381 matches
-
incintei, bazilică fără turn care a fost datată în ultima pătrime a secolului al XIII-lea. Modificările ulterioare, făcute în jurul anului 1500, au transformat-o într-o biserică gotică de tip hală. Tot în această perioadă s-a început și fortificarea ei. Modificările se structură au presupus demolarea navelor laterale prevăzute cu bolți în cruce pe ogive. Urme ale acestei demolări se regăsesc în partea nordică a bisericii, între contraforți și peretele principal al navei. Se mai păstrează din veche biserică
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
azi închise cu cărămidă sau pietre pentru constituirea peretelui navei centrale. Odinioară aceste arcade erau deschise spre navele colaterale. Imediat demolării navelor colaterale, s-a ridicat un nivel de apărare prin înălțarea navei centrale. Clopotnița bisericii a fost edificată înaintea fortificării, probabil în secolul al XIV-lea, ea având parterul izolat prin îngroșarea zidului cu unul de cărămidă lat de circa un metru. Scutirea de impozite ce apare în documentele vremii în jurul anului 1500, mai precis în 1504, indică probabilitatea ca
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
probabil în secolul al XIV-lea, ea având parterul izolat prin îngroșarea zidului cu unul de cărămidă lat de circa un metru. Scutirea de impozite ce apare în documentele vremii în jurul anului 1500, mai precis în 1504, indică probabilitatea ca fortificarea bisericii să fi fost făcută în acea perioadă. Tot atunci, este posibilă amenajarea în zidul vestic a galeriei ce duce la etajul al doilea al turnului. La acest nivel exista o vatră unde echipele de apărare ale bisericii fierbeau apa
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
găsește astăzi la Muzeul de Artă din Budapesta. Turnul clopotniță are cinci niveluri și un etaj mai scund prevăzut cu metereze. Acesta este ieșit în console iar latura sa vestică a fost inclusă în fațadă. Simultan cu diverse operațiuni de fortificare, portalul construit în secolul al XVI-lea a fot zidit. Adevărata „comoară" a bisericii din Mălâncrav este pictura sa murală, cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea. Pe partea nordică a navei centrale
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
Tavanul a fost redus ca înălțime cu mai mult de un metru, are formă plată și maschează bolta. Portalul vestic a fost adăugat după terminarea corpului edificiului, acest lucru reieșind dintr-o analiză fină a caracteristilor sale stilistice. Lucrările de fortificare au început la sfârșitul secolului al XV-lea, moment în care au fost adăugate corului încă trei nivele din cărămidă. Soluția adoptată pentru susținerea caturilor superioare a fost construirea de contraforturi din cărămidă ce dau intuitiv impresia că sunt niște
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
incinte este întreruptă, în vest, de clădirea școlii. Turnul de poartă și incinta au fost construite în secolul al XIV-lea, incinta fiind delimitată de un val de pământ, turnul având doar trei nivele, ultimele două fiind ridicate în 1825. Fortificarea bisericii a început la sfârșitul secolului al XV-lea. Partea de vest a colateralelor este zidită acolo unde navele laterale au fost adăugate pe partea clopotniței, deasupra lor fiind construit un nivel de apărare. Accesul la acesta se face prin
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
susținători ai principelui Siconulf de Salerno. În 841, Capua a fost jefuită și distrusă aproape integral de către o incursiune a sarazinilor aflați în solda ducelui Radelchis I de Benevento. Landulf și fiul său mai mare, Lando I au luat inițiativa fortificării colinei din apropiere de la Triflisco, pe care s-a construit "Noua Capua", care reprezintă orașul de astăzi. În 862, Pando de Capua, supranumit "cel Lacom", a declarat Capua ca fiind independentă de Principatul de Salerno. La moartea sa, petrecută în
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din Câlnic este considerată foarte reprezentativă pentru o civilizație locală, transilvăneană, și o epocă particulară.
