai devreme. Poate cele mai semnificative în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un fel de substrat, apoi vine semnul complex, propoziția despre ea. Desigur, nu este vorba aici cum nu este în nici o aplicație sau interpretare a logicii noi despre funcții predicative la propriu, adică întocmai celor proprii logicii clasice sau primei formalizări a logos-ului, dar nici despre cu totul altceva nu poate fi vorba, atâta vreme cât "a se spune despre", relația fundamentală în enunțul lui Wittgenstein, este una propriu-zis predicativă (prin urmare, judicativă). Din această cauză, aspectul formal al judicativului se regăsește
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]