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor Io Antonie Ruset voevoda 7184 (1676) msța iulie 15 zile”". În afară de acel turn a mai fost ridicat în colțul sud-estic un al doilea turn, tot circular, dar de proporții mai reduse. Fortificarea și înzestrarea ei cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor Io Antonie Ruset voevoda 7184 (1676) msța iulie 15 zile”". În afară de acel turn a mai fost ridicat în colțul sud-estic un al doilea turn, tot circular, dar de proporții mai reduse. Fortificarea și înzestrarea ei cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
cucerit Dunnottar de la engleji în 1297. Se spune că a capturat în jur de 4000 de soldați cărora le-a dat foc de vii. În 1336 Eduard al III-lea al Angliei a ordonat să ancoreze opt vase în scopul fortificării cetății. Eforturile lor au fost în zadar, deoarece în același an o armată scoțiană a distrus din nou castelul și a capturat oamenii de acolo. În 1346 a fost eliberat un act prin care se putea refortifica castelul, deși se
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
de Neapole, Sergiu al IV-lea, alungat din Napoli. Atunci când ducele Sergiu a revenit la conducerea ducatului, el a oferit lui Ranulf nu numai pe sora sa ca soție, dar și orașul Aversa, cu împrejurimile. Rainulf a luat imediat măsura fortificării orașului, astfel încât se poate aprecia că în acel moment a luat naștere primul stat normand din sudul Italiei. În 1042, alt membru al familiei, Asclettin, care își întregise trupa de luptători cu membri ai dinastiei Hauteville, a primit ca donație
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
un fleuron aflat deasupra stranelor. În interiorul bisericii mai există încă strane din lemn datate din anul 1516 care sunt împodobite cu ornamente în relief precum și intarsii similare cu cele ale meșterului Johannes Reychmuth din Biertan și Sighișoara. La 1460, înainte de fortificarea propriu-zisă a bisericii, a fost construit un zid oval în jurul ei, cu turnuri. Turnul-poartă, situat în sud-est, a fost ridicat din gresie, dar și-a mai pierdut din înălțimea originară o dată cu modificările de relief. În acest fel se poate observa
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
să se alăture forțelor sale în lupta împotriva polonezilor. Aceste scrisori au avut efectul scontat - peste 5.000 de cazaci se adunaseră în zona Siciului la sfârșitul lunii februarie. În toată această perioadă, liderii cazacilor s-au preocupat de continua fortificare a Siciului. Pe 15 martie 1648, o delegație a cazacilor condusă de Bogdan Hmelnițki și de fiul său Timuș a sosit la Bahcisarai pentru începerea tratativelor de alianță. Hmelnițki i-a prezentat hanului Ghiray scrisoarea regelui polonez și a propus
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
lui Boleslav al III-lea care era încă minor și care avea ambiția de a conduce. Sofia i-a susținut ambiția. În 1090, Seciech împreună cu forțele sale, a preluat controlul regiunii Gdańsk din Pomerania. Vladislav a prevenit unele acțiuni prin fortificarea orașelor majore și prin arderea altora. Câteva luni mai târziu, o rebeliune din Gdańsk a restaurat independența. În toamna anului 1091, forțele din Polonia și Boemia au condus o invazie comună dar fără succes căci Pomerania a culminat în Bătălia
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
locuirea, pentru ca mai târziu în secolul VII arealul - încă locuit, să fie tranzitat de slavi - spre vest. Pentru perioada secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale unor asemenea cetăți medievale se conservă la Almaș, Moigrad, Valcău, Cheud, Cehu Silvaniei și Șimleul Silvaniei. Printre evenimentele istorice semnificative care sunt legate de
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
și publice, în centru teritoriului arab, cât și în afara acestuia. Din punct de vedere a unor politicieni sirieni ai timpului, perioada 1934-1938 a fost plină de entuziasm și dorința de unire, sub stindardul arabismului, pentru arabii care trăiau fără patrie. Fortificarea și consolidarea formațiunilor evreiești cu imigranți în teritoriul Palestinei a agitat și incitat, tot mai mult, populația araba palestiniana cu care s-au solidarizat și statele arabe vecine și nu numai, ceea ce a făcut ca tensiunea în zonă să capete
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
nord cu o pradă foarte profitabilă. Confruntând acest mare spectacol de forță, Abd-al-Rahman al III-lea a fost împins să negocieze și să încheie un tratat de pace cu regele Leonului. El a încercat să continue acțiunea tatălui său în fortificarea terenurilor și a autorității regale în fața nesupusului Fernán González de Castilia. S-a căsătorit cu fiica acestuia, Urraca, și mai târziu a respins-o pentru alianța tatălui său cu Sancho. El l-a succedat pe fratele său vitreg, Ordono al
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
după ce a devenit evident că operațiunea de debarcare nu va mai avea loc. La mijlocul anului 1942, cele două prototipuri (Krupp și Dormunder) au fost transportate în Insulele Canalului, fiind instalate la Alderney, unde au fost folosite pentru debarcarea materialelor necesare fortificării insulelor. „Pontoanele germane” (cum le numeau localnicii) au rămas pe poziției până în 1978-1979, când au fost demontate în cele din urmă. Forțele terestre au dezvoltat propriul pod portabil de debarcare poreclit "Seeschlange" (Șarpele de mare). Acest „drum plutitor” era format
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
vedere că atât acțiunile pe frontul de la Salonic cât și Ofensiva Brusilov se încheiaseră practic. Rușii au reitereat aliaților români că singura linie de apărare pe care o aveau în vedere era linia Siretului, solicitând părții române abandonarea Munteniei și fortificarea liniei Siretului. "Era deja evident faptul că urmau să se trimită trupe rusești doar pentru a apăra Moldova, care constituia aripa stângă a frontului rusesc. În rest, românii aveau să fie, în principiu, pe cont propriu."<br> Glenn E. Torrey
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
Deja în august 1705 franco-spaniolii, plasați în apropierea citadelei, erau pregătiți să atace Torino - dar comandantul lor, generalul de la Feuillade - considerând că trupele sale sunt insuficiente, preferă să aștepte întăriri. Această alegere s-a dovedit o eroare, deoarece va permite fortificarea ulterioară a orașului în vederea unui lung asediu. Munca la fortificarea orașului a durat toată iarna 1705-1706, cu contribuția populației civile. Lucrările principale constau în construirea glacisului în jurul cetății ceea ce permitea pușcașilor mai multă siguranță. A fost deasemenea realizată o deasă
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
pregătiți să atace Torino - dar comandantul lor, generalul de la Feuillade - considerând că trupele sale sunt insuficiente, preferă să aștepte întăriri. Această alegere s-a dovedit o eroare, deoarece va permite fortificarea ulterioară a orașului în vederea unui lung asediu. Munca la fortificarea orașului a durat toată iarna 1705-1706, cu contribuția populației civile. Lucrările principale constau în construirea glacisului în jurul cetății ceea ce permitea pușcașilor mai multă siguranță. A fost deasemenea realizată o deasă rețea de tuneluri și galerii fără egal între fortărețele europene
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Gheorghe Repede, Laurențiu Curea și V. Cioban) cu liderii Consiliului Național Cehoslovac (reprezentat de dr. Scheiner), militarii Legiunii au contribuit la menținerea ordinii în Praga, precum și la sprijinirea acțiunilor desfășurate de "Regimentul 28" ceh. Deasemeni, au participat la lucrările de fortificare și întărire a cazărmilor militare și a altor puncte importante din oraș, pentru ca acesta să facă față în eventualității declanșării unei eventuale intervenții de represiune, după cum au contribuit la repunerea în funcțiune a unor activități industriale, a unor clădiri și
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
casele celor decedați peste an și aici citesc din Sfanțul Coran,urmează patru zile de bucurie. Alături de Sărbătoarea Sacrificiului este considerată a doua sărbătoare religioasă importantă a cultului musulman. Luna de post,care durează 30 de zile,are rolul de fortificare fizică și mentală și se încheie cu slujba de Bayram,fiind urmată de trei zile de bucurie și destindere. Se crede că în a douăzecișișaptea zi a postului a început revelarea Sfanțului Coran în noaptea de Kadîr (Noaptea Destinului). Sărbătoarea
Sărbători ale musulmanilor din România () [Corola-website/Science/333547_a_334876]
-
infanterie era însărcinat cu apărarea orașului vechi. Cea mai importantă construcție defensivă a frontului lor era formată dintr-un canal și, datorită faptului că germanii nu au acționat rapid după retragerea britanicilor, aceștia din urmă au avut suficient timp pentru fortificarea podurilor și caselor de pe mal. Retragerea acestui regiment a lăsat Brigada de infanterie din cealaltă parte a portului într-o poziție mai puțin bine apărată. Brigada ocupa poziții defensive pe malul canalului du Marck, expuse atacului inamic de pe trei direcții
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]